Răstignirea
Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Și cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Și acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Și picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Și-o coroană împletește
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferința de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie așază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.
De-atunci, salcia pletoasă,
Nu s-a mai uitat în sus
Și-a rămas pe veci plecată
Să îl plângă pe IISUS.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre crengi
- poezii despre coroană
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suferință
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre durere
- poezii despre crucificare
Citate similare
Priceasnă
Mai plânge Maica din Carpați și inima-i se frânge,
Își mai așteaptă fiul drag și-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Și cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită
La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoșii în zori și frații l-au trădat.
Nici țintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.
Voi nu l-ați cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în țara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit și ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.
Mai plânge Maica din Carpați, și inima-i de piatră,
Îl mai așteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeți frații mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre țări
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La icoana Mântuitorului
Privește spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Și cuiele lui cât ne dor!
Golgota cu el toți urcăm,
În pietre desculți ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă pășim plini de spini.
"- Marie și tu, Magdalenă,
Nu plângeți, e viața arenă,
Spartacus și el a luptat
Și crucea romanii i-au dat.
Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii și-mbrac
În albe veșminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."
Privește spre noi mai senin
La anii ce curg ca un vin,
Cu pâinea cea frântă în mână
Iisus vrea cu noi să rămână.
Am plâns, am negat și am crezut
Și cuiele cât ne-au durut!
Iisus a murit și-a -nviat,
Nu-i loc pentru noi de păcat.
Iisus a-nviat și ne-a spus:
"- Priviți totdeauna în sus!
E vremea ca azi fiecare
Să-și scalde simțirea-n candoare".
poezie de Gigi Stanciu (2005)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre sclavie, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre lemn sau poezii despre inocență
Mamă, uite ce durere!
Mamă, uite ce durere!
Domnul, pentru noi, azi piere,
El le rabda, mamă, toate
Și ne scapă de păcate.
Pe cerul însorit se-adună
Nori care prevestesc furtună,
Și pământul, mamă, iată!
Se cutremură deodată...
Ce-a făcut El mamă, oare?!
Printr-o moarte-ngrozitoare,
Suferind, cu răni pe spate
Și-a dus crucea pân la moarte.
Iată! Maica Sfântă plânge!
Oh! Iisus al ei se stinge!
Doamne, cât ai mai răbdat!
Alinare n-ai aflat...
Plin de răni și însetat,
Către Tatăl te-ai rugat.
"Iartă-i, Tată! Nu știu ei
Că Tu binele le vrei!"
Oh, Iisuse, ești cu noi!
Sprijin marilor nevoi,
Ne-ai șters lacrima amară!
Noi nu te-am băgat în semă...
Fapte bune-ai săvârșit,
Oamenii te-au chinuit...
Coroană de spini ți-au pus,
Bunule, Prea Scump Iisus!
Vai, ce repede-au uitat
Cum pe toți i-ai ajutat!
Morții cum i-ai înviat
Și poporu-ai ajutat.
O, Miel Blând și Răbdător,
Mântuirea tuturor!
Mamă, ce povară-a dus
Scumpul nostru, blând Iisus.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre tată, poezii despre oi sau poezii despre nori
- salcie pletoasă
- Salcie pletoasă: plantă care se pleacă cu reverență spre pământul care o hrănește.
definiție aforistică de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre păr, aforisme despre plante, aforisme despre botanică sau aforisme despre Pământ
Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre fericire sau poezii despre cruce
Iisus răstignit
Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.
Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleșit de milă
Pentru mulțimea-ntărâtată.
Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.
Și de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi și de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Și-L mai încununăm cu spini.
Dar, dă-ne Doamne, vindecare
Cum ai făcut cu slăbănogul;
Și scrie-n cartea vieții noastre
Cu îndurare, epilogul!
Și curățați prin pocăință,
De răutăți și de păcat
Să ne-adunăm cu bucurie
Cântând:"Hristos a înviat!"
poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre răutate, poezii despre pocăință, poezii despre iertare sau poezii despre cărți
Coroană de trandafiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasa?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.
Coroană de îngeraș
Pentru Isus copilaș,
Coroană de trandafiri,
Ce aveau să fie spini.
Vai tu, maică, nici visezi
Cum o să te întristezi.
Coroană de trandafiri
Va fi numai pătimiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și Diavolul să cadă în hău.
Oamenii pe Golgota să nu se mai urce
Și să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și să fie iarăși printre noi.
Și să nu mai văd pe la răscruce.
Oameni săraci și înpovărați de nevoi.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce.
Și să nu-l mai plângem în zadar,
Căci el s-a răstignit pentru noi odată
Și de-ar trebui, s-ar răstigni iar.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Ca de păcate să ne izbăvească.
Să fim curați ca îngerii,
Ca Dumnezeu cu adevărat să ne iubească!
poezie de Vladimir Potlog (18 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărăcie, poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire, poezii despre draci sau poezii despre curățenie
Cazul Becali - pe scurt
La carceră l-au dus
(Deși nu-i clară vina),
I-au dat și-un an în plus
(Căci i-au furat mașina).
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție
Cel ales de Dumnezeu, cu stea în frunte, tot va ajunge sus, în al victoriilor vârf de munte, deși unii oameni nu i-au construit măcar o punte sau nu i-au oferit un toiag tare, de încurajare, motivare în care să se sprijine la urcare.
aforism de Michelle Rosenberg (20 mai 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre încurajare, aforisme despre victorie, aforisme despre religie, aforisme despre munți sau aforisme despre Dumnezeu
Te întrebi ce poate să îți dea Iisus. De ce trebuie ca cineva să îți fie folositor ca să-i dai dragostea ta? De ce această căutare constantă după ceea ce este important? Unii oameni l-au urmat pe Iisus când și-a proorocit propria moarte pe cruce. Maria Magdalena L-a iubit și I-a spălat picioarele cu lacrimile ei, neavând nici o idee că ar putea obține de la El iertarea păcatelor și un loc în rai. Ea L-a iubit doar de dragul iubirii. Fă și tu la fel!
Richard Wurmbrand în Îmbătat de dragoste (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre religie, citate despre rai, citate despre picioare, citate despre moarte, citate despre iertare, citate despre crucificare, citate despre cruce sau citate despre creștinism
Crucea din noi
Fiecare-și duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Și și-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.
Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esența-i cea mai tare,
Luciu-i dau și-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.
Ei și crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!
Greutatea să-i doboare?
Ei devin mai întelepți,
C-au privit tot înspre soare
Și-s puternici azi și-s drepți.
Alții, alte caractere
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviți de bici.
Și plâng și-s plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoșat de spate.
Crucile nu-și vor a duce
Și-s atât de aroganți
Că doresc cuiva s-arunce
Să i-o care, doi talanți.
Vreun creștin cu suflet mare
Se gasește de-l ajută
Și-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.
Nu-l ajută pentru-arginții
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinții
L-au crescut creștin frumos.
Noi suntem mai păcătoși
Și mai judecăm, nedrept,
Tu însă ne vezi frumoși
Că ești pur și înțelept.
Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-și poarte,
Sufletele luminează
Să și-o ducă mai departe.
Florentina Mitrică
08.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre înțelepciune, poezii despre superlative sau poezii despre greutate
Calul plângând
Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele așezate în stog scânteiau
lumini ieșeau din ele
încât cu inima ușoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperișul uscat de arșiță.
Calul plângea. Cine a observat nu mai știu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea
Și i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtițe și pene de păun
Ovăz și trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând
Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi
Și plângea și atunci când toți
pe brațe l-au purtat cântând
și ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părțile
Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre animale, poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre război sau poezii despre păuni
La o anchetă
Domnii ce l-au anchetat,
I-au pus întrebări, o ploaie,
L-au stors bine, l-au uscat,
Doar izmenele-s o zoaie.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ploaie
Patimile lui Iisus
Hulit din case și din veacuri
cu mâna dreaptă-și sprijinea
un trup și două dintre vreascuri
în care-abia se mai ținea
Cu fluviul roș urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă și se duce
rugină-n josul cerului
Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit și iarăși plânge
din trupul Său și Dunărea
Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece și-o coroană
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ploaie sau poezii despre fluvii
Plecată din lumea vremelnică în Împărăția lui Dumnezeu, alături de Fiul ei Iisus Hristos, înconjurată de toate entitățile Cerurilor, Maica Domnului rămâne nădejdea și mijlocitoarea întregului neamul creștinesc, în tămăduirea de boli, scoaterea din necazuri și mântuirea în veacul veacului. Maria Filipoiu / cugetare despre Maica Domnului
Maria Filipoiu în Citate despre Maica Domnului
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre Iisus Hristos, citate despre mântuire, citate despre medicină, citate despre boală, citate despre Maria sau citate despre Dumnezeu
Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani...
Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns...
- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre păduri
Cu ajutorul Cerului, magii L-au descoperit pe Iisus; cu ajutorul lui Iisus, oamenii au descoperit Cerul.
antimetabolă aforistică de N. Petrescu-Redi (25 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre creștinism, aforisme despre ajutor sau aforisme despre Iisus Hristos
39
Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână și l-au trimis pe front.
dar el, neînțelegând nimic, a rămas pe loc
cu arma în mână.
În jurul lui mureau oameni și se nășteau morminte
în jurul lui durerea își construia regat
în jurul lui frica moșea monștrii.
El nu a tras în nimeni și niciun glonț nu l-a atins.
Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemișcat, cu arma plină, nearmată și rece,
cu ochii goi, neînnoptați și reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a moarte.
L-au judecat conform legilor războiului
și l-au numit trădător, fricos, mucos, puțoi,
mână moartă,
mort.
I s-a interzis să treacă pe sub arcul de triumf
și a fost șters de pe toate listele cu participanții la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de războaie.
El nu a înțeles nicio clipă ce se întâmplă în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viață,
un război ridicat la puterea 41.
Războiul cu sinele său surdo-mut.
poezie de Romeo Aurelian Ilie din Patruzeci și unu. Eu, surdo - mutul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre ochi, poezii despre monarhie sau poezii despre legi
Iisus Mântuitorul
Iisus pe sine s-a jertfit
Spre-ai fi poporul mântuit...
Slăvite Fiu!
Venind a fost crucificat,
Și a murit și a-nviat,
Iisus e viu!
Vândut pe treizeci de arginți...
De oameni simpli și cuminți
El fost-a plâns.
Și salcia în jalea sa,
Ramuri sfielnic își pleca
Pentru Iisus.
Dar cei ce crunt l-au osândit
La moarte, nu, oh, n-au voit
Cununa Sa
De mărăcini ce-l înțepau,
Când din ochi lacrimi îi picau
La schimb s-o dea.
Oh, Miel, oh, Sfânt și Împărat,
Laa moarte mulți mișei te-au dat
Tu i-ai iertat,
Ești veșnic Blând și Iertător,
Înlăcrimat Mântuitor
Și supărat.
Dar an de an te-ntorci mereu
Iertând acelui care-i rău
Și-i rătăcit,
De-aceea îngenunche iar
În fața Sfântului Altar,
Câți te-au iubit.
Iisus, Iisus a înviat,
Lumină-n cer s-a arătat,
Stele-au nuntit.
În lumea fără de hotar,
Păstor cu dragoste și har
Iar a venit.
Cu mâna ta tămăduiești,
La orbi lumină dăruiești
Mângâietor,
De-aceea te-au ales să fii
Păstor în lumea de orgii,
Vindecător.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre schimbare