Ne vor îngropa adânc
Când vom muri ne vor îngropa adânc, nespus
De-adânc, și iarba va acoperi mormântul de îndată,
Iar noi vom auzi: undeva, deasupra noastră, sus,
O ploaie trecătoare alintând pământul, delicată.
Apoi, nu vom mai dori nimic, nopții tovarăși,
Și treziți dintr-un vis, vom gândi astfel:
Dacă afară-i liniște e toamnă iarăși,
Dacă-i zgomot e primăvară-n orășel.
E plăcut că sentimentele noastre somnoroase
Nu vor mai fi învolburate de suferințe, bucurii, nevoi:
Ale despărțirii sau iubirii complicații dureroase
Nu mai pot pătrunde prin sicriu până la noi.
Suntem acasă, am găsit ceea ce toți oamenii speră
Să găsească. Aici, în sfârșit, noi ne vom face-o părere
În ce fel o viață minerală, fără sentimente, diferă
De-o viață sensibilă, sensibilă până la durere.
poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre durere
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.