Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,
nici Dumnezeu n-ar fi știut,
dacă ar fi existat,
și-ar fi înălțat un jgheab
din Iad până în sufletul tău,
să alunece toți cei care au pângărit
sanctuarul de vise,
încolăcind mistere.

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iunie 2018.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Între noi

Între astăzi și ieri mai există trecut
Între astăzi și mâine e timp ne-nceput
Între tine și mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, și clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munți în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Socrate

Dacă totul s-ar sfârși cu moartea noastră, atunci moartea ar fi o soluție pentru cei răi care și-ar scăpa cu o lovitură nu numai trupul, ci și sufletul lor, cu toată răutatea din ei. Dar, pentru că sufletul este nemuritor, evident, nu există scăpare de răul de care se tem. De aceea răii trebuie să se gândească la judecata de apoi.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 3 martie 2018.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg

Singurătate

Singurătate, singurătate
Ești cea mai mare greutate
Pe care Omul, de când există, o are!

Dacă singurătatea ar fi fost firească
Dumnezeu n-ar fi creat-o pe Eva
Și l-ar fi lăsat singur pe Adam
Sa se plictisească colo-n Rai

Dacă singurătatea ar fi fost firească
N-ar fi existat nici Omenirea
Nici Iubirea, Fericirea
Frumusețea, Bucuria
Nici dorința, nici voința
Nici Credință, nici Speranța
N-ar fi existat nici Viața!

Singuratatea nu-i fireasca!
Uneori e ca o pedeapsa
În care Omul sa se regăsească
Apoi singurătatea s-o părăsească

Printre oameni sa trăiască
O pereche sa-si găsească
Domnului sa-i mulțumească
Pentru ca Singuratatea niciodată
Nu-i fireasca!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul nu mi-a rămas gol

chiar dacă ai mușcat din propria umbră
o parte din tine se reface odată cu ea
și nu întârzie să se miște pe liniia impusă
care ne desparte unul de altul
și trecem fără să ne vedem cu inima
chiar dacă ochii ar vrea spună ceva
e trist nu ai privit destul
drumul de pe care veneam grăbit.

cuvintele aveau un sâsâit de șarpe
și din prudență nu le-am putut folosi
nici măcar gesturile nu m-au ajutat prea mult
eram într-o sărăcie de mijloace
și posibilități de manifestare directă
sufletul nu mi-a rămas gol
l-am înfășurat în iubirea flămândă
și l-am lăsat să-și caute liniștea.

de acum este cazul trăirii din plin
în casa bogată ce m-a dobândit
cu angoasele mele cu tot
în cercul rotit până la margini
mai mult decât știu
mai mult decât cred
în viclenia unei boli
pe care o vindec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rolul jucat de timp la începutul universului eu cred este cheia finală spre a elimina nevoia de un Mare Arhitect (Dumnezeu), și pentru a dezvălui modul în care universul s-a auto-creat... Timpul în sine trebuie ajungă la o oprire [la singularitate]. Nu se poate ajunge la un timp înainte de Big Bang, pentru nu a existat timp înainte de Big Bang. Am găsit în sfârșit ceva ce nu are o cauză, deoarece nu a existat timp în care să existe o cauză. Pentru mine acest lucru înseamnă nu există nici o posibilitate de a avea un creator, deoarece nu este timp în care să fi existat un creator. Din moment ce timpul a început în momentul Big Bang-ului, a fost un eveniment care nu ar fi putut fi provocat sau creat de cineva sau ceva... Așa atunci când oamenii mă întreabă dacă un Dumnezeu a creat universul, eu le spun întrebarea în sine nu are sens. Timpul nu a existat înainte de Big Bang, așa nu este timp în care Dumnezeu să poată facă universul. Este ca și cum ai cere indicații pentru a ajunge la marginea Pământului. Pământul este o sferă. Nu are o margine, așa a o căuta este un exercițiu inutil.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.

Lipește-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stînci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu nu mă mai deștept,
simt și taina slăvilor senine,
și inima de om ce-ți bate-n piept...

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu -mi fii și pîine-n veci și vin!

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octav Bibere

Ce păcat că Dumnezeu nu a făcut sufletul vizibil... Cei care l-ar fi avut mic, nu ar fi ajuns atât de mari, iar cei fără și-ar fi pus silicoane!

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Un lung ianuarie neprihănit

În trupul meu, lutul se ivește mai limpede în gânduri
înaintea Lui Dumnezeu, ca o față ce și-a făcut cărare între oameni,
din copilărie până la moarte.
Îl poți cunoaște atât de mult pe cât sufletul tău și-a aprins lumina din miezul lacrimilor.
În timp ce mă apropii de Tine, buzele mele sunt pecetluite cu solzi de nisip,
ca un fel de alungare din lume,
închid mormintele, nu mai intre nimeni, nici cei răniți,
nici cei singuri, când se adună în jurul luminii ca omizile de mătase în adâncirea cea de pe urmă.

Și noi ne adunăm și ne strângem dragostea
de care ne-am sprijinit ninsorile vieții. Pe unde am umblat
ca niște roiuri însetate de vară,
n-am primit nicio odihnă. Niciun loc de reazem
doar în cuvântul Tău, mai viu decât viața așezată între scândurile timpului.
Dar eu nu Te pot duce
în timp ce noaptea cade
căci ești prea sus, iar aripile mele nu s-au scuturat încă de tot pământul
n-au putere arunce țărâna în groapă și să-și despartă iubirea de singurătate, s-o aleagă din mijlocul ei, atunci când vine furtuna și păpădiile coapte
rămân dezgolite.

Și-mi simt sufletul cum se răspândește
mai puternic decât moartea, mai puternic decât întunericul în care nimicul a rămas ultimul de rostit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în șuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngerașul meu"

Eu ți-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferință
Lacrimi și durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Și din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngerașul meu "

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Noi nu mai suntem de mult tineri

Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri

De ce vreți fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?

Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață

Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți

Un vecin de palier,
Un poștaș, un polițist
Doamne, cât va fi de trist
Universul de stingher!

Nu-i nevoie de mult fler
Și nici muzică de Liszt
Ca vezi cât e de trist
Dacă nu ai locul tău sub cer!

Țara, doamnă e o brazdă
Ce ne-a fost dată de sus
Și voi mergeți în apus
Pentru ce? Să stați în gazdă?!

Stropul ăsta de țărână
Pe care-l lăsați în urmă
Mâine-n inimă vă scurmă
Și-o să plângeți iarăși până,

Vă veți revedea copilă
Într-un plai, bătrân un faur
Îngerul cu păr de aur
Și o dragoste subtilă

Doamnă, sufletul rămâne
Unde odihnesc strămoșii
Geana aurorei roșii
Unduind, leagănă grâne

Și vă vor umbla prin vise
Întrebându-vă de ce
Ați lăsat s-alunece
Stâlpii de la paraclise?

Și-o să plâgeți și-o să vreți
Să vă nașteți iar româncă
Unde fiecare stâncă
Amintește despre geți!

poezie de din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Doamne,
Cei care vor din cer te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

poezie clasică de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 decembrie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Furtunile sinelui și tragediile firii

ți-am fost infidel, iubito, în viața asta damnată
și de-atunci am conștiința dureroasă
dar am cunoscut în vârtelnița vieții
furtunile sinelui și tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
și sămânța unui regret și sufletul meu nostalgic
am în mine și raiul și iadul adamic, iubito
și memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simțurile scabroase
și simțurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii și văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum și cerul de dimineață
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiți cu sufletul și doar cu sufletul
frumusețea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară
eu sunt un mort cu haine noi de seară, iubito
cu un cuțit împlântat în inima cu mulți herți
sunt aceeași inimă frântă, amară
care se lasă tipărită în mai multe cărți.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sfânta Tereza de Lisieux

Dumnezeu nu refuză niciodată primul har, care dă curajul de a ne învinge pe noi înșine; dacă sufletul conlucrează cu harul, imediat se luminează și atunci inima se întărește și omul merge din succes în succes.

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dor

Și, de ce? Tu chiar crezi asta?
Nu – eu cred și....
Da – tu....
Uite, aici pe frunte, pe ochii mei
Se lasă ceața.
Dar s-a lăsat noaptea. De mult.
Uite, astăzi am lăsat capul
Și sufletul pe umărul, lângă sufletul
Sufletul
Să mă ascund acolo – ce mult a
A fost
Mă ascundeai și mă luai și
Eu nu mai eram
Eram tu
Acum sunt
Ești

poezie de (6 iunie 2002)
Adăugat de Mihaela CătanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul singur e mut

În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minții și mă la
Să mă gândesc de-a lungul și de-a la

Celor la care omul se gândeș
Când, provizoriu, sufletu-i lipseș;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu fața la pere,

În timp ce ochii, fără clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ținându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, nu-mi aduc amin

De sufletul care se relaxea
De dimineață până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu...

Știu sunt pietre pe care calc,
ciobite și calde,
Apa prin care se pierd
este revărsată din sufletul tău,
îmi spală călcâiele sângerânde.
Îmi spune merg înainte,
nu mă uit înapoi,
doar înainte, spre locul de unde se naște.
Mi-am atins obrajii și tâmplele
și apoi am sorbit-o încet din căușul palmelor
în care o strânsesem.
Liniște,
culoare densă,
bătaie de inimă,
petale,
viu,
respirație,
atingere,
vârtej,
amintire...
Am ajuns la izvor pe înserat
și m-am lăsat în voia brațelor
pe care le-am căutat atât de mult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci când șoapta glasul meu învie

Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.

Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
ne iubim până om osteni.

Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.

În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.

Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el presărăm al nostru drum.

Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume găsim al nostru loc.

Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor îți fie veșmânt.

Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.

poezie de (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci când șoapta glasul meu învie

Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.

Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
ne iubim până om osteni.

Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.

În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.

Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el presărăm al nostru drum.

Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume găsim al nostru loc.

Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor îți fie veșmânt.

Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.

poezie de (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi

Sunt multe zile de tacere,
Si multe seri cu intrebari,
Vedeam in noi o inviere,
Azi cum sa vad aceste stari?

Ne-am ridicat iute prin vise,
La fel de iute-am coborat,
A fost o simpla aventura,
Si sa ne multumim cu-atat?

Noi ne-am ales doar din privire,
Nimic din buze n-a iesit,
Eu eram dornic de iubire,
Am inchis ochii, si-am simtit...

Deja vedeam ce-o sa urmeze,
Iubire, vise, despartiri,
Speram sa fie ipoteze
Bazate doar pe amintiri...

Cateva clipe de iubire,
Cateva nopti de vise pline,
Mi-am deschis sufletul din nou
Si am dorit sa fiu cu tine...

De ce-a fost dat sa fii la fel?
De ce mi-e dat sa sufar iar?
Exista iarasi un alt "el"?
Ori noi n-am existat macar...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Cu noi e Dumnezeu

Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Un smartphone nou cât trebuie lăsat la încărcat prima dată? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!