Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

umbra-nserării -
florăresei i-au rămas
crizanteme albe
în parcul pustiu
rătăcește doar luna

tanka de din revista "Haiku" (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Noapte la țară
Moțăie-n salcâmi
Curci și găini –
Luna-și face loc
Printre corcodușe

tanka de din Haiku: Magazine of Romanian – Japanese Relationships (2002)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și spaniolă.

noapte la țară
moțăie-n salcâmi
curci și găini -
luna-și face loc
printre corcodușe

tanka de din revista "Haiku" (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Un sat pustiu... Doar un bătrân pribeag
Rugându-se, plângâmd sfârșit pe prag...
"De ce-am rămas eu ultimul oștean?!
Ce rost în astă lume să mai am?!"

I-am îngropat pe toți ai mei.... sunt scrum.
Doamne, e timpul meu să mor acum!
Biserica-i pustie, satul gol...
Sunt lut din lutul vieții trecător...

Cad casele ca niște draperii,
Ulițele sunt triste și pustii...
E-un cânt de doliu, Doamne,-ntreaga lume!
Doar moartea rătăcește prin albume...

Luna-i o sfântă candelă și jale
Văd parcă risipindu-se în zare...
E rândul meu să mor! Mi-a mai rămas
Un an, o lună,-o zi, poate un ceas...

Și lumea toată e un clopot viu...
Trec rânduri, rânduri, oameni prin pustiu...
Sunt ultimul oștean, rămas tăcut
Să lupte cu-al tăcerilor tumult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crizanteme

Și lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Să conturăm apusul.

Oferă-mi, cer...
În toamnă crizanteme,
Când o să fiu
Un roi de diademe.

Pictează-mi, rog
Pe cuget crizanteme,
Când o să știi
Culorile ce mă dizolv.

Îmbracă-mi, strig
Făptura-n crizanteme
Când toamna
Simt că mă îngrop...

Dezbracă-mi, chem
Frica de crizanteme
Când o să vezi
Că mă topesc de foc.

Și lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Apusul să-l sufoc.

poezie de din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de din Plumb (1916)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Plumb. Carte pentru toti. vol. 26" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 12.99 lei.
Valeriu Butulescu

Despădurirea la noi are tradiție. Din Codrii Vlăsiei a rămas doar Parcul Cișmigiu.

aforism de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Paul Verlaine

Colocviu sentimental

În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.

Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.

În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.

− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!

− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.

− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! − O fi...

− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.

Și astfel merg stîrnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...

poezie celebră de , traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 iunie 2016.
Distribuie
Paul Verlaine

Colocviu sentimental

În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.

Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.

În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.

− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!

− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.

− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...

− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.

Și astfel merg stârnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...

poezie celebră de din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Orbul

rătăcește ziua,
rătăcește
noaptea
și drumul către mine
îl caut
ne-ncetat!
rătăcește ziua,
aștept, să îmi dai
dreapta,
să te așez de-a stânga
cu darul
ce mi-ai dat.

poezie de din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orbul

rătăcește ziua,
rătăcește noaptea
și drumul către mine
îl caut ne-ncetat.
rătăcește ziua
aștept să îmi dai dreapta
să te așez de-a stânga
cu darul ce mi-ai dat.

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar toamna...

Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...

Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...

Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...

poezie de (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Statuile albastre

Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Și-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață.

Aleile deșarte, ca brațe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.

Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopței simfonie.

Stautile veghează și-ascultă-n parc cum cânt㠖
Când luna arde-n aer – nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte pânâ-n zori,
Ce spune de-o viață și de-o iubire sfântă.

... Mereu lumina ninge; aleile sihastre
Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsămat
Și-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat,
Doar luna lung sărută statuile albastre.

poezie clasică de din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum aș vrea să te descânt

sus e cerul,
jos e chinul,
largă e nemărginirea,
doar pustiu-și face loc
în adânca veșnicie.
ce priveliști,
albe porți,
cum se mai rotesc in mine
nopți de lut
amare plângeri,
fulger-iluzoriu sine
doar iertări
în sferele păgâne
morți și 'nnobilări fictive
doar minciuni,
plecări pe rând,
multe desfrunziri, iubite
cum aș vrea să te descânt
peste timpuri
peste gând,
eu vorbesc cu păsări albe
și cu norii tăi pe rând.
în zadar albește luna
lumea mi-este
doar mormânt.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu

Știu, doar parcul e de vină
că nu suntem amândoi.
Prea-nvelitu-s-a-n rugină
prea valsează trist în foi.

Eu, la braț numai cu mine,
caut mersu-ți mlădios.
Lacul, cufundat în sine,
mi-a surâs, neputincios.

Dezdoindu-și iarăși arcul
crengile bocesc în vânt.
Știu, de vină-i numai parcul
el nimic nu are sfânt.

Unde-i vara de-altădată?
Frig, și singur, și târziu...
Nu ești tu cea vinovată,
Parcul e de vină, știu...

poezie celebră de din Versuri alese (1956)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi albaștri

Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.

Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.

O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cernite ciori...

Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...

Cârdul se așeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieșit
din cuiburile lor... rămase nude.

Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-și ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile și ciocul...

Un "maidanez"trezit din somnolență,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muțit...

sonet de (12 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Eftimiu

Crizanteme

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis –
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăț prea devreme
ce-nseamnă distanța
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanță cu depărtarea.
Octombrie, ești luna mea,
cu adieri de vânt neobișnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranțe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineți-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mike Farkas

Laura Andreșan, profa de sex la "Click"

Vrei s-o ai, nu-i complicat,
Foarte mulți au încercat,
Dacă vreți, vă și explic:
Se "deschide"... doar c-un "click".

epigramă de (25 iulie 2008)
Adăugat de Mike FarkasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Laura: Serviți un coniac la cafea?
Federico: Pentru mine nu, mersi.
Noemi: Pentru mine da. (Confidențial, către Laura): Suntem ca doi poli opuși.
Laura: Dar extremele se atrag.
Juan: Și dacă se ating, fac scântei.
Noemi: Da, dar nu iau foc.
Laura (arătând spre pahar): Poate din lipsă de combustibil.
Noemi: Nu, din cauza temperaturii.
Laura: Asta se naște din dorința de dăruire...
Juan:... sau din instinctul de posesiune...
Federico: Vă mulțumesc pentru diagnostice și terapii, însă suntem două persoane obișnuite. Un bărbat și o femeie, nimic mai mult.

replici din piesa de teatru Între viciu și virtute, scenariu de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt originile tradiției de a oferi mărțișoare în luna martie? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!