Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

În livezile...

În livezile din mine
Fructele au dat în copt
Pe cadranul dimineții
Ceasul bate ora opt.

Numai drumurile aleargă
Fără de popas,
Căci din tot ce-a fost mirific
Numai ele -au mai rămas.

poezie de din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Arghezi

Ceasul de-apoi

În cer,
Bate ora de bronz și de fier.
Într-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pâslă bate
În turla din cetate.
În ora de lână
Se-aude vremea bătrână
Și se sfâșie
Ora de hârtie.
Lângă domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.

Aznoapte, soră,
N-a mai bătut nici-o oră.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Lucian Blaga

Umblăm pe câmp fără popas

Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.

Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.

Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.

Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire din iubire (Și tot ce-am vrut a fost...)

Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în brațe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfințit.

Și tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit și am căzut oftând.

Și tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubești... să simți și să-ți dorești,
Să urci în dragoste munții și coline,
Să fii ce-am vrut și să mă împlinești.

Uitând de dăruire și splendoare,
Tu ai uitat să mă iubești... încet...
Ai ignorat și inima ce moare,
Și ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simți te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simți!
Privește-n tine înspre regăsire,
Iubește prin fapte să alinți...

Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământești,
Și-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce ești!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Autoportret în a patra dimensiune

Înconjurată de luciul rămas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera își lua de la inima mea
bun rămas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere își luă, zise-adio,
și se făcu scut, se făcu zigurat,
în cinstea trufașei de Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
țeapăn și fără mirare văzută,
deși arsese ca de napalm
geometria intimă, știută
numai și numai și numai de mine,
când am fost și Arhimede și-am fost și nisipul...
Fără sferă și fără romb, în ruine
fumegător îmi e chipul.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Zarul vieții

spițele mele de viață din roata lumii
erau slăbite și nu mai aveau dioptrii fine
eram la școala de orbi ai vremii
și aveam numai zaruri din destine

de sus nu știam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine

am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
și-al vieții mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulțime
umblând pe trotuarul meu de viață ca vrăjit

pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc și lipsă
nu trăiam în peșteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor și învelitoare aveam trecut

viața mă lovea cu picioroange grele
am fost scos și dat afară din mine
de hazard sunt acum îndreptat spre tine
din mulțime și-ți mulțumesc că ești cu mine

poezie de (august 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jovo Nikolic

Fructele și-au dat examenul de maturitate. Din ele au rămas doar sâmburii.

aforism de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba sârbă.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Valeriu Sterian

Nopți

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Geneze

Ceas după ceas,
prin strămoși depărtați -

astfel ne-am tot căutat,
din străvechime,
fiica mea si cu mine.

Zi după zi
- fără răgaz -
am crescut împreună
aducând laudă-ntâmplarii.

Pe drumul ce ne străbate
dintru-nceput
niciunul din noi nu întrevede
sub zare-un popas.

Căci numai pământul,
într-al vremii șuvoi,
rămâne-va, veșnic,
împreuna cu noi.

poezie de (1987)
Adăugat de B. VladislavaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Lorena Craia

Nani, nani

M-am așezat cuminte lângă tine
Și-am măsurat de jur și împrejur,
Sicriul să nu aibă vreun cusur
Când ne vor putrezi oase puține.

Ca la un scurt popas însângerat,
Maria-și pieptăna părul de vată;
Nici nu mai e ce-a fost și ea odată:
Cucoană părăsită de bărbat.

Mai sus, înspre o baltă cu brotaci
Și apă sălcioasă ca un vin,
O lună-și prelingea din sânul plin
Ce-a mai rămas din tinerii burlaci.

Mă uit la ceas. E ora nopții reci.
Copiii se ascund prin crăpături.
Noi tragem două-trei înjurături,
Apoi ne adormim, zâmbind, pe veci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Sanda Nicucie

De plictiseală...

Sunt plictisită ca un strugur copt
ce stă nepăsător cu bobu-n frunză
și-așteaptă slujba de la ora opt
ca dintele ce mușcă-ncet din buză
Sunt plictisită fără fel de fel
de gânduri care vin fără să vină
ca un firav răsad de pătrunjel
ce face plajă-n propria grădină
Sunt plictisită ca un ceas de ceas
ca un volum de-al meu de poezie
pe raftul cinci din sașe bun rămas
atât c-a fost din ce n-a fost să fie
Sunt plictisită ca o întâmplare
aproape vis aproape consumată
ca un bagaj uitat în baia mare
când baia mică este ocupată
Sunt plictisită ca un mărăcine
cu acu-n sus răpus de toropeală
iar dacă-ți scriu și mă gândesc la tine
e doar cât să nu mor de plictiseală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Argentina Stanciu

tot ce-a rămas
din castelul făurit
noaptea până-n zori
un grăunte de nisip
într-o lacrimă

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceasul vieții-i întors numai odată

Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.

Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.

Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat –
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente și ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.

Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Slavici

Aveau însă și oamenii aceștia o mare și nesecată mâhnire-n sufletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, și fără de copii viața, mai ales cea bună, n-are niciun rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte grijă și cu ce-și bate capul, căci așa numai ei amândoi își nădeau zilele în sec și nu se alegeau cu nimic din ele.

în Spaima zmeilor
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Unii... alții

... unii spun c-ai plecat,
alții râd c-ai venit
ceilalți zic - te-au uitat,
restul strigă - nimic
nu mai e din ce-a fost,
nu mai sunt amintiri
a rămas doar un gol,
înrămat în priviri

uni spun - te-au iubit,
alții strigă că nu
unii mint că pe tine,
alții plâng - cică tu...
numai eu știu prea bine
că n-ai fost un delir
deși mulți alde mine
te-au tratat cu sictir

unii spun – vei veni,
alții plâng – niciodată
unii strigă cică-i chin,
ura asta curată
numai eu știu prea bine
că oricum vei veni
și golgota din mine
numai tu vei iubi...

poezie de (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mine ora bate...

la mine ora bate unu,
la mine ceasul e târziu,
sunt viu în noapte, ca nebunul,
mai scriu un gând, mai scriu un rând
și c-o plăcere înzecită,
te chem să vii, să mă adormi,
tu, ochișori de nevăstuică,
mi-ai dat un zâmbet și n-am somn

nu l-am uitat, l-am luat cu mine
și-l țin în palme și-l sărut,
până când dorul mi te-aduce,
iarăși în locul cunoscut,
până când gura-ți îndulcită,
o voi gusta din nou sub duzi,
până când bratele-ți micuțe
iar mă vor strânge în curând

la mine ora bate două
și noaptea învelește luna,
o pătură cu mici steluțe
i-acoperă fruntea întruna,
eu o privesc cum nu adoarme,
cum strălucește printre nori
și mă gândesc ca mâine poate,
între săruturi să-ți dau flori

pe un perete doarme patul,
nu m-a chemat să fiu cu el,
adoarme în tăcere leacul
atâtor vise de povești,
mă uit la dânsul cum oftează
într-o dorință neștiută,
îmi face semn cu păturica
și cu pernița pufăriță.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme

Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers

Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Jertfă pentru duhul meu

Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.

Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!

Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Brațe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanțuri, tot te simțeam!
Și m-aș fi dat morții grăbite,
Să te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simțit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Și eu simțeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toți împreună ce-au fost pentru mine
Și au luptat ca eu să fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până să viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am știut!...
Că trimițind ființele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ține strâns, mă vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Și zâmbesc Vieții fără apus...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La urologie

Merg încet, făcând popas
Tot cu sonda pitorească,
Meditând la ce-a rămas
Din virtutea-mi bărbătească.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Sprijină apariția unei cărți cum nu ai mai văzut: "Delicii pentru îndrăgostiți" Află mai multe!