Poezii despre floarea soarelui, pagina 2
Floarea-soarelui
Buna dimineața, Soare
spuse floarea!
Și el îi dărui petale noi din raze
și cu un nume nou o înălță.
Buna dimineața, floarea-soarelui
spun copiii!
Și ființa ei își pleacă privirea
din cerul pământesc
desenând umbre razelor împărătești.
Fericiți, fii Terrei
mângâie încă astrul iradiind în floare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- poezii despre dimineață
- poezii despre copilărie
- poezii despre cadouri
- poezii despre astre
- poezii despre Soare
- poezii despre Pământ
Câte flori sunt pe pământ
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ-,
Numai floarea soarelui
Și-a mărgăritarului
Stau în poarta raiulu.
Și judecă florile
Ce-au făcut miroasele.
Dete-o ploaie, dete-un vânt
Și le trânti la pământ.
Dete-o ploaie și un soare
Și le sculă în picioare
Raiu-ntreg s-a-nmiresmat
Cu miroase-amestecat.
folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăești, județul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Dumnezeu
În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."
Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.
După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.
După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Biserica
La biserică venim
Domnului să-i mulțumim
Pentru viață, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,
Pentru floarea din grădină
Și a soarelui lumină,
Pentru frați, pentru surori
Și părinții iubitori.
Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste și ne iartă,
Lângă noi este la greu
Și ne apără de rău.
Preoții ne dau povață,
Cartea sfântă ne învață:
Credincioși și buni să fim,
În genunchi să mulțumim!
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre biserică, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sfaturi
* * *
seri de toamnă târzii
peste cimitirul parizian
când Diavolul
îi bate obrazul lui Cioran
cu foile pactului
când descifrezi
sentința condamnării la moarte
scrisă
cu coji de floarea soarelui
scuipate
în ploaia fără început
și sfârșit.
poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre pedeapsa cu moartea, poezii despre moarte sau poezii despre draci
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre încăpățânare, poezii despre zoologie, poezii despre zgârcenie, poezii despre vulturi, poezii despre urări, poezii despre sunet, poezii despre spiritualitate sau lecții de engleză
Nu mă compătimiți pentru că...
Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.
Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.
Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:
Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre somn sau poezii despre prezent
O floare micuță la mânăstirea Taer
Pe șes, aproape de pământ, am văzut o floare micuță.
Corola se înălța sfioasă din iarba, atingând razele soarelui de primăvară,
iar lujerul auriu, sprijinit de frunze, sclipea în aerul însorit.
Se înclina supusă în vânt ca un pelegrin căzut în binecuvântare.
Are un vis necunoscut nouă, ascuns sub ierbile înalte,
și, când bate vântul, micuța floare privește-n sinele ei cel mai adânc.
Pășind pe lângă ea, m-am simțit deodată calm.
Boabe de rouă îmi umezeau hainele, golul și singurătatea.
Departe,-n zăpadă, un credincios răsucea roata rugăciunilor, apoi s-a aplecat
în reverență mai jos decât floarea, ca iarba sălbatică de pe platou.
În mânăstirea de culoarea cinabrului, florile sunt cea mai înduioșătoare priveliște;
nu există nici un pasaj în sutra mai viu decât dependența mutuală a două inimi.
poezie de Hu Yonggang, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre visare sau poezii despre singurătate
La bunici
Vreme bună, cer senin, zile frumoase de vară,
Ce frumos e în vacanță la bunicii de la țară!
Am scăpat de-asfaltu-ncins, larma și forfota mare,
Leagănul ne-așteaptă-n curte, sub o boltă la răcoare.
Am plecat apoi în câmp, înspre lanuri, spre ogor,
Roua-ncet se ridicase, vântul adia ușor,
Stoluri gureșe de vrăbii scutură de zor scaieții,
Lanuri pline de porumb își arată-acum știuleții.
Înspre înălțimi de cer se avântă ciocârlia,
Floarea soarelui ușor își rotește pălăria,
Vuiet se aude-n preajmă, e un zumzet de albine,
Harnice se duc în grabă cu polenul la stupine.
Un iepuraș rătăcit o zbughește pe furiș,
Speriat fuge în goană pierzându-se în tufiș,
Popândăul de câmpie, cocoțat pe-un mușuroi
Se ridică-n două labe privind curios la noi.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sat, poezii despre frumusețe, poezii despre câini, poezii despre apicultură sau poezii despre înot
Țara Soarelui Răsare ...
De mergi în Țara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie și candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingașe, ca floarea de cireș,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleș,
Îți fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu pași mărunți,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munți.
Alături li-s bărbații cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici și mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O țară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziți prin viață de muncă și onoare,
Sfidând cu demnitate a morții răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime și candoare, în dulce armonie.
Își cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie și onoare.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre femei, poezii despre suflet sau poezii despre stânci