Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Luntrea aurie

Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?

Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drep deasupra noastră când ne oprim și noi!

O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,

Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 4.99 lei.

Citate similare

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.

sonet de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un țărm liniștit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început să–mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă mai curând sau mai târziu, și chiar atunci când noi nu vom mai fi, cele scrise de noi își vor găsi îndeplinirea lor, sau cel puțin vor face să se gândească la interesele mult iubitei noastre țări, noi nu am lucrat degeaba și truda noastră va fi cu prisosință răsplătită.

în Creșterea criminalității în România (1896)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept lângă o șină

Te-aștept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aștept lângă o șină de tren provincial,
One recunoaștem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.

Și-n plus față de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta – eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată și-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.

Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe șină
Ținându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiță ușoară și senină,
Voi fi într-o cămașă, vom fi aproape puri.

Va mirosi catranul a niște căi ferate,
Noi doi, desculți pe șine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri și nu ne va păsa.

Lăsa-vom șuieraturi de locuri și motive,
În urma noastră toate cădea-vor sub rambleu,
Iar noi, hoinarii lumii, sub falnice ogive
De brazi și de foioase vom rătăci mereu.

Vor fi acele trenuri sau poate doar drezine
Din când în când în spate ce ne vor fluiera;
Cinstiți cu viața noastră, vom fi desculți pe șine,
Vor trece mii de trenuri, noi nu ne vom urca...

poezie de din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Logodnă marină

Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.

Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.

One recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.

Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.

Își vor da seama -i logodnă peștii
Și vor dansa în jurul nostru beți
Iar crabi, înot, s-or strădui cu cleștii
ne aprindă lumânări la vieți.

Noi vom trăi în haiducii marine,
Luând de la apă, briză și nisip
Agate-nscrise tainic în destine
Pentru săracii lumii fără chip.

Vom stăpâni regatele salmastre
Plutind pe-un fericit ținut lichid,
Lăsând sub chei recifele albastre,
Păzite de-o meduză și-un guvid.

Iubita mea, să te aducă valul,
vei găsi acolo negreșit,
Să-ncingem doar noi doi sălbatici balul
Pe-un țărm de stânci aproape adormit.

Va fi precum e scris ca să ne fie,
Vei fi frumoasa visului deplin,
Cu-o lacrimă căzând de bucurie
Imperiul sării-l voi lărgi puțin.

Să nu vorbim ‒ e tutelară marea,
Ea va vorbi de-acuma pentru noi,
Din trupuri doar să facem sărbătoarea
Ce ne-aștepta-mpreună pe-amândoi.

Ne vom săpa o casă în faleză,
Rugându-ne pământului solid,
Și ca doi fauri biblici din Geneză
Vom procrea un mit secret, torid.

"Privește, am să-ți spun, ‒ un vas în zare!",
"Să îl lăsăm să treacă"-ai să-mi răspunzi,
Și ne-om salva-n cumplita-mbrățișare,
Rămași la țărm aproape muribunzi.

Și-apoi, încinși de a iubirii lavă,
ne-aruncăm în mare pân-la fund,
Să bem un vin frapat într-o epavă,
Uitând pe veci pământul -i rotund.

Voi adormi pe coapsa ta când farul
În noapte se va stinge pentru noi
Și sus pe cer va străluci doar Carul
Deasupra celor fericiți și goi.

poezie de din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.

Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-ose mai înalțe căzând mereu spre astre.

Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.

Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Două nuci, sau două jumătăți...?

Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de șampanie
de iod.
Din același copac înalt
Cu rădăcini și mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu
Și cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.

Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.

Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neștiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îți promit unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
în care vor cotrobăi să ne întindă pe mese
Și atunci vom fi doar o mâna de nuci –
– amândoi.
Și poate pe atunci ne va merge
Să descoperim iarna.

Și dacă nu vom fi nuci, și vom fi struguri violeți
din violetul fostului cer?
Dacă ne vor strivi într-un teasc din lemn vechi
Și ne vor face vin,
Iar mai apoi oamenii ne vor simți gustul de artiști?
Sau da, desigur, putem să fim oameni...
Dar doar dacă altceva nu merge.

"Nu te teme", îmi spuneai,
"așa se mai întâmplă cu nucile.
Se mai întâmplă, din anii vechi,
se spargă-n jumătăți șise piardă
pentru totdeauna."

poezie de
Adăugat de Marieva A. DemetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Nopțile

Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârșește.
Totdeauna dragostea în umbră ca înțelepții lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înțelepciune, ci de speranță
și totuși, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopții,
ci din pricină că noi înșine am amenințat-o prea mult.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iunie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Narcise blonde

Narcise blonde, ne doare când
Vă vedem grăbind spre-o altă lume,
Cu toate soarele e blând,
Și mai are cale lungă până sus, pe culme.
Stați aci, stați aci
Până când grăbita zi
Se va sfârși
În liturghia-acestei seri;
Apoi, după ce-împreună ne vom fi rugat, și noi
Vom vom însoți pe drumul către nicăieri.
Ca și voi, umblăm puțin pe-acest pământ
În haină de sărbătoare, nouă,
Curând se vor ofili nunțile culorii
Pentru noi toți, asemeni vouă.
Noi murim.
Ca și voi, ne petrecem către țintirim
Cum trec spre alte zări cocorii,
Ne uscăm ca ploaia de mai ieri, atât de caldă,
Ca perlele din roua dimineții
Care nu vor mai fi găsite niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Înălțare

Deasupra, peste iazuri sau văi întunecate,
Peste păduri și nouri și munți și mări albastre,
Chiar dincolo de soare, de spațiul dintre astre,
Și chiar peste hotare-ale bolții înstelate,

Tu, mintea mea, alergi cu-o sprintenă mlădiere
Și, ca pe valul apei un bun înotător,
Despici imensitatea profundă, zâmbitor,
Cu-o foarte bărbătească și de nespus plăcere.

Ridică-te deasupra miasmelor scârboase
Și caută-ți curățirea sus, tot mai sus, spre soare,
Bea, ca pe o divină și limpede licoare,
Văpaia care umple-înălțimile sticloase.

Peste amărăciune și peste norii groși
Ce-apăsător se-așează pe trista noastră viață,
Ferice cel ce poate, cu aripă-îndrăzneață,
se înalțe în câmpii senini și luminoși;

Cel ale cărui gânduri ca pasărea se-avântă
Spre cerul dimineții în viu și liber zbor,
Plutind deasupra lumii și-înțelegând ușor
A' florilor cuvinte și-a tot ce nu cuvântă!

poezie celebră de , traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Jurnale intime" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 15.99 lei.

Palatul

Ninge. Ninge și crește palatul nostru de ghețuri și zăpezi.
Aici doar liniștea e atotstăpânitoare și lumina albă,
străpunsă uneori de lucirile galbene ale ochilor de păsări
înghețate, atârnând de lanțuri cu capul în jos ca niște
sinistre lampioane. Cu fiecare fulg, mai crește puțin
templul acesta al tăcerii și albului absolut. Probabil
afară ninge necontenit și așa va ninge mereu, căci în
fața noastră se deschid noi saloane, mereu altele, cu
pereții tot mai groși, cu tăceri tot mai trainice și mai adânci.
Plimbarea noastră, mână în mână, nu se va sfârși niciodată,
căci trebuie să ne cunoaștem domeniul până la capăt,
nu putem trăi, nu ne putem iubi într-un spațiu căruia
nu îi cunoaștem și ultima tainiță. Nu vom putea viețui
niciodată amândoi în necunoscut. Desigur, vom lăsa semne
din loc în loc pentru a ne putea aminti de unde am plecat,
pentru a ști dacă am mai trecut pe acolo, pentru a putea
trăi cu ideea unei măsuri și a unei speranțe de întoarcere,
pe care încă, acum, nu ne-o dorim, în acest labirint grandios,
tăcut și rece, pe care-l stăpânim.

Știi?, va trebui odată să ne oprim și să facem focul, asta numai
pentru a ne mai aminti de foc, de frumusețea și căldura lui.
Dar unde să-l aprindem, căci se va topi totul în jurul nostru, se vor
nărui peste noi munți de zăpadă și de apă, vom afecta întreaga structură,
perfectă, a acestui splendid edificiu de cleștar? Ne vom plimba în
continuare încrezători în viitor și poate că în curând vom găsi
un cotlon de piatră în care să aprindem un foc minunat,
galben și roșu, scânteietor. Dar până atunci, să căutăm ieșirea,
ne aducem caii înăuntru, să zburde și ei prin saloanele
acestea mari și nesfârșite ca niște catedrale ale eternității.
Destulă zăpadă se va fi așezat pe ei, dar ne vor aștepta frumoși
ca la început, cu boturile deschise și aburinde, nechezând fericiți,
ridicându-se pe picioare în perdeaua groasă de fulgi.
Desigur afară ninge mereu, căci privește: palatul nostru crește
necontenit, noi și noi saloane încep să se deschidă în fața noastră,
până la capătul cel din urmă al timpului.

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wolfgang Amadeus Mozart

Deasupra noastră stă un violonist; sub noi este un altul, alături de noi un profesor de canto care dă lecții, în ultima cameră în fața noastră este un oboist. E o plăcere pentru a compune! Îți dă și multe idei!

în Scrisori (24 august 1771)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Complete String Quartets Paperback" de Wolfgang Amadeus Mozart este disponibilă pentru comandă online la 94.99 lei.
Buckminster Fuller

Noi nu vom mai putea să operăm cu succes "Nava Spațială" Pământ pentru mult timp dacă nu o vom putea vedea ca pe o navă întreagă, și soarta noastră ca fiind comună. Trebuie să includă pe toată lumea sau pe nici unul.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

Când ne plângem de inegalitatea civică, ochii noștri sunt îndreptați spre sus. Noi îi vedem numai pe cei care se află deasupra noastră și ale căror privilegii ne jignesc.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Celelalte anotimpuri

Primăvara asta va fi a noastră,
așa cum vor fi toate celelalte anotimpuri
ce-i vor urma...

Vom împarți marea albastră,
cer... timp... ani... și flori...
viața o vom îmarți...
Vom da pe din doua zorile...
viscolul... ninsorile...

Si ne vom împăca într-o zi cu gândul
că dacă nu ne-a hărăzit nimeni, atunci ne-am hărăzit noi
să-mpărțim primavăra... pământul...
tot curcubeul... nebunele ploi...
copacii... luna de ceară...
și toate celelalte anotimpuri,
la doi...

poezie de
Adăugat de Andrada IosifanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constelațiile circumpolare le veți găsi la orice epocă a anului, căci ele sunt mereu deasupra orizontului, învârtindu-se în jurul stelei Polare. În august, pe la 9-10 seara, de pildă, privind spre steaua Polară, vedem Ursa Mare se află spre apus, Casiopeia spre răsărit. Deasupra Casiopeei găsiți pe Cefeu, iar mai sus, la zenit, e capul Dragonului al cărui trup se îndreptează spre Cefeu, apoi trece printre cele două Urse. Roatele Carului Mic (Ursa Mică) sunt ridicate în sus, spre apus însă, dar spre miezul nopții se lasă spre orizont. Sub Ursa Mică și între Casiopeia și Ursa Mare se află Girafa și jos de tot, la Orizont, Linxul. La începutul primăverii, constelațiile acestea, au o pozițiune cu totul opusă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
vom rămâne etern împreună.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sagan

Dacă continuăm să acumulăm doar putere dar nu și înțelepciune, noi cu siguranță ne vom autodistruge. Existența noastră în acel timp îndepărtat necesită ca noine fi schimbat instituțiile și pe noi înșine. Cum aș putea îndrăzni să ghicesc despre oamenii din viitorul îndepărtat? Eu cred, este doar o problemă de selecție naturală. Dacă vom deveni chiar și cu un pic mai violenți, mai inguști, mai ignoranți, și egoiști decât suntem acum, aproape sigur că noi nu vom avea nici un viitor.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!