Nebunia și amorul (fabulă)
În niște fabule un poet scrie
Că Nebunia și pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
În primăvara vieții lor.
Știți că copiii cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire;
Ei dar odată se gâlceviră
Pentru o floare ce întâlniră.
Striga Amorul în gura mare;
Cealaltă, însă, minut cumplit!
Îl izbi-ndată atât de tare,
Cât de lumină ea l-a lipsit.
Adânc copilul simți durere,
Rămânând astfel fără vedere.
Trista lui mumă jalbă pornește
L-al său părinte, stăpân ceresc:
Va răzbunare, se tânguiește;
Cu ea toți zeii compătimesc.
Mars și Apolon, mai c-osebire,
Arată mumei a lor mâhnire.
S-adună sfatul cel fără moarte
Și hotărâră în obștea lor
Ca Nebunia în veci să poarte,
Să cârmuiască pe orbu-Amor.
Această dreaptă, grea osândire.
Din ziua aceea luă-mplinire;
Din ziua aceea sunt împreună,
Și Nebunia-l ține de mână.
fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfaturi
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
Citate similare
Cei ce vom fi
Trei felii și trei copii,
Cât de dulci sunt împreună!
Dulce-i pepenele... știi,
Dar mai dulce-n a lor mână.
Îi privești și simți iubire,
Dar și-o liniște mai simți.
Chipul lor... o amintire,
De când toți eram cuminți.
Nu chiar toți, eu n-am fost unul,
Alergam o zi lumină,
Fugăream vis ca nebunul,
Fără frică, fără vină.
Stau, mă uit la ei acuma,
Fost-am toți exact la fel,
Frați cu soarele și luna,
Suflete-n decor pastel.
Ne fugea iarba-n picioare
Și ne colora-n genunchi,
Eram zâmbet și candoare,
Dar și strigăt din rărunchi.
Trei copii... le va fi bine.
Să veghem asupra lor,
Fără ei, nu va fi mâine,
Cer albastru fără nor.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre picioare
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Părinții învață de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată și necondiționată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinților putem spune că își iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greșească grav față de ei. Scopul părinților ar trebui să fie să pregătească tânăra ființă pentru a se descurca singură în viață. Pentru că părinții ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendința să ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăța să ne descurcăm singuri și mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinții din prea multă iubire ajung să își saboteze copiii. Un părinte educat, știe că are nevoie să dezvolte abilități în copil, abilități care îi vor servi în viață și astfel nu îl ferește de toate încercările vieții și îl susține când acesta are nevoie încercând însă să intervină cât mai puțin în viața lui.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre iubire, citate despre învățătură, citate despre copilărie, citate despre tinerețe, citate despre greșeli, citate despre ajutor sau citate despre adevăr
Eterna pace
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.
Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.
Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.
Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.
Astfel e timpul, care lung străbate
Prin mii de veacuri, stăpânind în silă,
Născând și ucizând în lume toate.
Astfel e spațiul fără fund și fine,
Iar din încrucișarea - amundurora,
Născând mișcare, s-au născut lumine.
Căci timpu-i tatăl, iar genunea-i muma,
Iar fiul e mișcarea, e amorul,
E foc aprins ce arde pân-acuma.
Astfel rotind se-nvârt în jur de soare,
Pe când el însuși cu ele împreună
O altă clină-n veci o să coboare.
Din trei mișcări mișcarea lor se-adună,
Cu toți în jos, toți împrejur de sine,
Toți împrejurul altor fac cunună.
Și-astfel din noapte s-a-nchegat lumine,
Căci prin mișcare s-au aprins cu toate,
Prin neodihnă ceru-ntreg se ține.
Și cine știi când ceasul lor va bate
Și cele trei inele s-or desface
Din a mișcării sfântă trinitate.
Și peste toți s-o-ntinde eterna pace.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mișcare, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cum se face că pasiuni foarte diferite concordă prin aceea că sunt forme ale iubirii? Nu este necesar nici să deosebim tot atâtea feluri de iubiri câte obiecte diferite există pe care le putem iubi. Căci de exemplu, cu toate că, pasiunile pe care un ambițios le are pentru glorie, un avar pentru bani, un bețiv pentru vin, un brutal pentru o femeie pe care vrea s-o violeze, un om de onoare pentru prietenul său sau pentru iubita sa și un tată bun pentru copiii săi, se deosebesc mult între ele, totuși, prin aceea că sunt forme de manifestare ale iubirii, ele sunt asemănătoare. Primii patru însă n-au iubire decât pentru posesiunea obiectelor la care se referă pasiunea lor, neavând deloc iubire pentru obiectele însele, față de care simt doar o dorință amestecată cu alte pasiuni aparte. În schimb iubirea pe care o nutrește un tată bun pentru copiii săi este atât de curată, încât el nu dorește să aibă nimic de la ei și nu vrea deloc să-i stăpânească altfel decât îi stăpânește și nici să și-i alipească mai strâns decât acum;privindu-i ca pe alte întrupări ale lui sine -însuși, el urmărește binele lor ca pe al său propriu, ba chiar cu mai multă grijă. Afecțiunea pe care oamenii de onoare o au pentru prietenii lor este de aceeași natură, cu toate că rareori ea este atât de perfectă;iar afecțiunea pe care o au pentru iubita lor ține în bună măsură de o asemenea iubire, dar ține oarecum și de cealaltă.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre dorințe, citate despre zgârcenie, citate despre tată, citate despre schimbare, citate despre perfecțiune, citate despre onoare, citate despre natură sau citate despre femei
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre oi, poezii despre flori, poezii despre cuvinte sau poezii despre creștinism
A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămânând văduv, toată dragostea lui el și-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se și văzând sârguința ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le învețe și să le păzească de orice răutăți și bântuieli, se sileau și ele din toată puterea lor ca să-l facă să uite mâhnirea ce-l cuprinsese pentru moartea mumei lor.
Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văduvie, citate despre tristețe, citate despre răutate, citate despre moarte, citate despre hărnicie, citate despre fete sau citate despre creștere
Odată, ca din senin, începură a învia oamenii de prin orașe și de prin sate slugile de prin curte, și toate câte erau cu suflet, în ziua când veni cel întâi pețitor, începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adânc. Oamenii începură la lucrul lor, oștirea a da în tâmpine și în surle, și a veni la curtea împărătească să se închine cu slujba. De unde până aci era tăcere, moarte, acum te asurzeau strigătele și zgomotul ce făcea mulțimea de oameni și de argați mergând fiecare la lucrul său. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. Nu știa încotro să-și întoarcă privirea și la ce să se uite mai întâi. Făt-Frumos și cu domnița ieșiră și se arătară la lume. Mulțimea striga de bucurie de se auzea în cer strigătul lor, și din fiecare gură ieșea vorbele: "Să ne trăiască împăratul și împărăteasa noastră!" Făt-Frumos, daca se cunună cu fata, se așeză în scaunul împărăției și-și tocmi oștile, boierimea și prostimea cum știa el în legea lui. Toți rămaseră mulțumiți de tocmelele lui. Și petrecură ce petrecură cu fericire în căsătoria lor; când, într-una din zile, își aduse aminte de tatăl său și de mumă-sa, și se întristă că nu știa nimic de căpătâiul lor.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre somn, citate despre sat, citate despre oraș sau citate despre mulțumire
Ziua aceea din an
Se-apropie ziua aceea din an
Când sufletul meu se transformă-n catran,
Când stau si mă-ntreb lăcrimând:
Există mai mulți Dumnezei pe pământ?
Se-apropie ziua aceea din an
Când marele Zeu suveran
A vrut ca din mine TĂCÂND
Să iasă un suflet plăpând.
Se-apropie ziua aceea din an!
Nu pot să mai dau nici un ban.
Nu poți mitui Dumnezei,
Poți doar să te rogi pentru ei.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre existență, poezii despre corupție sau poezii despre bani
Absurdități
pe afara copiii se jucau fericiți
capul tău era mingea lor
se rostogolea pe niște scări
fără vreo logică anume
durerea mea era sclipitoare
cerul era o aeroambulanță
îngerii cu demersul lor isagogic
ieșeau dintr-o biblie cu
micromotor și creau o lume
forma mea de viață te striga
tot mai tare mai tare
o căprioară îmi tresălta
sub cămașă căci fugeam după
tine fugeam după capul tău
pe niște scări ca pe niște pagini
de carte copii plîngeau
după mingea lor măi copii
veți crește mari și voi veți crește
și nu veți avea scăpare
mingea aia nu era un cap
era o anarhie aveți grijă
de capurile voastre
nu le împrăștiați nu le lăsați
să vă sară să vă doară
să se rostogolească pe scări
pe-afară zidarii unei toamne violet
ieșiți din capul acela
ca dintr-o ladă cu arme
mă reconstruiesc migălos indolent
și încet îmi scot unghii din carne
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre logică, poezii despre fericire, poezii despre durere, poezii despre cărți sau poezii despre creștere
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Și recheamă dulce tinerii săi ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viața lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci și argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și luând paharul astfel le vorbește:
"Nu vă urez viață, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre rușinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu."
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre vulturi sau poezii despre vorbire
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre trecut, poezii despre răsplată, poezii despre păpuși, poezii despre prezent, poezii despre lașitate sau poezii despre jocuri
Când sfaturile părinților ''nu-ți mai sunt pe plac'' că ești copil mare (!), iar hainele lor (sfaturile atât de bune) sunt demodate și mici față de tine, îmbracă-te în dragostea de ei, aceea din copilărie, când iubirea lor era mierea vieții tale.
Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre sfaturi, citate despre miere sau citate despre apicultură
E ziua ta, iubite
E ziua ta, iubite, e-nnorat...
Și cerul plânge-amarnic, câteodată!...
Tu ai rămas în ani înamorat
Și eu... Doar fata ce eram odată!
Prin anii care-au scris povestea noastră,
Noi n-am încremenit, nicicând, iubirea,
Am pus un arc de timp în noaptea-albastră
Și am cules din umbre fericirea.
E ziua ta, iubite, și-ți urez,
Să fii o pasăre ce-și poartă zborul
În zarea mea senină și-ntr-un crez,
Că împreună definim fiorul.
Noi n-am golit de sensuri nici dorința
Și-am desenat în mângâieri asceză,
Cu ruga mea, noi scriem biruința,
Punând trădarea-n altă ipoteză.
E ziua ta, iubite, și-ți doresc
Să-ți poarte vântu-n brațe bucuria,
Că, după ani, același te iubesc
I-aduce clipei sfinte nebunia.
Privind din depărtare-ntinsa mare,
De gânduri noi, eu simt că sunt atrasă
Și scriu extazu-n semnul exclamării...
Ce bine-ar fi și dacă-ai fi acasă!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre urări sau poezii despre păsări
Dependentă de fluturi
Bună ziua.
Mă numesc Issabella
și sunt dependentă
de fluturi...
da sunt dependentă
de fâlfâitul aripilor...
De câte ori te văd,
înghit câte unul,
nu am preferințe,
pot fi și de noapte,
doar că mă gâdilă
mai tare... sunt pufoși.
Prizez
de pe aripile lor
vise...
de câte ori te văd...
am înghițit
atât de mulți
din ziua aceea de ianuarie,
încât,
mi-au fâlfâit întreaga ființă,
până am zburat
și nu am mai văzut...
poezie de Raluca Turliu
Adăugat de Florina Obreja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre noapte sau poezii despre fluturi
Amândoi cătară mult timp unul la altul și de amar și de rușine îi podidi plânsul. Îl poftiră de îndată pe bătrân să se așeze la masa lor și, din ziua aceea, mâncară iarăși cu toții împreună. Și din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să verse din mâncare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost...
finalul de la Bunicul și nepotul de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bătrânețe, citate despre rușine, citate despre plâns sau citate despre mâncare
Orele albe ale umbrei
departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...
o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenței
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis
pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare
arzător din zi
cădeau
brazii din codru
apăru drept licărire
parcă ar fi de smoală
ori nu damnată
fiind de fel
plângea cu umbra de singurătate
cu chiuit de moarte și blestem
vedea că-n locul cela
adormit de jale
pe unde ziua se lupta să stea
își învățau cu sârg năpasta
își împlăntau inima-n ea
oh! de pe stânca
înghețată-n soare
cu văicăreala ei
de moft
se chinui
să înțeleagă fapta
cum fără umbre
viețuiesc cu zare
cum fără milă caută soroc
cuprinzând-o parcă starea
de a ieși prin vis din joc
atunci în drum se aciua prostimea
trecând trecând trecând
cu orele uitate în simțirea-i
de tăciune plângăcios umbrit
dar prea cuprins fiind cu nesimțirea
se trezi parcă liber plin de avânt
pe un meleag departe
unde taina sclupta albirea orei
cumințenia de sfânt
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre sclavie sau poezii despre ore
De ziua ta
De ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viață
E litera ce te învață.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.
O fi o zi ca orișicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre ziua de naștere
Dihorii atei
Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Și și-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Și, pe-nserate, mor toți trandafirii...
Nicio piedică în calea rostogolirii
Așa își macină, sonor, substanța vieții,
Iar fărădelegile lor esență a ceții
Le-azvârle azurul în zborul muririi.
Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Și-au pierdut lăuntrul - rămași fără Eu,
Li-i lumea străină și pururea ternă.
Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!
Distanța lor de oameni o verifici ușor,
Sunt dezlipiți de lume, prin faptele lor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre trandafiri, poezii despre salvare sau poezii despre obstacole
Sunt pentru libertatea conștiinței în sensul ei cel mai nobil, larg și înalt. Dar nu pot acorda libertatea conștiinței Papei și adepților lui, papiștii, atâta timp cât îmi spun, prin toate conciliile, toți teologii și toate legile lor canonice că conștiința lor le ordonă să-mi ardă soția, să-mi stranguleze copiii și să-mi taie gâtul când găsesc ocazia.
citat clasic din Abraham Lincoln
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre conștiință, citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre soție, citate despre libertate, citate despre legi sau citate despre căsătorie
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.
Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca
niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta
și cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgețile-I să poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare,
tot la fel iubește și arcul cel statornic."
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre încordare