* * *

Încă nu mi-am format o părere
despre viaţă.
Fiinţele din jurul meu
nu se gândesc
decât la azi şi mâine...
Satul a fost uitat
şi trăieşte după propriile legi...
În pământul sfânt aşează morţii,
iar casele cu obloanele trase
fumegă-n tăcere
singurătatea acestei ierni.
La biserică s-au adunat,
pe neaşteptate,
păsări flămânde...
Aripile cad înzăpezite
de-atâtea mătănii...
Ninge liniştit, dragostea mea!

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
şi gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o uşă se aude scârţâind,
când vântul prin ferestre bate,
vechea icoană atârnând,
e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,
din ce a fost ulei sfinţit
la care, mamă, primul vers,
din cartea mea, sfioasă, ai citit.

şi lacrimi ţi s-au scurs pe-obraz,
cuvintele rostind în şoapte.
cu mâna rezemată de pervaz,
tu mai aştepţi pe cineva, la uşă să îţi bată.

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

obloane inchise

Ce dacă scaunele stau neaşezate
şi vântul bate cu putere obloanele obosite
de atâtea zile.
Unii îşi caută disperaţi capetele,
iar alţii pierdutele idile.

Niciodată -mi-am spus- nu voi schimba păsările
Indiferent cât de aproape sau departe e gardul,
Azi sau mâine.
Îmi voi creşte liniştit grâul,
Părul meu verde cu boabe din pâine.

Aripile şi-au cântat frângerea
Zborul şi-a împletecit paşii printre nuanţele de umbră.
Clipitele s-au îmbrăţişat cu teamă;
Zdrobirea mă strânge din toate părţile:
E tributul adus de strugure devenind zeamă.

Mă sting!
mi-au zdrobit genunchii de ceară,
şi-am îngenuncheat în faţa luminii.

Unii şi-au regăsit idilele,
Alţii şi-au aşezat scaunele.
De atâtea zile
vântul bate cu putere,
Dar obloanele capetelor sunt închise….

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra oraşului domnea o tăcere apăsătoare. Străzile erau goale; storurile cafenelelor şi ale magazinelor, lăsate. Vântul din Sud ridica un praf uscat şi aspru. Platanii ce străjuiesc Strada Gării se stingeau. Toate casele aveau obloanele trase. Huesca părea un oraş interzis.

începutul de la Manejul spaniol de Michel del Castillo (1960), traducere de Marilena Andrei
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am poftă să scriu un poem

să ating tot ce a rămas neatins
până şi strigătul subţire al acestei zile
când înveţi să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruşi
de tăcere

am atâtea să îţi spun
de parcă ai lipsit o viaţă
iar eu am plantat
copaci trişti
am crescut păsări cu aripi frânte
şi am luptat cu iluzii

mi-e dor să îţi povestesc
despre absenţa ta
să îţi pun în palmă metafore
şi să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr
o altă viaţă
în care ai îndrăznit să te îmbraci
ca să îmi cânţi
un cântec
de vindecat inimi

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinta

Pe umeri s-au aşezat toate grijile acestei lumi,
Ca lupii flămânzi trag de carnea mea obosită
Iar noaptea vine să spele ruşinea acestei vieţi
Cu somnul ei dulce şi cald...

Sunt un ins oarecare într-o lume oarecare
Din acest univers pierdut...
Şi mi-e somn, atât de somn că aş dormi o viaţă!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, Steaua mea

soţiei mele Ana la aniversarea zilei de naştere

Ninge fugar, şi frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici şi colo cad fulgi mari de nea
şi se aştern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.

Ninge alb, imaculat şi pur cum ţi-e inima;
ninge pe pământ unde străluceşte o stea.
Ca pe o nălucă aş vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
şi munţii, fiindcă chiar azi e ziua ta!

Ninge an de an, şi tu eşti tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu şi-ţi compun două rime
în sobă focul arde şi nu ştiu cum s-ajung
acolo unde eşti să te pot îmbrăţişa!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lumea orice duşman.

Că dragostea nu e lăsată orişicui,
Decât acelora cu suflet cald şi bun
Şi poate o dată timpul ne va reîntâlni,
Să-ţi mulţumesc că viaţa tu mi-ai ocrotit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un Sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lume orice duşman.

Că dragostea nu e lăsată orişicui,
Decât acelora cu suflet cald şi bun
Şi poate o dată timpul ne va reîntâlni,
Să-ţi mulţumesc că viaţa tu mi-ai ocrotit.

poezie de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iarnă

Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit

Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea

Împovăraţi de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieşit
Aşteaptă la gemuri timpul potrivit

Sita cerului cerne fulgi de nea

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie de Opreşte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine)
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 2 1

gura metroului te vomită electric şi străveziu
mergi pe urma zilei de ieri încă viu numeri paşii 2823 vineri 10 mai 2019 70 de calorii 232 de prieteni 37 de fire albe numără mai departe 158 kWh 3 facturi restante 37 de zile până la concediu 5 rapoarte 2351 de căsuţe goale 8 pahare pline cu apă 0 călătorii
aplică formula
nu te abate
altfel firul se rupe
iar tu nu ştii nimic despre teoria stringurilor
ştii doar că mâine va fi bine
mâine vei număra binecuvântările pe un şirag de mătănii
vei privi cerul aşa cum ţi-a fost scris pe ziduri
cu un smiley vei salva delfinii de plastic şi umbrelele de ploaie
azi pământul îţi şterge paşii
cineva te strigă pe alt nume
dar nu despre uitare este vorba
dracu' mai ştie despre ce este vorba aici
mai faci un calcul şi zici un număr cu literele amestecate
azi cuvintele sunt moarte
mâine vei termina ultima carte de pe noptieră
azi ducă-se naibii toate
azi să piară toţi oamenii ăştia mici
mâine o să-i iubeşti o să-i mântuieşti
azi ţi-e lehamite
azi vrei doar să dormi
mâine o să învii o să trăieşti
cât să te dezici

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

E toamnă iar şi iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliţi de vânt şi ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.

Bucăţi de jar, de lună şi smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Şi sufletul şi gândul, rând pe rând.

Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul raţiunii îmi dezbină
Dorinţele de ce-am realizat.

Şi iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aştept mereu, ca azi, oricând.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul nu se conduce după voinţa lui: democraţia. Nici după voinţa unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viaţă şi norme, legi naturale de moarte. Legile vieţii şi legile morţii. O naţiune merge la viaţă sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moartea ei

Încerc să aflu învăţătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulţi
peşti mici şi sunt
mulţumite. Ele-şi deschid atât de lejer
aripile – şi zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.

poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu crezi
c-a fost o întâmplare
întâlnirea noastră,
cineva a pus la cale
toată suferinţa asta...
Am fost
două marionete,
mânuite de un păpuşar
dibaci, iar
clipele noastre
de dragoste
s-au transformat
în ani,
şi tot ce-am trăit atunci
ne loveşte azi
şi ne va ucide
mâine...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ţopăia

bezmetică prin curţile şi
casele oamenilor, iar aceştia
nu ştiau dacă trebuie
să fugă sau
să rămână
locului. cei mai
mulţi au rămas
pe loc.

au tras sticla cu ţuică, tare,
de prună, şi-au adunat
copiii şi se ascunseseră
prin pivniţe. femeile
ieşeau. ele nu
se tem. ele
nu mor.

moartea ţopăia prin curţile
şi casele oamenilor.
pe unii a pus
mâna.

bărbaţii s-au luat cu ţuica şi
au uitat de moarte.
şi moartea a uitat
de ei.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!