Emily: Aud asta... (Îşi mişcă mâna într-un mod ce imită vorbirea.) Şi vreau să aud asta. (Ţine mâna închisă.)

replică din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
şi cad cu dezminţite gesturi.

Şi-n nopţi cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.

Noi toţi cădem. Şi mâna asta cade.
Şi uite cealaltă. Ea e în toate.

Şi totuşi este Unul care ţine
căderea asta blând în mâna lui.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna inimii

Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
şi iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
şi caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simţindu-şi
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învăţat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subţiată
să curg printre globule imitându-ţi mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poţi fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ţi-e dor...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud

Aud chemarea munţilor,
Şi chemarea din adâncuri.
Aud şi plânsul pruncilor,
Dar şi croncănit de vulturi.

Aud cum pătrunde apa
În pământul însetat.
Aud cum fâşâie sapa
În porumbul semănat.

Şi susur de ape aud.
Aud cum crapă pietrele,
Cum creşte pepenele crud,
Şi cum îmi calcă ghetele.

Aud cum pe ramuri plesnesc
Mugurii în primăvară.
Aud cum oamenii iubesc
Patria lor milenară.

Glasul pământului aud.
Aud cum mama mă cheamă.
La glasul vântului sunt surd.
Pe-acesta nu-l iau în seamă.

El stârneşte vijelia.
Aduce-n ţară furtună.
Aprinde în oameni mânia,
Dispare pacea străbună.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito...

Iubito, cu faţa ta moartă,
Cu chipul oglindit în apă,
Te visez noaptea-ntr-un turn,
Şi-n păduri vocea-ţi-aud.

Iubito, cu mâna de ceară,
Te visez seară de seară,
Te aud ţipând în vis
Ca un glas din paradis.

Te aud cântând odată,
Stând, plângând la a mea poartă,
Parcă-i vântul aşa cred,
Unde eşti, ca să te văd?

Te-ai ascuns în paradis,
Vreau să te mai văd în vis,
Dar nu pot că ai plecat,
Singur în lume m-ai lăsat.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea urmelor...

e vremea urmelor rănite,
e vremea nopţilor cernite
ce m-au bătut în câte ţinte

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stângă îmi este amorţită,
una de scris, una de nemuncită

mi-s ochii tot mai mici sub pleoape
şi sunt secaţi de-atâtea ape
ce ieri mi-au curs doar să mă sape

picioarele mă dor întruna,
mă dor de drumuri şi furtuna
împinge înspre mine luna

trupul mi-l simt cu oboseală,
a adunat atâta boală
şi simt în el cum se răscoală

aud mai bine cu ecou,
aud şi puiul scos din ou,
aud ce-mi face bunul rău

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stânga îmi este amorţită,
picioarele mă dor întruna,
trupul mi-e boală, nu doar una,
aud mai bine tot ce zboară,
cu ce folos? viaţă banală...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o victimă. Nu vreau să îţi tai capul, dar vreau să aud mărturisirea că ai făcut rău. Şi atâta timp cât aud că ţi-ai apărat patria... care patrie? Patria ta a securiştilor şi a beliştilor. Care ne-au încălecat timp de 40 de ani. Asta a fost patria pe care ai apărat-o. Că ei nu au fost în stare să prindă un spion rus. Marea Securitate care avea o armată. Şi atunci, ce păzeau ei? Ei păzeau înăuntru, păzeau patria de noi ăştia care din când în când domnule, da mă doare, domnule dar n-am pâine, n-avem lumina, n-avem cutare. Pe noi ne pedepsea. Şi asta numeşte el patriotism? Neg legitimitatea apariţiei în public a unor criminali care nu au fost judecaţi!

Paul Goma în interviu, Evo TV
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dio trăieşte într-o ţară de mâna a doua. Asta numai dacă-i dă mâna! Dacă nu, poate pleca în alta, cu amândouă mâinile!

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Excurs în imaginarul contemporan (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi aşez capul pe mâna ta, aud fericirea...

aforism de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud un strigăt

de ajutor nu apăs clanţa tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare ţâşnesc dicţionarele
se înmulţesc naufragiatele vorbe
neşlefuite de poetul leneş ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez şi mâna lasă
uşor clanţa şi apucă strâns tocul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aud cuvântul "cultură", întind mâna după armă.

citat din Hans Johst
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna invizibilă a pieţei se mişcă întotdeauna mai repede şi mai bine decât mâna greoaie a guvernului.

citat din Mitt Romney
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viaţă şi râs,
tristeţea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.

Vreau dans, voie bună şi cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.

Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor şi vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.

Vreau oameni cu feţe senine,
frumoşi, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modeşti (!!!) Asta e! M-aţi crezut?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii-n doi

Hai iubito şi dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăşi româna
într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăşi româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munţii iară

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu ştiu să înot

Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura şi mor curând

Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit şi plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin

Sunt aproape mort acum
Miros tămâie şi mult fum
Totuşi mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...

poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Şi-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în şir
O aud suspinând, suspinând.

Şi vântul rece de toamnă
Prin oraş îl simţi umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar îşi continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că mă ocup de teatru este un alt mod de a convieţui şi de a rămâne în comunitate, faptul că mai fac câte un film e modul meu de a întinde mâna proximităţii. Aşa comunic eu cu lumea: desenez, scriu sau joc teatru. Dacă vorbim despre scris, povestea îşi alege cuvintele, iar când povestea îşi alege autorul, acolo e o taină, ţine de dumnezeire, nu mai ţine de nimicnicia noastră.

Horaţiu Mălăele în revista "Şapte seri"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de câte ori aud cuvântul cultură, îmi vine pun mâna pe revolver.

citat din Hermann Goering
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămiţarea,
Spre a le putea înţelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieţii.
Răsărit şi apus,
Anotimpuri transferându-şi misterele,
Fluturi şi flori,
Păsări şi susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Şi totuşi... atât de departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta care îţi mângâie obrazul este mâna mea. Unii oameni sunt stângaci, alţii sunt dreptaci. Noi nu ştim încă tu cum eşti, pentru că tu stai acolo şi mă laşi pe mine să îmi folosesc mâinile. Ăsta e un sărut. Este ceea ce se întâmplă când buzele sunt ţuguiate şi lipite de ceva, uneori de alte buze, alteori de un obraz sau altceva. Depinde. Asta e inima mea. O atingi cu mâna stângă nu pentru că ai putea fi stângace, cu toate că ai putea fi, ci pentru că ţi-o ţin eu în dreptul inimii mele. Ceea ce simţi este bătaia inimii mele. Este ceea ce mă ţine în viaţă.

Jonathan Safran Foer în Totul este iluminat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Nu mai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!