Poezii despre jocul vietii, pagina 2
Gust liniștea
Lumina mi-a înghețat pe trup,
în diminețile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
și le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
și văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieții.
Dorul îmi învelește tăcerea -
tremur de dragoste.
Încep să simt emoțiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniștea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopții
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nevermore
Ai fost iubirea cea dintâi a vieții mele
La pianul vechi demult nu mai am spor,
Aș desena ceva, dar nu am acuarele,
M-atinge alinarea, când ascult "Nevermore".
Nu mai vreau alcool, la "crack" am renunțat,
Jocul nu m-atrage, ori povești de dor,
Îl ascult pe Freddie, cum cântă cadențat,
Am dat "Bed of Roses" pe dulce "Nevermore".
Când totul este vânt și umbre și-ntuneric,
Iar însuși viitorul îmi pare-a fi-un Mordor,
Ma pregătesc de luptă c-un aer ezoteric,
Și chem în grabă calul, pe ritmuri "Nevermore".
Prea credincios, în faptul serii m-aștepta,
I-am zis: Iubite murg, nu ne va fi ușor,
Să renunțăm acum, când lupta-i tot mai grea?
Și privindu-i ochii, am știut: "Nevermore"!
poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre religie, poezii despre prima iubire sau poezii despre pian
Altarul neputinței
Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.
Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.
Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.
Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre jocuri, poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre suflet
1 Martie - Mărțișor
Niciunde-n lume nu se sărbătorește
întâia zi de primăvară, în mod unic, românește.
E Dochia ce toarce firul anului
punând în el două culori simbol al lerului,
alb și roșu contrariile reprezentând
lumină-întuneric, iarnă-vară în cupa vieții adunând.
E Mărțișorul bată-l fericirea și norocul
ce-aduce-n suflet bucuria vieții și jocul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
și prins de el cu semeție,
la loc de cinste stă o monedă argintie
ca soarele să strălucească,
lumina și focul purificator se le-nsoțească.
Departe sunt de a mea glie
și doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie.
Aici nu sunt ca și la noi fire arb-roșu- n magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngeri alături și pronie,
eu am făcut un mărțișor ce nu doar mie-mi aparține...
E-un fir ce leagă a mea glie de cea care m-a adoptat
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre ger, poezii despre fericire, poezii despre Soare sau poezii despre sărbători
Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre cadouri, poezii despre învățătură sau poezii despre zăpadă
Șahul destinului
ca într-un joc
de șah
gândurile
își dispută
partida
pe câmpurile
albe și negre
ale sorții...
liberul arbitru
asistă doar
la jocul
dinainte stabilit
de subconștientul
dedublat
în ju(de)cătorul
suprem...
voința pionului
supusă
[...] Citește tot
poezie de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șah
- citate de Mihai Enachi despre șah
- citate de Mihai Enachi despre jocuri
- citate de Mihai Enachi despre viață
- poezii despre subconștient
- poezii despre negru
- poezii despre gânduri
- citate de Mihai Enachi despre gânduri
- poezii despre alb
Șah-mat!
A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Zăpezi întârziate
- De la o vreme timpul se joacă în ogradă,
Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă
Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,
N-au învățat că viața nu-i niciodată calmă.
Se-apropie furtuna, deci, vino mai aproape,
Să conjugăm prezentul la viitor... Pe clape
Mai lasă-ți mâna dreaptă să mângâie trecutul
Cântând nocturna vieții... Mi-e dor de începutul
Pe care numai vremea-l păstrează-n amintire,
Când noi pe-o stea polară am locuit, iubire,
Să fi trecut de-atuncea atâția ani? Ograda
E-un rai în care astăzi întârzie zăpada.
- E vremea ca și tine puțin capricioasă,
Ne cheamă în ogradă, apoi ne-alungă-n casă,
Ne-ndeamnă să ne-ascundem râzând sub catifele,
Parfumul ei, iubito, să ne pătrundă-n piele.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre stânci, poezii despre palate, poezii despre nisip, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre crengi, poezii despre văduvie sau poezii despre vulcani
***(reverie)✍️
ca un copil în jocul vieții
prins
eu
scutur seara cerul greu de
stele
și troienit adorm -
și-apoi în
vis
trec păsări
albe
deasupra nopții
mele...
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre reverie, poezii despre păsări sau poezii despre noapte