Nimeni nu mai vrea să lucreze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ținuturi calabreze
Spânzură țara de grinzi
Liderii se țin de chermeze
Babele se rujează în oglinzi
Ca niște surori siameze
Nici o grijă, spun conducătorii
Totu-i sub control așa încât
Chiar dacă apa ne-a ajuns până la gât
Așteptăm ivirea aurorii
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre ruj, poezii despre plată, poezii despre lei, poezii despre haiducie, poezii despre cai sau poezii despre apă
Citate similare
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ținuturi calabreze
Spânzură țara de grinzi
Liderii se țin de chermeze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Astea nu sunt ipoteze
Fantasmagorii, idei:
Vrem salarii tiroleze
Vrem bere, vrem mititei;
Nimeni nu mai vrea să lucreze...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salariu, poezii despre idei sau poezii despre bere
Capriciu
față în față metereze,
archebuze și baliste
care flutură batiste
din ținuturi calabreze
nu e vorba de baliste,
de landouri sau asceze
operații de pareze,
de corali sau ametiste
n-am pus între paranteze
curioșii să asiste
nopțile când trec pe liste
manierele obeze
pentru gusturile mixte
qui-pro-quo-uri siameze
vin la bară să pledeze
de pe fel și fel de piste
scamatorii cu proteze,
claunii cu fețe triste
străduie-se să cloneze
tremolouri de altiste
câte bone fanteziste
dorm cu simțurile treze
dacă nu pot să capteze
zborurile optimiste?
cine vrea să implanteze
cronicile sataniste
belicoase, teroriste
nu se ține de chermeze!
un poet vrea să insiste
dar cât poate să dureze
dansul lui pe pioneze
cu principii moraliste?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre terorism
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre satanism
- poezii despre principii
- poezii despre poezie
- poezii despre optimism
- poezii despre obezitate
Ne șterge apa din oglinzi
Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocență
Ajuns la ultima scdență
Și-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Și-apoi ne-a despărțit furtuna
Cu dune de nisip și sare
Și-și duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;
De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânși și suferinzi
Ne șterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul și disipu-l
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre vânt, poezii despre vamă, poezii despre uitare, poezii despre păr blond sau poezii despre plâns
Alibiul celui drept
Gânduri, gânduri trec perechi
Pe aceeași filieră
Toate sunt la fel de noi și vechi
Și se scurg ca apa menajeră
Cât a mai trecut? Cât a rămas?
Dacă schimbi în pierdere câștigul
Toată viața noastră-i un impas
Până vine iarna și ne prinde frigul;
Nu ești mai bogat decât ai fost
Poate doar atât: mai înțelept
Dacă insul fără nici un rost,
Fură alibiul celui drept
Cât de mică-i lumea, un război
N-ai nici o izbândă-n palmares
Ne-au învins marasmele din noi
Zodii bune, unde ați purces?
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre schimbare
- poezii despre război
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre bogăție
Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)
Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă
Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte
Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre stânci, poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre creștere sau poezii despre condiția umană
Agonia
față în față metereze,
archebuze și baliste
care flutură batiste
din ținuturi calabreze
acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simțurile treze
și visează ametiste
gândurile prind să sape
nopțile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulțimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre jucării sau poezii despre China
Repetitivul Trei în Una
Trec niște anotimpuri, niște ani,
Trec niște roți, rotindu-se pe bani,
Trec niște centimetri, niște cenți,
Ne repetăm ca niște repetenți!
Vin mâinile, ca mâine de curând,
Vin ridurile, ridiculizând.
Vin iernile, grăbindu-se ca ieri,
Ne repetăm ca niște zilieri!
Stau niște pietre-n vad și văd un val,
Stau niște ochi, vag malformați, pe mal,
Stau trei Tăceri în cer, cerșind întruna,
Repetitiv: ba Trei, ba trei în Una!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre bani sau poezii despre anotimpuri
De gustibus
Nu-i apa băutura ideală,
În fața ei nici eu nu mă înclin,
Chiar dacă e de genul feminin
Puțini bărbați o mai preferă... goală.
epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre idealuri, epigrame despre femei, epigrame despre băuturi, epigrame despre bărbați sau epigrame despre apă
Fiecare om plânge odată-n noapte
Dacă nopțile-ți sunt albe zile
Și te zbuciumi, trăind de azi pe mâine,
Și dacă ți-e de-ajuns cât ai trăit,
Ai vrea să mori, dar nu poți nici atât,
Strigă în noapte singur,
Pansează-ți rănile,
Purifică-ți sufletul,
Iluminează-ți gândul.
Da, câteodată mergi pe-un drum greșit,
Nu merită nimic din ce-ai trăit,
Si daca plingi singur, inabusit
Și-o șansă de-a trăi, n-ai nici atât,
Nu-i nici atunci târziu pentr-un alt drum
Spre o stea cu noroc, prin scrum și fum.
Dacă prietenii te-au părăsit
Și nu mai ai nimic din ce-ai avut,
Nici atunci nu-i târziu pentru-început,
Chiar dacă nu calci drept, râzând-plângând,
Chiar dacă nopțile-s fără sfârșit
Și plângi cu capu-n pernă-năbușit,
Și-ai vrea să te izbăvești de păcate,
Să-ți pui ștreangul de gât în miez de noapte,
Mai bine țipă, plângi până adormi
Cu capul pe o pernă udă de nori,
Dar mâine, sigur, va fi mult mai bine,
Vei fi mai tare, mai sigur pe tine.
Căci fiecare om plânge cândva
Și singur are o stea și-o cale a sa,
Și toți ne trecem odată prin noapte
Cu lacrime-n șirag și-o cruce-n spate,
Căci fiecare plânge nevăzut,
Dar mereu este-o șansă de-nceput.
cântec interpretat de R.E.M., traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre prietenie
Fără griji
Anii trec mai ușor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar și brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu știe precis unde se duc anii ăștia așa,
Eu cred că probabil se adună
Și stau împreună
Undeva!
Așa că nu-ți fă griji
Zău, tu nu-ți fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ți faci griji,
Toată lumea pățește așa...
Aș vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu și nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Și-năuntru doar
Argint și catifea!
Tu poți să vii oricând
Și să stai aici cât dorești,
Și când e ziua ta
Am să-ți cânt și-am să-ți spun povești...
Ce zici, ce idee!
Ține-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...
poezie de Alexandru Andrieș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre argint
Odeletă (În cinstea ta)
În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanțe,
Trei elegii
Și trei sonete.
Și-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca niște pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...
Din țara-n care dorm de veacuri vestiții Faraoni,
Din țara
În care Sfincșii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Și cu Sahara,
Din țara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Și caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
Din țara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Și bizară,
Îți voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă țară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Și trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înțelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nțeleagă simbolul Trioletului!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre versuri sau poezii despre simbolistică
Onoarea de a suferi - XXI
Eu cânt. Un cântec îmi răspunde. Dar nu-i ecoul.
Nicicând atât de tare strigât spre mine nu se-ntoarnă.
E semenul stârnit. Și totul mă iubește când eu iubesc.
Așa cum totu-i disperare dacă nimic din mine nu roiește.
Inima mea oglinzi destule are, nu însă și egali.
poezie de Anna Brâncoveanu de Noailles din Umbra zilelor (1930)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre onoare, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
Sătul de teoreme, sătul de artificii
Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii?
De când nu mai ai minte, de când ai capul gol
Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tabu, poezii despre rușine, poezii despre păianjeni, poezii despre nebunie, poezii despre mâncare sau poezii despre lumină
Suprema mreajă
... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, așa la o șuetă
și m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alții... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
și gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmași... să-i îngrijească precum șoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-și mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu și lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
și nici pericol nu ne Paște, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
și-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa și nu mai intervine,
fiindcă așa se spune; "nu poți lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o lași să treacă, să dezghețe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... așa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greșeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reușește, cere, chiar cerșește,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruiește!"...
... și-am rămas singur, pe neașteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...
... iară pe lanțul de la gât, în loc de cruciuliță am un cuvânt, lucind ca diamantul... "mreajă"!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre victorie sau poezii despre sinceritate
Ceilalți mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Și, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
Ține, frate, partea dumitale, și fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ți se cuvin. Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, și tot ca ale tale de mari, după cum știi.
Cum așa?! zise celălalt cu dispreț! pentru ce numai doi lei, și nu doi și jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, și atunci cum rămânea?
Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aș fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, și pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, și banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei și tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărțeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă țin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, și cum a zice judecata, așa să rămâie.
Haide și la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulțămești. Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate, deși nu m-am târât prin judecăți de când sunt.
Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre pace, citate despre numere, citate despre dreptate, citate despre bani sau citate despre Dumnezeu
Am învățat că, dacă vrem să facem un proiect rapid, atunci când îl scoatem la licitație, dosarul să fie structurat astfel încât să existe un termen-limită de predare. Dacă este predat mai devreme, plătim un bonus. Dacă există întârzieri, vor fi penalizări. N-am încasat niciodată penalizări. Am plătit mereu bonusuri. Când au o asemenea motivație, e uimitor cât de repede trec companiile peste orice obstacol.
citat din John Engler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plată, citate despre existență, citate despre învățătură, citate despre viteză, citate despre obstacole sau citate despre motivație
Chiar dacă ar fi adevărat, cum spun unii, că educația nu-i dă omului o altă inimă, nici o altă fire, că nu schimbă nimic în adâncul lui și nu atinge decât aparențele, stărui să spun că nici așa nu este zadarnică.
La Bruyere în Caracterele, XII, Despre judecăți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre inimă, citate despre educație, citate despre adevăr sau citate de La Bruyere despre adevăr
Pentru ei... (Let's Do it, Ro!)
Peste tot și peste toate, zburăm cu o tonă de acte.
Ne acoperim cu ele, când e frig, și când se cere.
Ca să dovedim oricui, că trăim în țara nimănui.
Nu-i ușor, dar nici nu-i greu, când ai foarte mult tupeu.
Mai nou, adunăm gunoaie... Ca să avem ce scrie pe foaie.
De aceea eu vă zic, faceți câte o facultate... șic.
Hai să o facem și pe asta, poate, te iartă nevasta...
Că, îți place mult televizorul, și ai dezbinat poporul.
Dacă vrei să fi prieten cu prostul,
Ai grijă unde-i arunci osul! Care-i rostul?
Nu-l arunca în apă, că e prost, și se îneacă!
Aruncă-l într-o ciorbă bună că se satură o lună.
Sunt suflete hidoase ce au caractere jegoase.
Pentru asta eu vă spun, folosiți mai mult săpun!
Aceste versuri, vrei nu vrei, sunt pentru ei...
Politică românească de doi lei... Niște derbedei!
poezie satirică de Ovidiu Kerekes (15 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre zbor, poezii despre televiziune sau poezii despre soție
Obișnuințe
eu peregrin înaltelor tremuri
și aspiraților ce vieții nu mai contenesc,
nu mai cruț pomii ce nu trec strada
când îi strig din spatele timpului degradat
și pe gol înfășurat.
și nici nu renunț la fugă pe orbita ochiului tău
până ce ideea nu se miră și ea
chiar de este admiratoarea mele singurătăți.
îmbrâncesc caii în vânzoleala fluturilor
nelegați de nimic
și nimeni n-aș vrea să mă vadă că fac asta;
gândesc că numai așa pot salva iarba
de sub boturile cailor amorțiți de amintiri
ori de potcoavele grele de scântei.
mai pe urmă voi curăța
grădina de lătratul câinelui lateral
asigurând liniștea cireșului de elită
spre hazardul ce ne face din mână alene.
cu odaia păzită de salcâmi m-am obișnuit,
știu că cerului nu-i mai permite cădere de niciun soi,
doar numai c-o programare anume
trecând prin articulații de paradis.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre fluturi, poezii despre câini sau poezii despre curățenie
Sminteală și socoteală
Dacă nu-mi plătesc o rată,
Căci dobânda-i majorată;
Banca-i Bancă, nu-i tocmeală,
Iaca-mi cere socoteală!
Dacă urlu la chenzină,
Că n-am bani nici de benzină;
Foamea rupe burta "cheală",
Mi se cere socoteală!
Dacă-ntârzii trei minute,
Soața parcă-i cinci cornute!
Rage (Că nu-i cleveteală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă țin muzica tare,
Hop! vecine militare,
Vin la ușă cu-mbulzeală,
Să îmi ceară socoteală!
Dacă-njur smintit pe stradă,
De stă lumea ca-n paradă;
Vine "garda", (Văicăreală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă-i beată iar Maria,
Cu gura ca fierăria;
Și mă dă în chicoteală,
Vai... îmi cere socoteală!
Dacă Boby, cățelușul,
Mititel cât și căușul,
"Marchează" la nimereală,
Mi se cere socoteală!
Dacă am tușit pe scară,
Și copiii mei căscară,
"Surda", baba cu scrânteală,
Zău, îmi cere socoteală!
Dacă n-am plătit lumina,
(Utilă ca vitamina!)
Făr* să-mi ceară socoteală,
Debranșează ca-n sminteală...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vitamine, poezii despre vecini sau poezii despre minute