Un hoit
O, suflete-amintește- i priveliștea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundiș zvârlit,
Își desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se răsfăța la soare
Care-o cocea adânc și liniștit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Și cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori...
Simțind că te înăbuși, ai șovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.
Din putrezitul pântec pe care muște grase
Zburau greoi cu zumzete-ascuțite
Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase
De-a lungu-acestor zdrențe-nsuflețite.
Cu legănări de valuri și sfârâit de foale,
Zvâcnind și opintindu-se din greu
Părea că trupul iar și, umflat de-un suflu moale,
Trăiește înmulțindu-se mereu.
Și-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curg toare
Sau un grăunte care, necontenit mișcat,
Se-nvârte ritmic în vânturătoare.
Aproape ștearsă, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schi ce tânjește
Pe pânza și pe care artistul o reia
Și doar din amintire o sfârșește.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre schi
- poezii despre răsfăț
- poezii despre ritm
- poezii despre picioare
- poezii despre natură
- poezii despre muște
Citate similare
Vis reprimat
Ce se întâmplă cu un vis reprimat?
Se usucă
Așa cum se usucă rășina la soare?
Supurează asemeni unei bube
Și apoi dispare?
Duhnește oare asemeni cărnii putrede?
Sau prinde o coajă însiropată,
Dulce ca zahărul?
Poate că rămâne doar atârnat
Asemeni unei greutăți inutile.
Ori, pur și simplu, explodează?
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zahăr sau poezii despre Soare
Sălbatecul
Și el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns și el la început
Ciudat
Cânta și dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma și de flori
Ciudat
Ciudat și el își amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea și cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre plâns
- citate de Grigore Vieru despre plâns
- poezii despre naștere
- citate de Grigore Vieru despre naștere
- poezii despre muzică
- citate de Grigore Vieru despre muzică
- poezii despre mamă
- citate de Grigore Vieru despre mamă
- poezii despre flori
- citate de Grigore Vieru despre flori
Bărbatul care își descarcă emoțiile este mai degrabă asemeni unei reptile, reacția sa fiind perceptibilă din intensitatea vocii sau din agresivitatea adresării.
Allan Pease în De ce bărbații se uită Ia meci și femeile se uită în oglindă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre voce, citate despre violență, citate despre bărbați sau citate despre agresiune
Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toți, gândea
doar nu făcuse nici un bănuț toată ziua
cât își dorea un vrej de zăpadă pe care să se cațere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre dușmani
doar ea o simțea
glasu-i părintește
urechea-i bătea
totul se topește
cândva
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălțase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deși am acceptat această convenție și un răstimp m-am adresat ei ca unei zeițe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcție neimaginară care era cursa ei și eram tot timpul îngrozit că s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuștii sau chiar bucățica de brânză, lucruri pe care ea părea să le ignore sau să le disprețuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalți șoareci.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre superlative, citate despre scepticism, citate despre natură, citate despre monarhie, citate despre lactate, citate despre groază, citate despre brânzeturi sau citate despre apă
Oricine a experimentat următorul adevăr: că iubirea, asemeni unei ape curgătoare cu valuri vijelioase, e tratată mai ales cu dispreț decât cu plăcere; dar când apa îngheață, începem să ne reamintim cum era când curgea și ne dorim să curgă din nou.
citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Khalil Gibran despre apă, citate despre plăcere, citate de Khalil Gibran despre plăcere, citate despre iubire, citate de Khalil Gibran despre iubire, citate despre gheață, citate despre dorințe, citate de Khalil Gibran despre dorințe, citate despre adevăr, citate de Khalil Gibran despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu știu dacă istoria se repetă
Nu știu dacă istoria se repetă,
Dar știu că tu nu.
Îmi amintesc că orașul era divizat
Nu numai între evrei și arabi,
Dar și între tine și mine,
Și asta mai ales atunci când eram împreună.
Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care și-au construit case călduroase din gheața mortală.
Orașul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum știu
Că Istoria nu se repetă,
Așa cum întotdeauna am știut că nici tu nu ești repetabilă.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre pericole, poezii despre oraș, poezii despre istorie, poezii despre gheață sau poezii despre Israel
În ceea ce mă privește aș prefera mai degrabă să provin din mica maimuță eroină, care și-a înfruntat dușmanul de temut cu scopul de a salva viața deținătorului ei; sau din acel babuin bătrân, care coborând din munți, și-a cărat triumfător tânărul tovarăș din fața unei haite de câini uimiți, decât dintr-un sălbatic care îi place să își tortureze dușmanii, să ofere sacrificii sângeroase, practică infanticidul fără remușcări, își tratează soțiile ca pe niște sclave, nu cunoaște decența, și este bântuit de superstițiile cele mai grosiere.
citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre maimuțe, citate despre dușmănie, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre superstiții, citate despre soție, citate despre sclavie sau citate despre sacrificiu
Cu tine spre abis
Mergeam cu tine spre abis,
Și te țineam de mână
Iar cerul era mult prea închis,
Și nici urmă de lună.
Un câmp întins ne cuprindea,
Plin doar cu flori alese
Și vântul din urmă venea,
Prin flori fără să-i pese.
Picioarele ne sângerau,
Dar nu simțeam durere
Puterile ni se sfârșeau,
Ne adăpam cu fiere.
Iar gustul ei ni se părea,
Mai dulce decât mierea
Abisul tot nu se-arăta,
Și ne creștea temerea.
Pe cer toți norii prevesteau,
Că va veni furtuna
Iar corbi de nicăieri veneau,
Țipând la noi întruna.
De teamă îmbrățișați stăteam,
Tot așteptând să vină
Dar eu cu ea încet muream,
Cu ochii spre lumină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre frică, poezii despre vinovăție, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre miere
Va fi avut cu adevărat succes
Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori și care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenți și de dragostea copiilor;
cel care a acoperit niște nevoi și care și-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumusețea Pământului,
pe care a reușit să o facă și altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălțător în ceilalți
și care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viață a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.
poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre încredere, poezii despre suflet, poezii despre succes, poezii despre salvare, poezii despre râs, poezii despre respect sau poezii despre poezie
Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărăcie, poezii despre seară, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Îngeri poștași cu goarne
În iernile în care și marea mai îngheață
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poștași cu goarne și îmbrăcați în ceață,
Asemeni unei toamne bogată-n coțofene
Aceleași vești rescrise mereu de-aceeași mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuți la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Și latră-n gând ca gândul înnobilați de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Își scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agățate tandru priviri de aterine
Și dănțuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morții plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colțul unei stele
Aflată-n loc de sfeșnic și pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulți, mai plini de rele...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre gânduri, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre poștă, poezii despre porturi sau poezii despre patinaj
Portetul poetului
chiar sunt din bazalt cuvintele
în care poetul
sapă adânc,
sufletul său cuprinde nu doar cerul
ci și memoria apei,
cuvintele în care pune entuziasm
prind viață
și atât de mult își dorește el
ca acestea asemeni unor vapoare
încărcate cu păsări și flori
să intre în apele teritoriale ale cititorului
de unde să nu mai plece,
încât uneori uită deschise robinetele
iar timpul îl înghite și pe el.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre păsări, poezii despre marină sau poezii despre dorințe
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre zâmbet
Vară
La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre lene, poezii despre copilărie, poezii despre cereale sau poezii despre bebeluși
* * *
despre ce să taci mai întâi când te trezești în fața unei dimineți de zid?
prima dată ai impresia că ochii își târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, firește, în consistența văzului. apoi cumva se limpezește talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghițit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care ești, apar nuanțe pe care le auzi ca și cum și-ar striga o fântână toată apa în tine.
apoi se intră în zi,
începi să vorbești cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre țigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îți dai seama că ești un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbești să îți fie frică. sau să îți fie dragoste.
din geam vine orașul peste tine, îl dai afară ca pe muște, te duci lângă zid și îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai niște alb?"
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet sau poezii despre secunde
Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
Fără duminecă și fără de-nceputuri
mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi,
în foi, printre liane, sub ecvatorul căldurii,
iubit de șerpi, de flori și de lemurii.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre viziune, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre munți sau poezii despre lut
În seara aceea
veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă țărmul pentru prima dată
nu știai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea
dar încercai și veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaș căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
și-atunci m-ai privit în ochi și mi-ai spus:
parcă te-aș cunoaște
eu am râs pentru că pregătisem cușca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanță și te apropiai, te apropiai
făcusei deja câțiva pași dar nu-ți dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte
erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine știe acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopți de iubire
care curgeau neîncetat ca niște bătăi muzicale
ticăite de un fruct oprit
în seara aceea veneai tot mai aproape, tot mai aproape
erai genul care te hrăneai doar cu muguri, lăstari
iar mie pe sub bluză deja îmi mijeau
apoi s-au stins becurile și am plecat
dar te-ascult și acum cum îți lovești cuvintele de mine
ca de un țărm insular care oricând se poate scufunda
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre ore, poezii despre noapte de dragoste, poezii despre noapte sau poezii despre muguri
Unda
Zadarnic pari, asemeni unei mări,
străină de miresme și ispite,
tu, undă cu actinii adormite
pe care le trezesc cu sărutări!
Abisuri reci, mărgeane toropite,
corole, săbii, perle și cântări
pe toate trupul tău, din depărtări,
ca un miraj de foc mi le trimite.
Tu dormi, dar amintirea mea veghează,
în sângele căzut, întâia rază
clipește încă-n fluxul ei nestins.
Mereu vom fi așa: zvâcnind aproape,
ca doi înotători care sub ape
de-aceleași anemone s-au atins.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sărut, poezii despre perle, poezii despre foc sau poezii despre amintiri
Tu poți... Tu ești...
Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.
Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.
Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.
Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.
Tu poți fi un răsărit
Care luminează minți
Sau apus nesuferit
Care întunecă vieți.
Tu poți fi o rază în valea
Vreunui suflet visător
Sau foc din adânc pe calea
Orișicărui muritor.
Tu ești roua dimineții
Care înviorează zorii
Dar și înnoptarea vieții
Care-și tot descarcă norii...
Tu ești vântul ce sporește
Intensitatea furtunii
Și-adierea ce întărește
Fermitatea rațiunii,
Tu ești mintea aceia care
Cerul vieții își înnoptează,
Dar și cer sublim cu soare
Care viața-și luminează,
Tu ești râul care-și frânge
Luntrea în valurile lui
Dar și vântul care-o împinge
Spre Limanul Cerului,
Tu ești marea care-și frânge
Corăbioara între valuri
Dar și vântul ce o împinge
Către-a Mântuirii maluri,
Tu ești răsărit de soare
Ce-și îmbucură viața,
Dar ești și apusul care
Dezlănțuie discrepanța,
Tu ești raza de lumină
Care aprinde al vieții foc
Sau un foc ce extermină
Viața, fără echivoc!
Tu ești chipul ce reflectă
Infinitul absolut,
Infinitate perfectă
Într-un chip umil de lut,
Sau, închipuirea firii
Zămislită de păcat,
Ce de formele pieirii
Încă nu s-a dezbrăcat.
Tu-ești "cununa creațiunii",
Minune a lui Dumnezeu,
Și "praf pe cumpăna fântânii"
Dacă El nu-I Domnul tău.
(Tu ești liniște și pace,
Tu ești zarvă și război,
Tu alegi ceia ce-ți place
Și tot tu te plângi apoi
Că ți-e greu ori că n-ai pace!)
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre văi