Tăcere!
Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre secunde
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.