Pluguşorul lui Decebal

Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu lucraţi,
Lângă noi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an
Taica Decebal
Şi-a încălecat
Pe-un cal ne-nvăţat,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât viţa de groasă,
Negru ca cenuşa,
Şi-nvelit aşa
C-o scumpă harşa.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi de frâul cel ţinea
Decebal mi-l apuca
Iute ce mi-l desfăşa
Şi-l încăleca
Pentru a se înălţa
Şi-a se-nfăţişa
Pentru un cuvânt
La zeul cel mare
Cu chipul în soare
De pe muntele cel sfânt
Cu vârful cel mare
De pe acest pământ,
Cu-n nume de om
Simplu ca Ion
Ce-i spune Ionon,
De pe Kogaion.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Decebal s-a ridicat
Pe cărarea de urmat
Către Kogaion,
Cu streagul lupon,
Lângă chipul cel călit
De vânturi cioplit
De ploi limpezit
Şi de soare pârjolit
Al lui Zamolxe cel drept
Şi la vorbă înţelept.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

La templul de sus
Pus către apus
El s-a întâlnit
Cu praţii cei mari
Şi tineri şoimari
Ce au meditat
Şi îngenuncheat
Pe paturi de grus
Zile, săptămâni
Pentru ani mai buni
Şi zile senine
Că-s holde puţine,
Iar ploile-ntruna
Au distrus cununa
Căci de luni de zile
Câmpul e brumat
Iar văzduhu 'n-lăcrimat.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

După un lung sfat
La foc asezat
Cu praţii cei mari
Şi alţi bătrânari
Ce la apus a-nceput
Şi pân-la răsărit a ţinut
Au decis degrabă
Faptă să înceapă
Viile să arză
Loc mănos să iasă
Pentru holde noi
Hrănite de ploi.

Şi în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă loc curat
De arat şi semănat.
Şi-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungis
Si-n curmezis.

S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coadă dalbei,
În frunte ţintăţei.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Ziua toată s-a lucrat,
Brazda neagră au răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.

Şi când lucrul s-a sfârşit
Iată, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt,
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a-ncolţit
La lună, la săptămână
Poţi să ţii auru-n mână
Şi să umplii care multe
Trase de multe cornute.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Ori de-i spicul aurit.

Decebal iute s-a întors...
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum nu-i place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce te-ajută la iuţit.

El voios a-ncălecat,
La Tighina a plecat
Şi oţel a căpătat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Şi-a strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne,
Care ştiu rândul la pâne;
Şi pe câmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus,
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau
Şi prin lan înaintau
De părea ca înotau.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Alţii în urma lor legau
Şi clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Şi pe toate le cărau
În capul pământului,
Sub bătaia vântului.

Arie pe loc făceau
Şi grâul îl treierau;
Harabale încărcau
Şi la moară le porneau.

Şi turnau deasupra-n coş
Grâu mărunţel de cel roş,
De sub piatra din covată
Curgea faină curată.

Decebal se bucura,
Zeciuială morii da
Şi voios se înturna.
Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârţâitul carelor.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

În cămară ea mergea
Şi din cui îşi alegea
Sită mare şi cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.
Şi cernea, mare, cernea,
Ninsoare se aşternea;
Apoi pâne plămădea
Şi-o lăsa până dospea.

Şi pentru a noastră regină
Că ne primeşte senină
Şi ne dă carafa plină
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Colacei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Şi-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea şi... gata!

Atunci ea-mpărţea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Şi-mpărţea trei colacei
La copiii mititei.

Şi pentru a noastră regină
Că ne primeşte senină
Şi ne dă carafa plină
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu-An,
Holde mândre peste an
Decebal era-nţelept
Gândul zeilor cel drept
Dacă sfatul l-a urmat
Şi fapta a-ncununat.
Astfel să dea şi la voi
Ca s-avem parte şi noi.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Să vă fie casa, casa;
Să vă fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna bogată
De toate-ndestulată.

Pentru a-l nostru rege
Ce-i viteaz cât zece
Ia sunaţi din zurgălăi
Să se-audă peste văi,
Peste văi şi peste ţară
Că acu e prima seară
Mânaţi măi flăcăi:
- Hăi, hăi!

Bucuresti, 31 Decembrie 2018

poezie de Ciprian Dragne (31 decembrie 2018)
Adăugat de ciprian_dragne
Votează! | Copiază!