Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunțit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârșit.

poezie de (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Printre Morminte!

Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!

poezie de (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trădătorilor

Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Plutește-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar țara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Litanie

zilnic se înfruptă din noi
cu colții ascuțiți și noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăți
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâșiați și goi
noi, pleavă și gunoi
ne așezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie și noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloși și goi
cu colții mușcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită..
cu deseuri umane și morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

timpul de l-am da înapoi
vom avea regrete
dar ne-amintim de stele
ce-au privit la noi
și ne-au ascuns greșelile secrete
timpul de l-am da înapoi
voind a ne renaște
vom fi din nou doar noi cu noi
și nu ne vom cunoaște

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță urbană

Ne-am plimbat odat' mână-n mână
Ca doi cetățeni liberi, când
Ne-au trădat pietonii din umbră
Și pe mâini de polițiști ne-au vândut.
Nu știu de aveam pașaport sau nu,
Eram tânăr, ea doar o copilă.
Ne urmară interogatorii
Bătăi și control pentru viză.
Ce putem să le spun despre mine
În ochii lor eram un hooligan
Mână-n mână și-n gând cu o fată
Despre care nimic nu știam.
Turnătorii rânjeau din umbră
Iară noi ne priveam făr' știm
Gândind dacă vom mai fi liberi
Sau dacă va fi dat murim.
Într-o clipă văzui viața-n cioburi
Lăfăind în bancnote pătate
Ce curgeau printre gânduri ca râul greu
Spălând pietre însângerate.
După cinci zile de carceră eram
Morți de foame, nesomn, sânge, plâns
Pumni în față și-n nas încă fumegau
Și tot nu le era de ajuns.
Plini de vânătăi ne-au dat drumul
Dar n-avem nici un țel spre-napoi.
Nu făcusem vreun rău, la nimeni,
Dar ne-au rupt sufletele din noi.
Păsări albe zburau peste aer
Eram liberi, dar drum nu-aveam.
Spre ce lumi de atunci ne-ndreptam mereu
Din ce lume veneam și mergeam...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Noi am rămas aici, uitați în țară,
Noi, disperați de toate și avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toți, suntem - de fapt - cei apatrizi.

Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.

Atâtea dependențe ne-au vândut,
Încât la chioșc dau viață pe caiet,
În timp ce ninge negru și urât
Pe țara mea, obiect de amanet.

Noi, cei mai șmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toți,
Noi bem șampanii și tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloți,

Noi, la volanuri de mașini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,

Noi, condamnați la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proștii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau plătim ghicitul la țigănci,

Noi am rămas vânduți pentru vecie,
Acestei țări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinați acum... când e Unirea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Ziduri

ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile și viețile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor

ne-au pus cămașa timpului hoției din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
și-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar și pentru copii care nu sau născut

în săli uriașe stabilesc doar destinul găștilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost și este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănțuite și strigă două epoci
cei morți, cei vi și fără libertate până în 90 și cei de după, fără viitor

din realitate au făcut o mass-media uriașă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârșit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falși duhovnici și măști de circ, cu analfabeți
cu saltimbanci îmbrăcați în politicieni
cu magistrați din lumea lor

au decapitat suflete transformându-le în gunoiul orașelor
dincolo pe străzile tuturor
le-au prostituat copilăria, fetițe care încă nu au uitat păpușile
au deschis cimitire pentru cei furați de organe ca fie îngropați goi
au pictat cu sânge și moarte sensuri fără drumuri
vânzând iluzii care nu există
au furat șoselele și au îngropat în asfaltul ciocnirilor
lacrimi și suflete fără voia lor

în haznale mulți copii se joacă cu moartea care i-au răpit
înecați
multe școli au rămas fără ei
doar satele părăsite strigă la dealuri și văi
unde sunteți voi, copii din noi?

doar pământul a rămas și cocioabele care stau cadă
vorbind cu nopțile
cu zidurile dintre noi

poezie de (iulie 2019)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Divorț sentimental

Divorț sentimental

Adulții din noi de azi și-au semnat actele de divorț,
Nu se mai potrivesc.
Cel puțin, așa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învățat să ne așezăm cu spatele, unul despărțit de celălalt;
Și stând așa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, își întindeau disperați mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învățat niciodată ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupați cu semnarea actelor de divorț,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea pășeau desculți în urma noastră, ca nu cumva strivească și ultima picătură de viață din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca -i ascultăm!

epitaf de
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Ce ne salvează? Memoria fotografică... din ce a fost, din ce s-a vrut, din ce-am trăit ori am iubit, din cât am dăruit și ce sperat avea, din fericire dăltuită cu suspine, din cum ne-am strâns la piept când ne-a durut, din ce n-am îndrăznit și n-am putut, din visele gustate dimineața la cafea, din noi în alții și din alții-n noi, din gânduri ce ne-au frământat ca pe eroi. Rămane ce-a contat iar restul e "uitat".


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

e cerul plumburiu și cerne lacrimi
din ochii celor duși devreme dintre noi
ne plâng povara mult prea grea de patimi
ne plâng că am ramas în suflet goi.

e haos si multa necredinta
sunt farisei mai multi cu chip de zei
azi Dumnezeu ne cere pocainta
azi Dumnezeu ne-arata cum sunt ei.

si ne-nchinam asa-ntr-o doara
numai atunci când ranile ne dor
suntem supusii celor ce omoara
suntem straini de cei ce ne-au crescut si mor.

uram altaru-nchinaciunii
nu stim ca ingerii ne sunt mereu
parintii ni-i uitam la fel ca si strabunii
credinta lor ne este scut la greu.

obrazul lor sarat si vested de durere
ne smulge-o lacrima din când in cand
uitam de tot ce-i sfant, ca Dumnezeu ne cere
sa fim mai buni, sa fim noi ingeri pe pamant.

Vecernia-i pustie, in nopti se-asterne teama
coralele de Sus se-aud neincetat
cei, ce ne sunt inca, moartea lor isi cheama
si multi ii vom striga pe cei ce ne-au plecat.

un petec de lumina poate ne-ar ajunge
sa arda pâlpâind departe pentru noi,
o ruga in tacere din rana ce ne curge
de-ar mai ingenunchia vreo unul, doi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

La crucea de ciozvârte

La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces ștergem visul greu
Și ne-necăm în lacrimi și-n ruină.

Ne-au mângâiat cu verbul lingușirii,
Ne-au mirosit și măduva din oase,
Ne-au țepuit și sângele iubirii,
Ne-au pârjolit câmpiile mănoase.

Nici munții nu respiră-n univers,
Nici marea nu-și mai potrivește valul,
Coloana existenței e pusă pe invers
Și convertit în rugi e idealul.

Țara-n haturi e miros de moarte,
Clopotul de-otravă o poartă peste vreme,
Oare ne-am născut s-avem păcate
Alăptând nelegiuiri extreme?

Curajul se închide sub lespedea tăcerii,
Ne ascundem în mormânt durerea,
Sudorile sunt roadele plăcerii,
Sărăcia țării ni-i avere?

La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces ștergem visul greu
Și înflorim cu lacrimi din ruină!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.

ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.

Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai simți
-n palma noastră, odihnește truda.

Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Istoria

Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.

Dar noi, fără vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.

Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.

Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goal㠖
metafore orfane..., într-o poezie!...

poezie de din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fii, Doamne, bun!

Români adevărați, la noi în țară
Ne-au pus străinii jugul pe grumaz
Și ne-am făcut în lume de ocară,
Uitând c-am fost cândva popor viteaz.

Ne-au confiscat ce-am dobândit cu sânge,
Istoria și trupul țării mici,
Iar graiul nostru suferă și plânge,
Când e vorbit de niște venetici.

Ne-au interzis și sfinții-n calendare,
fim atei și să ne pierdem seva,
Căci spiritul ar vrea ni-l omoare,
Să nu mai știm de Sfânta Parascheva.

Iar pe alt sfânt, care ne-a fost aproape,
Dimitrie cel Nou din București,
Ar vrea-n uitare-adâncă -l îngroape,
Ca și pe fețele bisericești.

Fii, Doamne, bun și arată-ți Tu puterea
Și fă-ne iar de glorii s-avem parte,
Nu trece toate-acestea cu vederea,
Deșteaptă-ne din somnul greu de moarte!

poezie de (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somn ușor, România!

Bolșevicii, cu priviri piezișe,
ne-au colectivizat satele
și ne-au frânt sentimentele,
pe cand vesticii, cu zambetul pe buze,
ne-au administrat la inceput un drog ușor,
iar acum, redefinind colonia,
își îndreaptă tentaculele avide
spre noi teritorii.
Al patrulea Reich a început, în vreme
ce semeni de-ai noștri, mor în războiul
altora.
Iar noi, ca și in cazul Yaltei,
peste câțiva ani, vom gasi vreo
localitate obscură, ori vreo
berarie muncheneză, și invocând-o,
ne vom lamenta pentru destinul nostru
tragic.
Somn ușor, România! Știu că nici măcar
n-o protestezi.

poezie de (mai 2013)
Adăugat de StefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!

A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat să ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.

De-aceea îmi iubesc portul și glia!
Aici vreau trăiesc: în România!
Pe-acest pământ udat de sânge strămoșesc,
Strig audă lumea-ntreagă: România, te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Când noi nu vom mai fi
De mult
Și șterse urmele vor fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Vor tresări...
Vor crede că li s-a părut
C-aud ceva ce vine de demult,
Din veșnicie.
Și șterse urmele de-or fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Se vor iubi...

poezie de
Adăugat de ElSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Rugă

zilnic ne îndeasă pe gât zoaie și lături
învelite în auriu staniol
le este teamă își păteze manșetele cu mizeria din sufletele lor
durerea și moartea nu interesează pe nimeni
mai este încă un subiect de cancan
nu construim nimic, ardem crucea din suflet
ucidem copilul din noi și este atât de trist
supremația rasei lor, creată din nimic și din nimicuri
doar suflete urâte, doar suflete murdare
în loc de nepăsarea lor, într-o zi, vom așeza un strop de iubire și umilință pentru cei ce au plecat dintre noi
pentru copiii ce vor răsări într-o zi
Doamne, întoarce față către noi

rugăciune de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook