Furtunile sinelui și tragediile firii
ți-am fost infidel, iubito, în viața asta damnată
și de-atunci am conștiința dureroasă
dar am cunoscut în vârtelnița vieții
furtunile sinelui și tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
și sămânța unui regret și sufletul meu nostalgic
am în mine și raiul și iadul adamic, iubito
și memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simțurile scabroase
și simțurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii și văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum și cerul de dimineață
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiți cu sufletul și doar cu sufletul
frumusețea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară
eu sunt un mort cu haine noi de seară, iubito
cu un cuțit împlântat în inima cu mulți herți
sunt aceeași inimă frântă, amară
care se lasă tipărită în mai multe cărți.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre femei
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre vestimentație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.