Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Facticitate

găsind cu mintea limpede
și vie
o contemplare lungă între drumuri
într-o frântură de ataraxie
dihotomiile se ard în scrumuri

din vertical
monada dezgolită
în sine
recitându-și monologul
ca un fonem cu coama rotunjită
pe brațe îmi adoarme inorogul

murim atât de singuri
prima oară
am decupat sub talpa mea angoase
nisipuri roșii care se pogoară
pe umbrele cu pielea de mătase

privește-mă din nou
e încă noapte
în existența veșnic aparentă
e arhetip
facticitate
așa cum e iubirea mea

poezie de
Adăugat de Florin I. CernatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu ești iubirea mea

Tu ești iubirea mea,
și-s veșnic fericit,
suflet-sărbătoare,
foșnet de mătase;

târziu, când secera lunii
s-a ivit,
tu ești iubirea mea,
și-s veșnic fericit.

Frumusețea ta
e bucuria visului împlinit,
dorința ce m-a pătruns
cu liniști virtuoase;

tu ești iubirea mea,
și-s veșnic copleșit,
suflet-candoare,
și chiot dobândit.

poezie de (6 ianuarie 2009)
Adăugat de George PenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-ți văd din nou chipul

Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.

Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.

Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau să țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.

Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Și să rămâi mereu în mintea mea.

poezie de (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi și noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți

Sar scânteile din tine
numai dacă țipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Și mai am totuși un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de din Ode gingașe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cipriana Tanu

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, așa cum știm, cu stângul,
Mi-a înghețat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colț de rai, ce păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Și-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

Corăbii fără norduri, cu ancorări viclene,
Intrăm în iarnă-nghețuri, cu polii fruct de nea,
Cu duhul din lumine, căzut pe nori, de lene,
În dorul lung ne stingem, nu te mira, că-i iarnă grea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colega nou angajată

Colega mea cu păr pe moațe,
De cum venise prima oară,
Sări la șeful nostru-n brațe,
Că mai lucrase secretară.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Viziunea tălpilor

Una rotunjită alta scorțoasă!
Se iubeau pietrele sub talpa mea goală
și plină de ascunziș.
Dar degetul care arată mi-a arătat o piatră
frumoasă
de care o împiedic!
Erai tu!
Cu talpa peste mine pietriș!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima noapte

Primul sarut l-am descoperit alaturi de tine
Primul zambet tu mi l-ai oferit
Prima strangere calda de mana de la tine o am
Prima bucurie tot tu ai adus-o in viata mea
Primul Craciun cu tine.. de neuitat
Primul dans impreuna haios dar romantic
Prima fata din casa mea esi tu si esti singura
Prima noapte de amor langa tine
Prima speranta-n viitor mi-ai dat
Primul semn de-ncredere cu tine l-am aflat
Prima indoiala rece m-a lasat
Prima-nselaciune cu un gust sarat
Prima iertare cu un gand curat
Prima renastere a iubirii de neuitat
Prima noapte cand m-am imbatat
Prima noapte cand nu m-ai ascultat
Prima noapte dupa renastere cad iarasi am aflat
Prima noapte.. din nou m-ai inselat
Prima zi dupa noapte.. doamne cu ce baiat
Prima zi dupa noapte.. prietenul meu mi te-a furat
Prima zi dupa noapte.. iarasi ne-am certat
Prima zi de tristete ca noi ne-am despartit
Prima zi de tristete tu lui te-ai daruit.. inchipuit
Prima zi de tristete tu rece ma lasi iar
Prima zi de tristete cu lacrimi si amar
Prima mea iubire ma-ndreapta la pahar
Prima mea lupta.. pe care-o duc cu greu
Prima victorie... si in sufletul meu
Prima amintire cu care as muri
Ultima noapte cand eu voi mai iubi.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda și iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Și doream așa, cumva,
Să te strâng în brațe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aș fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îți frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureșă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineață
Mi te-a întristat ceva!
Ești lipsită de viață,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt triști, reci și pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Știu că eu sunt vinovatul!
Iarăși te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ți-a luat speranța toată,
Ți-am frânt visul și-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greșit de multe ori
Azi din nou și încă o dată!
Ți-am frânt vise și fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Știu că merit să cerți,
Recunosc în sinea mea!
Oare poți să mai ierți,
Bruna mea de catifea?

poezie de (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În mintea mea...

În mintea mea tu ești
O prințesă din povești,
O copilă inocentă,
Iubirea mea eternă.

În mintea mea mereu vei fi
O fată ce se va indrăgosti,
O stea în galaxie,
Una la o mie.

poezie de (27 septembrie 2012)
Adăugat de David SimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Poemul nostru

nu știu unde a început
despărțirea noastră
ce vierme de mătase a țesut
firul ei subțire
hrănindu-se din iubirea ta
și din frica mea
că te-aș putea iubi.

aproape că s-a făcut iarăși toamnă
și uite cum firul ăsta răsucit de mii și mii de ori
alcătuit din bucuriile și suferințele noastre
din tăcerile și din cuvintele noastre
din exuberanța și din neputința noastră
din grija ta pentru mine și din nepăsarea ta
din teama mea și din indiferența mea
e tot ce ne mai leagă.
nu mai e timp acum
atât cât a fost l-am risipit amândoi
am hrănit cu el viețile altor oameni
care am fi putut fi noi înșine
dacă eu m-aș fi aplecat să-ți leg șireturile
atunci când aveai genunchiul zdrelit,
dacă te-aș fi luat în brațe atunci când mi-ai spus
vino,
dacă ți-aș fi răspuns
bine,
atunci când mi-ai șoptit
rămâi.
acum despărțirea e tot ce ne-a mai rămas
singurul lucru care ne ține împreună
hrănindu-se din apropierea noastră
numai pentru a o distruge
ca o vietate digerându-și propriul trup
ca să rămână în viață.

nu mai e timp acum
decât să ne îmbrăcăm disperarea și teama
și tristețea și neputința
și să le purtăm zâmbindu-ne
în vreme ce apele vieților noastre
se despart
după ce au curs atâta timp prin aceeași albie
îngânându-se încă,
jucându-se o ultimă oară
unele cu altele
ca niște versuri sălbăticite
care nu mai rimează
dar care sînt încă legate
într-un poem.

nu știu unde a început
despărțirea noastră
ce vierme de mătase a țesut
firul ei subțire
hrănindu-se din iubirea ta
și din frica mea
că te-aș putea iubi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vedeam marea nemărginită înaintea mea, liniștită și poleită de lumina soarelui la prânz, ca o oglindă, și munții dințați ai Eginei mai albastru colorați decât șira lungă a munților înalți ai Argolidei și cerul albastru limpede ca o lacrimă printre căscăturile columnelor Parthenonului, mărimea clădirii și seriozitatea ei religioasă adânc pătrunzătoare, mi-au dat pentru prima oară acea înfiorare vie, adâncă, despre care zicea Maiorescu odată la curs, că străbate măduva șirei spinării din creștet până la tălpi.

în jurnal (1893)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cultul cabirilor in Dacia" de Teohari Antonescu este disponibilă pentru comandă online la 25.20 lei.

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam ști
o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă golește pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Și tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristețea din lacrimi,
Toate suspinele din speranțe;

Ai știut măcar
încă îți simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aș vrea să le știi,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de
Adăugat de Alexandra IrimieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... și când va fi din nou să mor
să nu doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
și să colind aceiași lume
pe-aceleași drumuri

și să-mi aducă vântul mângâiere
și ploaia - ușurare
și timpul, iar morman de ere
și cerul - soare...

poezie de (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tars

îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
și-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn

nu știu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeași legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceața
și vastele ecouri care anunță seara

dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi strivește bolta
cu roțile desprinse
de sus
din carul mare

și de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primește-
bătrâne tars

poezie de
Adăugat de Florin I. CernatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 martie 2018.
Distribuie

Așa cum ești

Tu ești frumoasă-așa cum... ești!
Nu-mi vei clinti nicicând simțirea!
Până și zâne din povești
Ar fi geloase pe iubirea

Care mistuie, arde,
Dar să renasc tot ea m-ajută
Când ale tale brațe calde
M-ascund de viață de e cruntă...

Ești minunată-așa cum... ești!
Copil, femeie, soră, mamă...
Chiar și când te împotrivești
Iubirii din prea multă teamă...

Și nu mai căuta răspuns
La tot ce vreau, la tot ce simt!...
Privește- – și e de-ajuns -
Iubita mea, ochii nu mint!

poezie de
Adăugat de Alina TanasăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aș avea dorința...

de aș avea dorința să se împlinească,
iar te-aș alege să fii lumina din fereastră,
aceea lumină, care-mi doresc să se ivească,
cu tine-n flori, pe care le-am sădit să crească

iar te-aș alege să mi te-arăți cum ești, frumoasă,
cu râsul tău, care mă iartă și mă ceartă,
cu pașii tăi și mersul tău foșnind prin casă
și eu cu flori, să-ți dăruiesc de dimineață

iar te-aș alege, să îmi zâmbești pe față raze,
atât de dulci pe toamna care azi arde,
atât de verzi, cu ruginiul strălucind de toate,
dorinți din piept, din gândul răvășit de noapte

de aș avea noroc de marea mea dorință,
în ochii mei, te-ai răscoli de-a mea căință,
în ochii mei, te-ai oglindi dorită, ființă,
în mângâieri de mult, de-atunci și-aceeași țintă

iar te-aș alege din nou, chemând vechea greșeală,
cu riscul crunt, înălțător ca prima oară,
cu riscul meu de-a scrie foaia cu cerneală,
atât de roz să te aducă iarăși, iară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Atât de nou

Trag de-un mâner și-o melodie îmi alunecă în urechi
ca un metal fluid cu aliajul coroziv.
Mă simt atât de nou pe stilul vechi
cineva îmi pune inima pe portativ.

Trag de alt mâner și-un stol de corbi din mine zboară
îmi e așa de cald și mi-e așa de bine
că parcă răstignit pe o vioară
înviez acum iubita mea din tine.

poezie de
Adăugat de DordeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Margaret Mitchell

Era așa limpede că eram făcuți unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toți cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te așa cumm ești în realitate - dură, lacomă de bani și fără scrupule, ca mine. Te-am iubit și am riscat. Am încercat totul și nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aș fi fost cu tine iubitor și apropiat cum e un bărbat când iubește o femeie. Dar nu puteam să-ți arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab și ai fi încercat s-o folosești împotriva mea. Și veșnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în fața ta, la masă, știind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Și seara, când te luam în brațe și știam... În sfârșit, astăzi nu mai are importanță. Mă mir acum de durerea de atunci.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de
Adăugat de CRISTEA GEORGIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Gone with the Wind Paperback" de Margaret Mitchell este disponibilă pentru comandă online la 47.99 lei.
Ileana Nana Filip

Iubita mea

Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi -nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu același decor
Durerea soarelui obsedează ca o povară.

Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să scape!
De suferință nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare și las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese și verzi.

Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă și smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude și calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.

Sub talpa mea îmbumbesc crini și păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet și tânăr la trup.
Port durerea colțului ierbii ce îmi sparge pielea
Și simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.

poezie de (2009)
Adăugat de Mircea Lucian NincuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde se află cea mai limpede întindere de apă? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!