Clopotele învierii

Clopotele învierii –
Pumni de bronz
Şi de aramă –
Sparg cătuşele tăcerii

Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creştineasca bucurie
În cortegii triumfale
Şi-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, ţipă:

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi-n cetăţi însămânţaţi
Viaţa vesnică, cu care
Fratele nostru mai mare,
Când a fost crucificat,
Şi-a călcat moartea-n picioare
Şi din morţi a înviat!...

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi pe Domnul lăudaţi,
Dând de ştire tuturor
Că-ntr-o noapte veţi suna
Şi-nvierea morţilor
Din cetatea mea!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevermore

Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,
Boi nou dă arcurilor tale triumfale;
Tămâie grea altarelor de trei parale;
Acoperă cu flori prăpastie şi-aş zice:
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!

Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul psalmodia,
Zi-i, orgă răguşită, imnuri sunătoare;
Îmbătrânitule, dă-ţi fard pe urticare;
Ascunde-ţi, zid, sub ţoale brune igrasia;
Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul, psalmodia.

Sunaţi, voi clopoţei, sunaţi şi clopote!
Că visul neînchipuit s-a întrupat,
L-am strâns în braţe: Fericirea, -ntraripat
Rătăcitor ce omului nu-i spune: apropie-te,
Sunaţi, voi clopoţei, sunaţi şi clopote!

Şi remuşcarea-n dragoste: o ştie-oricine.
Fericirea-a păşit la braţ pe lângă mine;
Dar Soarta nu cunoaşte nici un compromis;
În fruct se află viermele, trezire-n vis.

poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora unirii

Fiinţe de piatră, cu fulgere grele,
Fac zid de rachete, scrâşnind din măsele,
Cruzimea li-i oarbă, răbdarea li-i suptă;
Au poftă de sânge şi sete de luptă,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Hefaistos înghite secunda majoră,
Cu fremăt de clopot în barba sonoră,
Himere auguste valsează cadrilul,
La puntea speranţei domneşte delirul,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Pământul în goana pierzării tembele,
Îşi flutură vraja genezei prin stele...
În marea de zbucium şi lacrimi amare,
Mai cerne norocul fiori de salvare,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea economiei

Să pui în uşă un bilet pe care scrie "nu sunaţi! ies eu din când în când".

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Inerţi din cap până-n picioare,
Atâtea spirite îşi dorm;
Puterea minţii cu-nfocare,
În traiul şters, orb, uniform!...

N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porţi sperietoare
Şi vieţii lor un sens nu dau,
Căci sunt atraşi de *domnişoare*!...

Şi-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beţi, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...

Sunaţi sirene şi sunaţi alarme,
Treziţi putreziciunea neagră-n ei,
Căci ţara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiţi şi-nchipuiţi a zmei!...

Puneţi-i cu putere să îşi întindă mâna
Căci sunt copii lor striviţi într-o prostie,...
Să-şi pună în mişcare şi creierul şi vâna,
Să nu devină ţara o mlaştină pustie!...

poezie de Constantin Păun (2014)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine caută de muncă cu program 2 zile din 5, de la 9 la 16, salariu între 2000 şi 5000 €, sunaţi! Vom căuta împreună!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirică preventivă

Sunt poet dar mă tratez
degeaba sunaţi pompierii
focul meu are doar miez
undeva la malul mării

Degeaba sunaţi pompierii
marea este în vacanţă
şi-au ieşit pe cer oierii
cu stele în transhumanţă

Marea este în vacanţă
focul fiind al meu crez
am flăcările-n balanţă
sunt poet dar mă tratez

Poa`să vină şi pompierii
să-mi stingă focu-nvierii

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spuneţi că ne sunaţi înapoi, dacă nu ne mai sunaţi. Nu mai spuneţi că faceţi, dacă nu mai faceţi. Nu mai spuneţi că ne ajutaţi, dacă nu ne mai ajutaţi. Nu mai spuneţi că ieşiţi în oraş, dacă nu mai ieşiţi. Nu mai spuneţi că iubiţi, dacă nu iubiţi. Nu mai spuneţi că vreţi, daca nu vreţi. Nu ne mai puneţi să aşteptăm, dacă nu mai veniţi. Nu mai încercaţi să păreţi, dacă nu puteti fi. Nu mai simulaţi, daca nu sunteţi...

citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ross: Deci, ce a spus firma de asigurări?
Chadnler: A spus: "Nu aveţi asigurare aici, aşa că nu ne mai sunaţi".

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica a III-a la alarma domnului Janet Nică

Sunaţi acum la 112
Este alarmă... S-au încins studenţii...
Examen, agitaţia e-n toi,
Azi au fugit de frică repetenţii.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele noastre

Cuvintele noastre
Au rămas înzăpezite
În Iarna Cuvantului.

Sunaţi la 112!
Să vină cineva
Să le salveze din zăpadă!

Sau să aşteptăm Primăvara Cuvântului!?
"Zăpada, cine-a dat-o, să şi-o ia!"

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă întru cei de sus

Vuieşte văzduhul, în noapte, de glasuri
Şi nori argintii ca şi spuma de mare,
Pe umeri plutind îngeraşii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul şi dulcele cor,
Şi lângă-adormitul--în ceaţă--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă uşor:

Cântaţi cu toţi slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, daţi slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munţi, pietre, râuri, cântaţi-i mereu!

Sunaţi şi voi cedri cu fruntea semeaţă
Acelui ce sfarmă blestemul şerbiei,
Şi face să fie şi-n iad dimineaţă,
Viaţă-aducându-i din nou veşnicie!

Zâmbeşte din buza-i de purpură fină
În somnu-i din iesle, copilul Iisus
Iar pacea din ceruri se cerne virgină,
Cu albe petale de neauă, de sus.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Rach, sunt cei de la cardul Visa.
Rachel: O, Dumnezeule, întreabă-i ce vor.
Monica (la telefon): Puteţi să-mi spuneţi din ce motiv sunaţi? Da, aşteptaţi. (Către Rachel) Spun că au fost nişte activităţi neobişnuite pe cardul tău.
Rachel: Dar nu mi-am folosit cardul de săptămâni întregi.
Monica: Tocmai asta e activitatea neobişnuită.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşorul lui Decebal

Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu lucraţi,
Lângă noi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an
Taica Decebal
Şi-a încălecat
Pe-un cal ne-nvăţat,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât viţa de groasă,
Negru ca cenuşa,
Şi-nvelit aşa
C-o scumpă harşa.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi de frâul cel ţinea
Decebal mi-l apuca
Iute ce mi-l desfăşa
Şi-l încăleca
Pentru a se înălţa
Şi-a se-nfăţişa
Pentru un cuvânt
La zeul cel mare
Cu chipul în soare
De pe muntele cel sfânt
Cu vârful cel mare
De pe acest pământ,
Cu-n nume de om
Simplu ca Ion
Ce-i spune Ionon,
De pe Kogaion.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Decebal s-a ridicat
Pe cărarea de urmat
Către Kogaion,
Cu streagul lupon,
Lângă chipul cel călit
De vânturi cioplit
De ploi limpezit
Şi de soare pârjolit
Al lui Zamolxe cel drept
Şi la vorbă înţelept.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

La templul de sus
Pus către apus
El s-a întâlnit
Cu praţii cei mari
Şi tineri şoimari
Ce au meditat
Şi îngenuncheat
Pe paturi de grus
Zile, săptămâni
Pentru ani mai buni
Şi zile senine
Că-s holde puţine,
Iar ploile-ntruna
Au distrus cununa
Căci de luni de zile
Câmpul e brumat
Iar văzduhu 'n-lăcrimat.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

După un lung sfat
La foc asezat
Cu praţii cei mari
Şi alţi bătrânari
Ce la apus a-nceput
Şi pân-la răsărit a ţinut
Au decis degrabă
Faptă să înceapă
Viile să arză
Loc mănos să iasă
Pentru holde noi
Hrănite de ploi.

Şi în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă loc curat
De arat şi semănat.
Şi-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungis
Si-n curmezis.

S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coadă dalbei,
În frunte ţintăţei.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Ziua toată s-a lucrat,
Brazda neagră au răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.

Şi când lucrul s-a sfârşit
Iată, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt,
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a-ncolţit
La lună, la săptămână
Poţi să ţii auru-n mână
Şi să umplii care multe
Trase de multe cornute.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Ori de-i spicul aurit.

Decebal iute s-a întors...
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum nu-i place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce te-ajută la iuţit.

El voios a-ncălecat,
La Tighina a plecat
Şi oţel a căpătat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi-a strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne,
Care ştiu rândul la pâne;
Şi pe câmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus,
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau
Şi prin lan înaintau
De părea ca înotau.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Alţii în urma lor legau
Şi clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Şi pe toate le cărau
În capul pământului,
Sub bătaia vântului.

Arie pe loc făceau
Şi grâul îl treierau;
Harabale încărcau
Şi la moară le porneau.

Şi turnau deasupra-n coş
Grâu mărunţel de cel roş,
De sub piatra din covată
Curgea faină curată.

Decebal se bucura,
Zeciuială morii da
Şi voios se înturna.
Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârţâitul carelor.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

În cămară ea mergea
Şi din cui îşi alegea
Sită mare şi cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.
Şi cernea, mare, cernea,
Ninsoare se aşternea;
Apoi pâne plămădea
Şi-o lăsa până dospea.

Şi pentru a noastră regină
Că ne primeşte senină
Şi ne dă carafa plină
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Colacei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Şi-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea şi... gata!

Atunci ea-mpărţea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Şi-mpărţea trei colacei
La copiii mititei.

Şi pentru a noastră regină
Că ne primeşte senină
Şi ne dă carafa plină
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu-An,
Holde mândre peste an
Decebal era-nţelept
Gândul zeilor cel drept
Dacă sfatul l-a urmat
Şi fapta a-ncununat.
Astfel să dea şi la voi
Ca s-avem parte şi noi.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Să vă fie casa, casa;
Să vă fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna bogată
De toate-ndestulată.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Bucuresti, 31 Decembrie 2018

poezie de Ciprian Dragne (31 decembrie 2018)
Adăugat de ciprian_dragne
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi înviat Cristos

De n-ar fi înviat Cristos,
Zădarnic-ar fi fost credinţa
Şi omul, pururi păcătos,
Îngemănat cu suferinţa,
Prin lume şi-ar fi dus căinţa,
Necunoscând ce-i biruinţa
De n-ar fi înviat Cristos.
De n-ar fi înviat Isus,
Zadarnic ar fi fost Cuvântul
Ce pretutindenea s-a spus
Şi s-a-mpânzit cu el pământul, —
N-am fi ştiut ce-i Legământul
Şi veşnic ne-ar fi fost mormântul,
De n-ar fi înviat Isus.

Dar Domnul a-nviat din morţi
Şi-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porţi,
E semnul vieţii şi puterea
Ce-aduce lumii mângâierea
Şi darul jertfei: înfierea...
— Cristos a înviat din morţi!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru şcoală, pluguşor

De curând s-a întâmplat,
Spiru Haret s-a sculat,
A încălecat pe-un cal
Şi-a pornit-o triumfal
Către şcoala românească,
Să-i ureze să-nflorească.
A plecat, să vezi matale,
Din Urbea lui Caragiale,
Pe la şcoli a poposit
Şi iată ce a rostit:

--Aho, dascăli, dăscăliţe,
Cu bundiţă şi altiţe,
Voi, în anul care vine,
Să o duceţi mult mai bine!
Să aveţi copii cuminţi,
Să stea-n bănci ca nişte sfinţi,
Să nu aibă corijenţe
Şi, desigur, nici absenţe.
Cartea s-o primească-n doză,
Toţi, în stare de hipnoză,

Să scutească profesorul,
Gândul lui să îşi ia zborul
Spre problemele acute
Despre lei şi despre sute.
(Cât e untul... cât e brânza...
Ce-o să mai râşnească rânza);
Să fie pe coridor
Linişte ca-n dormitor;
Numai câţiva decibeli
Să se zbenguie rebeli...

Clopoţelul zurbagiu
--Ducă-i zgomotu-n pustiu!--
Să sune mult mai zglobiu.
Nu sunaţi din zurgălăi
Că se-aude peste văi, măi măi!...
Vă doresc şefi cu putere
Şi în glas să aibă miere,
De la ore să vă cheme,
Că aţi intrat prea devreme.
Dascălilor tinerei,

Drăgălaşi şi sprintenei,
Le urez răbdare multă,
Că de-acum, nu e poveste,
Pân" la pensie, mai este!...
Tot în anul ce urmează,
Spiru Haret vă urează
Vouă, ce vechime mare
Duceţi măre, în spinare,
La etaj, de la parter,
Să urcaţi cu-elicopter,

Că s-a şubrezit motorul,
La urcuş s-a cam dus sporul...
Ia sunaţi la sonerie
Probă de-nceput să fie, hăi, hăi...
La anul şi la mulţi bani!
N-am zis sute, n-am zis mii,
Faceţi, măi, economii,
Că şi-aşa se duce viaţa
Chiar de se scumpeşte piaţa!...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Jocul cu clipa (1995)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţa

Isus a înviat din morţi, biruitor,
din Însăsi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat, puternic şi slăvit.
Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!