Ne șterge apa din oglinzi
Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocență
Ajuns la ultima scdență
Și-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Și-apoi ne-a despărțit furtuna
Cu dune de nisip și sare
Și-și duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;
De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânși și suferinzi
Ne șterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul și disipu-l
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nisip
- poezii despre apă
- poezii despre vânt
- poezii despre vamă
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr blond
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.