Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pecetea fratelui său

Văd iar pecetea lui, și simt că-mi arde
Tot sufletul topit de lungul dor.
Căminul amintirii noastre sparte
Îmi pune-n ochi al lacrimii izvor.

Mă-ntreb și strig, și nimeni nu-mi răspunde:
"Cine-i acela ce ne-a-nstrăinat?
Să-ngăduie, îl rog, de orișiunde
Acasă să se-ntoarcă cel plecat!"

poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu-mi lua iubirea

De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, spun e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!

Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea plâng am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.

Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.

Și-Ți mulțumesc pentru , Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.

Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.

sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața șice vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.

rugăciune de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Un altfel de colind

Am vă colind, de datină nu-mi pasă
Ce dacă e ușa-nchisă și nu mai stați acasă?
Am strig pe toți pe nume
Și am -L rog pe Domnul v-adune.

În jurul lui să faceți astăzi roată
vă colind la fel ca altădată.
Ridicați spre mine ochii și zambiți
Nu mă priviți cu dor și necăjiți.

Am v-aduc în buzunar de-acasă
Tot ce odată îmi puneați pe masă
Și rânduiala pentru-un ceas o schimb

Eu vă cinstesc, tot eu vă colind
iartă și primește colinda asta Doamne
De ei mie mi-e dor și poate lor li-e foame.

poezie de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de cei de acasă

Mi-e dor de mamă și de tată,
Mi-e dor de soră și cumnat,
Mi-e inima îngenuncheată,
De când de acasă am plecat.

Mă rog în fiecare seară
Domnul Sfânt vă vegheze,
Cât timp sunt plecat din țară
Ruga mea vă urmeze.

O rog și pe Maica Sfântă
fie mereu cu voi,
Și îngerii ce în Rai cântă
Să n-aveți griji și nici nevoi.

poezie de (6 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te rog,ia-mă!

Strig iarăși in vis...
Te rog ia-mă!
M-am săturat tot mor
Du-te de îți cheamă
Slujitorii din negrul paradis.

Nu-mi mai zâmbi...
Te rog ia-mă!
Bea-mi sângele cu ai tăi
Hai omoara-mă
Sa nu mai văd când te strâmbi.

Încingi cuțitul...
Te rog ia-mă!
Trebuie scap
Nu-mi este teamă
Oferă-mi în dar sfârșitul.

Esti fericit...
Te rog ia-mă!
Ca slujitor al tău
Te rog ia seamă
La trupu-mi putrezit.

poezie de (7 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Din inima mea a evadat o lacrimă

niciun simptom și nicio durere

căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
șistrig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea

e ultima insultă pe azi

o, doamne!
am lacrimi pe suflet și sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...

poezie de (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îngheț de-atâta dor...

pe sub haina mea de piele intră frig și îmi e frig,
nu mai ești să-mi fii acolo, îmi e dor și-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...

acum vântul mă pătrunde și îngheț de-atâta dor,
simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
simt trist și mi-aud pașii, pașii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde ești, ce ți-am făcut?

ce răspuns le dau, doamnă, nici nu știu de ce-ai plecat?
ai stat prea puțin, o toamnă, și-acum sunt un disperat
când credeam că-mi ești jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea și-acum tremur, tremur rău

mă petrec cu tot cu luna și constat haina mea
mi-e iubită totdeauna și mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul și ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar trăire

Sunt rănit de dorul tău
și de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi ești de mână doamnă

Fug de tine cât mai pot
și tu vii cu foc și gheață
și topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeață

îmbăt cu așteptări
și-mi las visele de noapte
și te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua cearde

N-aș fi vrut te cunosc
trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea fiu
amețit de a ta fire

Ninge de când te-am zărit
cu petale peste iarbă
firul ei a înflorit
pentru tine doamnă dragă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune știu cine sunt!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi e dor...

Îmi e dor de țara mea
Chiar dacă-am plecat departe...
Inima a rămas în ea,
Plânge-n fiecare noapte.

Îmi e dor de-ai mei părinți
Care de mic m-au crescut.
Îi văd ca pe sfinți,
Mi-au dat tot ce-au avut.

Îmi e dor de prispa-n care
jucam cu al meu frate.
Pe el îl iubesc așa de tare...
Și dincolo de moarte!

Mi-e dor de ce-am lăsat în spate
Ca fac un ban cinstit.
Am plecat foarte departe
Și din greu eu am muncit.

poezie de (24 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire nepermisă

Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleștar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar și iar.

Zefiru,-ți are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici și val,
Ți-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Și sub priviri de dor, lăsate-n van.

Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis și buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!

Lasă-mi în dar, îmbrățișarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiți! Numai tu mă poți avea!
Doar eu pot fi a vieții tale doamnă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ție nu îți e dor?

Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.

Îmi e dor de acel curcubeu –
Ce-l priveam împreună, mereu –
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.

Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.

Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...

Îmi e dor de voi toți. simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...

Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
mai pot înc-o dată zbor –
Doar o clipă, pe urmă mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?

poezie de din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

O reușită

Eu te strig, ecoul imi răspunde
Și te caut, gânduri mă inundă
Tu poți fi îngerul meu oriunde
Răspunde vântul, el mă înfruntă

Esti o frunză verde a unui prun
Cerul din fața mea cel plumburiu
Tu esti sufletul omului cel bun
Ecoul ce-mi răspunde din pustiu

Pot auzi, pot simți, dar nu te văd
În tremurul inimii te simt mereu
În glasul sacadat te aud râzând
Te găsesc, fără tine mi-este greu

Te găsesc în timp, oră, minut, clipă
Tremurul din frunză de dud copt
Sunt fericită, îngerul este o reușită
Sângele circulă invers, are un scop

Lacrima mea spală fruntea o aripă
Sufletul se liniștește, se cuibareste
Efortul o reușită, mă întorc linistită
Îngerul bun, om bun sufletul găsește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Christopher: Cioc, cioc!
Christopher Garden: Cine-i acolo?
Christopher: Nimeni.
Christopher Garden: Care nimeni? (Christopher nu răspunde.) Care nimeni? (Christopher tot nu răspunde.) Aaa... asta e amuzantă! Îmi place asta.

replici din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Scridon

Acasă

Renunț oricând la toți banii din lume,
La insula mult prea frumoasă,
La lumea perfectă-mbrăcată-n costume,
Ca mă-ntorc sănătos acasă.

Țara lui Shakespeare nu-i pentru mine
Și simt cum alunec în ea,
Un dor năpraznic aievea mă ține
Și dezrădăcinarea e grea.

Prea multă ploaie mă-ntristează
Și cerul prea gri mă apasă,
Copilul din mine încă visează
Și vrea să se-ntoarcă acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Pământul ce m-a dat

Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
viu -l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.

Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.

văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.

Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă

Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...

Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.

Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau crească,

Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...

poezie de din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?

De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...

De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face privesc iar gol paharul?

De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce frumos am trăit!

Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!

poezie de din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc de iarnă

Dacă ning și vezi tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(și pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu ești, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu știu de ce-ntorc luna pe toate părțile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte povești...)
focul naște-n zăpadă culori nepământene...
știu și când umbli peste tot în mine
și cum în lacrimă nu mă gasești,
cu sufletul te strig
noi vom sfârși sugrumați de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu știu cât din mine îți mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
așa mă provoc, eu! rănindu-ne
și stând agățați cu sufletul de stele
cine-mi mai hrănește sângele? strig...
(aprinzi sau stingi un foc, lasă semne...)

poezie de din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino, te rog....

vino, te rog, vino la ceas de seară,
e ușa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie și focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăși bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
arde a ta privire, mă simt răvășitor,
mă ard ca lumânarea și mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos

vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, așa mă simt și eu,
te-aștept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îți caută și el pașii din mersul drăgăstos,
îți caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook