Mâna inimii
Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
și iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
și caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simțindu-și
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învățat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subțiată
să curg printre globule imitându-ți mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poți fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ți-e dor...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre inimă
- poezii despre învățătură
- poezii despre toamnă
- poezii despre păsări
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.