Zăpezi întârziate

- De la o vreme timpul se joacă în ogradă,
Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă
Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,
N-au învăţat că viaţa nu-i niciodată calmă.

Se-apropie furtuna, deci, vino mai aproape,
Să conjugăm prezentul la viitor... Pe clape
Mai lasă-ţi mâna dreaptă să mângâie trecutul
Cântând nocturna vieţii... Mi-e dor de începutul

Pe care numai vremea-l păstrează-n amintire,
Când noi pe-o stea polară am locuit, iubire,
Să fi trecut de-atuncea atâţia ani? Ograda
E-un rai în care astăzi întârzie zăpada.

- E vremea ca şi tine puţin capricioasă,
Ne cheamă în ogradă, apoi ne-alungă-n casă,
Ne-ndeamnă să ne-ascundem râzând sub catifele,
Parfumul ei, iubito, să ne pătrundă-n piele.

Sub razele de lună zăpezi întârziate
Să cadă peste suflet, pe străzi întortocheate,
Să nu existe drumuri spre ieri sau înainte,
Să fim captivi în jocul acesta de cuvinte.

Frumoase, ca-n balade, sunt iernile cu tine,
E fraged aşternutul ca formele-ţi aldine,
Tot una-i dacă plouă sau ninge-apocaliptic,
Ne vom închide-n vise ca slovele-ntr-un diptic.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!