Pecetea fratelui său
Văd iar pecetea lui, și simt că-mi arde
Tot sufletul topit de lungul dor.
Căminul amintirii noastre sparte
Îmi pune-n ochi al lacrimii izvor.
Mă-ntreb și strig, și nimeni nu-mi răspunde:
"Cine-i acela ce ne-a-nstrăinat?
Să-ngăduie, îl rog, de orișiunde
Acasă să se-ntoarcă cel plecat!"
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre dor, poezii despre amintiri sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.