La urologie

Merg încet, făcând popas
Tot cu sonda pitorească,
Meditând la ce-a rămas
Din virtutea-mi bărbătească.

epigramă de Barbu I. Bălan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova pitorească

Prin aşezare, colorit,
Prin grai dulce, vinărit
Moldova este pitorească...
La fel ca Ţara Românească!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În livezile...

În livezile din mine
Fructele au dat în copt
Pe cadranul dimineţii
Ceasul bate ora opt.

Numai drumurile aleargă
Fără de popas,
Căci din tot ce-a fost mirific
Numai ele -au mai rămas.

poezie de Adina Stanciu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sondă

Sonda nu-i făcea plăcere...
Lucru foarte adevărat.
Şi acum dau cu subsemnatul
Cei ce sonda i-au băgat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Şi încalec pe visul semeţ ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este şi vine.
Smâcesc din frâie şi dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puţinul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Şi îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă şi gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieţii e-o pură visare
Şi vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit şi prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic şi mare impas.

poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce-a mai rămas

capac şi semizeu
gazos dorul
conservă umblătoare trupul –
ipostaza d.p.d.v. teologic este
în avans cu… o veşnicie faţă de
Greewich

am plecat de acasă fără batistă
aşa mă simt
strănută fir de polen sec o coroană
petale în care asist un mort

capac şi polen semizeu
dinspre naiba năvălesc reproşuri
cu călcâiul spre mâine mestec
ce-a mai rămas din
ipostază…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

hidrolog

Hidrolog (definiţie)

E un văr, nepot, sau unchi,
Ce-a rămas pe veci olog,
Făcând apă la genunchi,
Tot umblând ca un milog.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonda

Sonda n-a mai vrut să-şi ţină,
Să-şi găsească leac la boală.
Şi-a plecat într-o maşină
Mortuară.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele din adânc

Iubirea mea şopteşte: "Bun rămas!"
Acelora de sub un cer albastru
Ce-ar vrea să-i schimbe viaţa de sihastru
În tot ce-a fost la ultimul popas.

Era lumina dintr-un vis frumos
Ce mângâia o viaţă trecătoare
Cu raza-i caldă şi strălucitoare,
Ca într-un murmur tainic şi duios.

Era, pe cerul ei, eternul zbor,
Atingere de zări şi ţărmuri care,
Înmărmurite, se-ntrebau: "Cum, oare,
Ar fi plutirea-n zborul de cocor?"

Era, ea însăşi, visul – vis şi dor
Ascuns în faldul dintr-un timp ferice
Al sufletului ce-i era complice,
Şi sclav, şi adăpost, şi-al ei izvor.

A întristat-o ultimul popas
Şi-au alungat-o norii de furtună
În hăul care-ncearcă să-i răpună
Şi ultima-i şoptire: "Bun rămas!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte-nţeleg n-am înţeles

Câte-nţeleg, n-am înţeles,
dar aş lua toate câte las.
Din ce-am cules şi n-a rămas,
din ce-a rămas şi n-am cules.

Azi din frântura unui ceas
eternităţi aş şti să ţes.
Şi din ce ieri credeam eres
lumi noi mi-aş scrie pe atlas.

Câte-am stricat, câte n-am dres
le-aş face-acum iconostas
şi-aş bea cu sete tot mai des

Din flori ce mor la orice pas
din ce-a rămas şi n-am cules,
din ce-am cules şi n-a rămas.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblăm pe câmp fără popas

Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au şters.
Mai suntem noi şi-un univers.

Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Şi mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.

Vreo stea când cade din ţării,
fără să vrei, spre ea te ţii
şi poala-ţi potriveşti, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.

Şi cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Viaţa-i scurtă, trecătoare,
Într-un mormânt faci popas
Şi aştepţi o lumânare
De la acei care-au rămas.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Dintre toate liniştile mele
ce le preţuiesc ca pe comori,
cea mai grea mi-e liniştea de tine,
când din zări străine o cobori.
Între noi s-a poticnit cuvântul,
pe cărarea îngropată-n frunze
şi te-ntreb: ce vină are toamna,
că-mi dezleagă gândurile-ascunse?
Ea-mi coboară-n gânduri împăcarea
strălucirii-aprinse-n lumini calde,
poleind cu fir de aur clipa
zborului ce-n aripi noi îmi arde.
Şi mă resemnez în blând popas
între ce-i trecut şi ce-a rămas...

poezie de Eugenia Ponta Pete (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La unele şantiere de construcţii lucrările merg încet

Un melc pe lângă ei trecând,
Se-opreşte şi îşi zice-n gând:
Eu merg încet - ştie oricine -
Dar nici cu ăştia n-ai ruşine...

epigramă de Maliu Bogoe din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie

Baronii noştri, pas cu pas,
Îşi iau fierbinte bun rămas,
Că merg grăbiţi fără de glas
La loc cu gratii, ca popas!

epigramă de Constantin Enescu (4 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România pitorească

proză

• Citeşte online
• Descarcă/citeşte în format DOC (Microsoft Word)

Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.

carte de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului risipit

De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.

Dacă-ţi răpeşte câte-un pas,
Îţi râde existenţa goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?

E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înşală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoţi din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?

rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanaţi (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg încet spre porţi de-aramă,
La îngeri trişti... să le dau vamă,
Să-nchid destinul în cuvânt,
Să beau, să râd şi-apoi să cânt.

S-arunc părerile de rău
Şi ne-mplinirile-ntr-un hău,
Să uit de tot ce-a fost minciună,
Făcând din viaţă... o furtună.

Din nedreptate şi durere,
Să-mi fac castele de plăcere,
Să pun... iubirile-ntr-o cană
Şi să le vând... într-o găvană.

Să mă cinstesc... cu ursitoarea,
Să îmi descânte vrăjitoarea,
Să fac cu viaţa legământ
Şi-apoi să trag pe ea... pământ.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!