Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Încălzirea globală

Se pare că de-o bună vreme,
Chiar dacă iarna o dezminte,
De când ne tot facem probleme
Temperatura-i mai fierbinte,

Încât și polii vor dispare
Nălțând mai marele ocean,
De n-ai să vezi, liberi, în floare,
Crescând ciulinii-n Bărăgan,

Însă rapoartele, prin ziare,
Spun că situația creată
E și mai înspăimântătoare
De cum a fost preconizată,

Și asta-i rău, original,
Cum la-nceput s-a presupus,
Pământul nostru, infernal
În câțiva ani va fi distrus,

Numai că noi, cu calități,
Și vechi tradiții din popor,
Am luat măsuri și greutăți
Cătând un țap ispășitor ;

Bine'nțeles că suspectată
A fost ministra de turism,
C-ar fi produs, chiar îmbrăcată,
Acest teribil cataclism...

De prostănaci, nici pomeneală(!)
Cu toate că mai fierb, fârtații,
O ciorbă veche-n-tr-altă oală,
Dar cu-aceleași emanații,

Simțindu-se persecutați,
C-ar fi ținuți cu ochii-n soare,
Însă nicicum, ambiționați,
Nu vor să șadă la răcoare ;

A fost apoi și-o bănuială,
Că vântul, cum aiurea bate,
Cu-o adiere, din greșeală,
Ar fi stricat ploile toate,

Da' nu mai zic de marinar,
Cu-atâtea vorbe de ocară
Și stilul lui incendiar....
Iar fii-sa... e foc și pară!

Norocul e că s-a iscat,
Fi'n'că tot răul e-nspre bine (!)
O iarnă ce ne-a-nviorat
De ne tratăm cu aspirine,

Însă guvernul, vigilent,
Temperaturii în urcare,
Ne-a oferit un tratament
Până la iarna viitoare,

Fără pilule, gratis dat,
Să n-afecteze deficitul,
Doar nouă, care n-am plecat,
Ne-a înghețat pe-un an, venitul!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Pică pară mălăiață... în gura lui nătăfleață

N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca și de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,

Dar pere rumene, de soi,
Găsești cu tonele în piață,
La preț baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiață,
Și-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în față,
Nu-ți spune unul, nu zic doi,
Că ar fi... nătăfleață (!)

Așa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Și "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nțeles ca-njurătură,
Când speră în zadar pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Nu sunt atât de sigur în privința lui. Nu știu dacă într-adevăr e demn de încredere în acest sens. Am înțeles , în general, îi plac fetele. Toate!
To Kuny: Zvonuri, dragule... De altfel, s-ar putea să-i placă, nu zic că nu, însă numai una i-a cucerit lui inima, iar aceea e sora ta! Celelalte nu prezintă interes pentru el. Așa , liniștește-te, băiatul meu! Sunt convins că nu e nimic între ei doi, nimic din ceea ce-ți imaginezi tu acum.
Nick: Sper să ai dreptate. Deși Maria mi-a spus că mai de mult îi plăcea de el.
To Kuny: Îi plăcea de el?! Asta nu înseamnă nimic rău. Dimpotrivă! E bine că a fost sinceră cu tine, a fost corectă. Astfel ți-a demonstrat ține cu adevărat la tine, mult, mult de tot și că e demnă de încrederea ta! Crede-mă, dragul meu, el nu reprezintă nimic pentru blondina ta, nimic mai mult decât un foarte bun coleg și prieten, atâta tot! Deși nu pot nega, e un tip atrăgător, interesant. Dar ea te iubește pe tine acum; doar pe tine, nu și pe el.
Nick: Păi... Nu știu, tată. Nu știu ce să spun, ce să cred. Cert este însă că nu mi-a plăcut deloc să-i văd îmbrățișați. De altfel, s-au mai manifestat ei astfel, destul de des chiar, însă când eram și eu de față, de asta nu m-a deranjat foarte mult văzându-i, considerând că e un gest normal între niște vechi colegi, dar dacă procedează astfel și în lipsa mea, situația se schimbă.
To Kuny: Off, dragul meu, asta-i clar gelozie. Ai devenit deja gelos, deși n-ai motive întemeiate. Crede-mă, Nick, gelozia nu-i pentru tine! E un sentiment puternic, straniu, deloc plăcut, periculos chiar. Nu-l lăsa te domine! Înfrânge acest sentiment și lucrurile se vor clarifica. Deci, ce spui acum? Ce intenționezi faci?
Nick: Nu știu, tată. Nu sunt sigur. Tu ce crezi că ar fi mai bine?
To Kuny: Eu, dragul meu, te-aș sfătui să-i dai ocazia -ți explice ce s-a întâmplat de fapt, unuia dintre ei. Vorbește cu unul dintre ei și încearcă să fii cât mai calm posibil, cât mai lucid. Nu te lăsa condus de gelozie; nu te-ar duce la nimic bun! Așa cred eu c-ar trebui procedezi. Tu însă, faci cum crezi tu c-ar fi bine.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Lumii toți suntem datori. Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta, ca să o facem mai bună, mai blândă, mai adevarată, mai, mai, mai, mai... Mai demnă de trăit. Iată deci m-am înscris și eu cu voia lui Dumnezeu în această galerie de oameni care au acest vis, acest țel: cum să facem noi să le fie semenilor noștri mai bine. Și, e adevărat, uneori se respinge această ofertă. Mi s-a întâmplat odată, demult, în timpul războiului, când am fost refugiați și tata a venit pe bicicletă și ne-a adus ciocolată. Gazda la care stăteam avea și ea un rând de copii, iar unul dintre ei era așa, mai de vârsta mea. Mama mi-a spus: ia și dă-i și lui ciocolată! El a luat ciocolata, a dat din cap, a mușcat și a scuipat.

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nemulțumiri de-o iarnă

Nu iubesc iarna, de loc frigul că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.

Ne face și copii fim, să ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.

Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit -mi fac tăiș din fier!

Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; "Câte am făcut? Cât am fost stors?"...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?

poezie de (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Dilemă

Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat fiu cu toate-n ton:

De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,

Nici pomeneală, criză, faliment (!)
Industria gemea, agricultura,
Și n-ar fi existat harababura,
Pe cât era ‘mnealui de competent ;

Am luat apoi, de-afar', un taximetru,
Iară șoferu,-n drum, pe scurtături,
Cât a condus printre înjurături
Mi-a explicat, frumos, metru cu metro:

De legile parșive, idioate,
Și-tât ce se promite și se minte...
Cinci ani dacă era el, președinte,
Le regula cu mâna lui pe toate ;

Dar la frizer ce chesti' am aflat (!?)
Modest, doar cu bacșișu-obișnuit,
Făr' insist, cât m-a ferchezuit,
O oră mi-a făcut capul pătrat:

Că nu avem guvern pentru popor (!)
Și el, în două luni, operativ,
Corupții i-ar fi ras definitiv,
De ar fi fost măcar un senator...

Așa după cum fui informat
De indivizi onești și competenți,
Cuminți, nici pomeneală violenți,
Chiar foarte simplu am concluzionat

Că de-aia-i rău, să vezi profesioniști
Ce-n loc a guverna o țărișoară,
Își fac o viață dulce și ușoară...
Ca bărbieri, șoferi sau bagajiști!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Democrație originală

Cum n-a mers de-o vreme treaba
Pe la noi prin bătătură,
Cică, statului degeaba,
La o șchioapă sub centură,
I s-a tras o lovitură,

Cum a fost și-n obzeșnouă,
Regizată minunat!
Dar, cu moda asta nouă
De au toți un doctorat,
Pare, cert, un plagiat:

Lichidări, anihilări,
Încât scaunele, nici
Dup-o zi de epurări,
Nu s-au prins c-au fost schimbări,
Cu alți veri, nepoți, amici...

Ce, e drept, cu-n aer nou,
Regulând scurt, prin ogradă,
Regulile le cadă
Statul bine în popou,
Fără vreo mineriadă!

Și cât erau ei, de stat,
Între fese de sătui,
Toate le-au îmbârligat,
Numai pentru grija lui,
Binelui popo(r)ului,

Iar, cu lovituri în piept,
Și... la alții de pe lângă,
Dup-un doctorat dăștept,
Au promis un stat mai drept
Și perfect, pe buca stângă,

Căci economia, care
Atârna de-un cârlionț,
A ieșit din criza mare,
Într-o lună, din vânzare
De fulare antiglonț!...

Dar nu-i tot, marele țel,
Cum... și-n "monitor" nu scrie,
E, dând buzna-n colivie,
suspende-un cotrocel,
Democratic, de-o frânghie,

Ca tâlharii-n ananghie,
Năvălind cu toți, grămadă...
Doar că, marea bătălie,
După jaf și anarhie,
Se va da-ntre ei... pe pradă!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.

Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.

Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.

Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
le e leagăn și mormânt.

Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aș vrea fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost -mi cert părinții, fericit,
mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, -mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea mă rezum
La faptul m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Un cotor de adevăr

Cică merele-ntr-o vreme,
Când creșteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,

Erau mai sofisticate
Și prin țepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,

Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele cadă
Până la maturitate….

Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii și gâdesc,
Viermii au mai multe clase….
Țepii…nu le mai priesc.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
mă maschez deosebit
Cumva sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

Că un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io mă speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
îmi revin, iau un hap,
Da' când să ies, să vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis că se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

După sărbătorile de iarnă

Nu știu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moș Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe față, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia țipă pe sub foale,
Însă buba-i pân' la ghete,
Mama lor, azi, de șirete!
Râgâind a usturoi
Și a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!

Fi'n'c-așa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuțe gogonate,
Șunci, bânzeturi asortate,
Și sarmale,
Bestiale,
Și friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie!
Cum să uit eu de piftie!?
Fără milă, fără silă,
N-am iertat, nici de prăsilă,
După toate, cum vă spui,
Nici o aripă de pui,
De-am ajuns, așa-ntr-un hal,
Parc-aș fi prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însă, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele!
Fi'n'că, fraților, v-o spun,
Am găsit un doctor bun,
C-am o pilă-n minister,
Grea de tot, un văr, șofer,
Și, să nu-mi uit vorba,
D-aia nu-s în panică,
Fui la el, astăzi, grăbit,
mă plâng de gabarit,
Care, doctor, deh! stilat,
Fără "dar" m-a rezolvat,
puteam umblu ani,
mă coste-un car de bani ;

M-a luat, m-a consultat,
Cântărit și măsurat,
Specialist, omu' citit (!)
Un minut i-a trebuit,
îmi spună el, în fine,
nimic nu-i rău cu mine:

Nu e vorba de etate,
Și nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii...
Cu un deșt mi-a arătat,
(Științific demonstrat!)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru' lui scos,
, de fapt, în chintesență,
Am doar o deficiență,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult de... înălțime (!?)
C-ar fi trebuit să am,
Doar în slipu' lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru și ceva!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Luca Caragiale

Iarna

Negreșit , sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreșit! focul din soare
Nu-l plătește Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne și cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul înghețat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ți iubești făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Și-ai opri crivățul aspru
Să mai sufle pe pământ!

poezie clasică de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

Nu trebuie să ne înșelăm. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru creștinism. Cum n-a fost nici cea care pleacă. Ci, ca tot veacul, vremea ce vine e o vreme de încercare. O vreme în care se vor număra oile de capre, însă nu se vor despărți, cum nici grâul de neghină! S-a schimbat numai sensul ispitelor.

citat celebru din
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruga cea din urmă

Viața mea? Un bun pierdut
Căci n-am trăit-o cum am vrut.
Nevoile, anii mai grei,
Săraci au fost părinții mei,
Iar eu... Apoi copiii mei,
De toate n-au avut.

De-aceea gândul m-a-ndemnat
mă-nrolez și... Înarmat,
lupt pe frontul din Irak,
In țara unui fost « Prusak »,
Ce n-a fost înger, doar un drac,
Dar.... Rău m-am înșelat.

Știam că nu va fi ușor
Pe acest pământ pustiitor.
Cu dune de nisip hoinar,
Un soare arzător, un jar,
Dușmani ce peste tot apar
, doar... E țara lor.

Deși eram bine feriți,
Cu « zale » dure poleiți,
Capcanele veneau din vânt,
Din aer și chiar din pământ,
Iar vorba lor era un cânt:
Alah!... Alah!... Să-i nimiciți!

Blestemul, iată ne-a cuprins,
« Tancheta » noastră s-a aprins,
Când sângele-mi curgea, părău,
Am ars de viu, îmi pare rău,
Că n-am murit în « patul » meu,
-Si.... Astfel el s-a stins.

Eu nu mai am nimic de spus,
Căci gândurile mi-au apus.
Acum... Puterea este-n voi
-mi duceți trupul înapoi
În țara mea. Nu vreau fiu printre eroi,
Pe acest pământ « distrus ».

Dar... Spune-ți-le ălor mici,
Că o să-i plâng, de sus, de-aici.
Iar soaței, un mic jurământ,
aibă grijă de mormânt
Si de « bătrâna » mea... plângând....
crească trei voinici.

O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au gerfit pe fronturile « nedreptății »
în: Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Pentru ce?
Pentru triumful unor politici bolnave și a ideilor celor ce le promovează.

poezie de (18 octombrie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ce facă americanii ca intre în corespondență cu Marte? sape o gaură în Pământ, cari răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nțeles, gaura aceasta va trebui aibă un diametru de câțiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare și între Marte, adică atunci când planeta cea roșie va fi în opozițiune, marțienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit și vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci și marțienii vor admite existența noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot așa am putea să facem și pentru Lună, poate din întâmplare are și ea locuitori. Autorul, sfârșind comunicarea sa, regretă că nu poate să-și trimită portretul. Păcat, poate mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventați, dacă sunteți în stare, o idee mai genială.

în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

hai, intră,
așează-te cât mai aproape,
și gustă din restul dulceții de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu privește-l în ochi
și cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
și ar vrea mă strângă ca pe vremuri
în brațe...
- ce fac?!
stai puțin acolo
pun niște lemne pe foc
căminul e rece și strigă la mine cu voce de gheață
- sunt bine
desigur sunt bucuros
am noroc iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă așez
un an m-am zbătut ca un pește pe maluri
de bine dacă vrei
- deschide te rog frigiderul și scoate din el tot ce vezi
astă seară doar vară s-a dus,
și toamna lovește în mine
și strânge te rog de pe masă slănină și coajă de ceapă și spăla vesela,
te rog
cât e lingura-mi plină cu apă...
îți spun
- uite sunt mai cuminte,
mai matur,
mai așa nu știu cum
dar și tu te-ai schimbat
în cuvinte parcă torni gingășie de fum
și te rog,
nu-ți feri ochii,
vreau o seară întreagă
în ei ca pe vremuri-adânc privesc
și mai vreau șoptesc înc-o frază banal de banală,
însă iată o calc,
o strivesc
și ceasornicul ăsta pe masă
sună parcă a dimineață
și ecoul lui trist în timpane leagă cuie de ține cu ațe,
- mie-mi par zornări de ciocane
te rog
tot mai rar să mai intri
- cum am spus?!...
Da desigur
mai des... dacă vrei,
poți -mi scrii
uite-i toamnă
deja e răcoare,
și afară-i o ceață lăptoasă
vezi să nu te răcești la picioare
ai drum lung de făcut pân-acasă...

poezie de (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Însă... Cum rămâne cu întrebarea mea?
Lucian: Nu rămâne nicicum. Încearcă -ți dai singură seama care ar fi răspunsul. Și eu fac același lucru.
Lia: Ce vrei spui?
Lucian: Nimic. N-am să-ți spun nici un cuvânt în plus, legat de acest subiect. Dar cum rămâne cu problema urmăririi? Tu ce răspunzi la întrebarea mea? Nici tu nu m-ai lămurit pe mine, deloc.
Lia: Nici n-am s-o fac. Pentru așa suntem chit.
Lucian: Bine. De acord. Problemele noastre rămân nelămurite, întrebările fără răspunsuri, dar eu n-aș spune suntem chiar chit, pentru problemele noastre diferă... trecem însă cu vederea. Ce-a fost, a fost! Oricum, faptul e deja consumat, nu mai poate fi schimbat nimic. Tu ai făcut pe Mata Hari, iar eu, ca de obicei, inevitabil, pe Don Juan... Nu?! Cred putem pleca spre munți acum.
Lia: Mai mergem?
Lucian: Evident, mergem! Chiar dacă nu ne-am lămurit, asta nu trebuie să afecteze cu nimic planul nostru. Vom merge, așa cum am stabilit. Și pentru că am întârziat puțin cu discuția asta, o să luăm un avion din apropiere. Știu eu unde o să găsim sigur unul. Ce zici? De acord?
Lia: Desigur.
Lucian: Bine, Mata Hari. Dar nu crezi că-i cam periculos pentru tine accepți compania unui Don Juan?
Lia: Luci, nu-i de glumit!
Lucian: Ai dreptate. Însă asta presupune să nu mai faci și altădată pe spionul. Riști să fii descoperită.
Lia: Fii sigur că n-am să mai fac. Mi-a fost de ajuns! Mi-a fost învățătură de minte!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Te înțeleg. Poate n-ar fi trebuit -ți fi spus toate acele vorbe; știu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie -ți pară rău, Mihai. Chiar meritam te comporți astfel. Chiar mă așteptam la o reacție violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar așteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci mă abțin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, șocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă așteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat -ți schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama greșeam. Am înțeles că nu aveai cine știe ce intenții, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper ceea ce am făcut n-a stricat cumva relația dintre tine și Ly; lucrurile mergeau așa de bine între voi doi, sau cel puțin mie așa mi se părea. Sper prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenția s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut -ți fur prietena, iubita. Trebuie mă crezi! Adică, eu și Ly... Cu siguranță, nu!
Mihai: Liniștește-te! Știu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut mi-o iei, n-aș fi cedat așa de ușor. Aș fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar știu că nu asta ai încercat. Iar în privința relației dintre mine și Ly, nu-ți face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relația noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacționat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred într-o asemenea situație aș fi putut judeca în vreun fel, deci, nu știu ce s-ar fi întâmplat, cumfi reacționat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruți pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînțeles că n-am să mai încerc așa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când... până când...

De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.

De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.

De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.

Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce se cumpără argintul, chiar și de cea mai bună calitate, așa de ieftin? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!