O sete de pur şi ideal era acest amor de necunoscut şi de nemărginire.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marioarei Ventura care a jucat în Pavilionul cu umbre de Gib I. Mihăescu

O, Gib! Venturei totdeauna
Ar trebui să i te-nchini:
Că-n Pavilionul tău cu umbre
A pus... divinele-i lumini.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemam în ajutor literatura să mă scape de setea de viaţă!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a spus că fericirea şi suferinţa nu dau glas şi aripi şi celei mai tenace mediocrităţi!?

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem să rămânem cu iadul nostru şi n-avem nevoie de nicio rază din cerul vostru!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi ascultam cu aerul de superioritate al celui ce ştie găsi, tocmai în motivul temerii celorlalţi, piedestalul tăriei sale.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte orice şi vei putea, dacă nu te va ucide vreo clipă de ezitare. Şi apoi orice mişelie izbutită va fi un act de eroism.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-ţi mai aducă Dumnezeu o boală, din când în când, sau o acută neplăcere fizică, pentru a preţui, ca o fericire fără margini, bucuria de a deveni sănătos!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sinistru, îmi dau seama, mai ales când o privesc cu coada ochiului pe această copilă plăpândă, frumoasă şi sinceră, pe care simt că aş iubi-o cu adevărat, nu numai cu sufletul, dar şi cu gândul.

Gib Mihăescu în Donna Alba
Adăugat de Alexandru Devia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om hotărât trebuie să revadă, până în momentul clipei finale, tot de ceea ce are să se despartă şi dacă inima lui nu-i va da nici un brânci înapoi, el va porni senin, mândru, conştient de tăria lui.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, sfântă fericire de a putea fi tocmai prin seninătatea şi conştiinţa libertăţii cele depline, chinuitoarele unei pâlpâiri de viaţă pe care ai îngenuncheat-o, ai subjugat-o şi o oprimi şi mai cu tărie, pentru a simţi până la maximum de intensitate dulceaţa milei.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru că ea nu răsfrângea asupră-mi decât bucuria de a mă şti atât de adânc înfipt în sufletul ei, fără ca sufletul meu din parte-i să poată fi reţinut acolo de nici o cătuşe, înduioşarea mea avea într-însa ceva părintesc, ceea ce o îndârjea pe ea şi mai mult şi-i prefăcea inima în bucăţi sângerânde, zvâcnind la picioarele mele.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e drag până în adâncul sufletului să mă consider purtătorul înaltei tradiţii de cultură a cronicarilor şi mai târziu a marilor prozatori: Sadoveanu, Rebreanu, Gib Mihăescu, Camil Petrescu etc. Pe de altă parte, toţi tinerii scriitori, chiar şi cei fără talent, au dreptul, chiar şi obligaţia, să strângă o tufă de mărăcini în braţe şi să o sărute ca pe o floare de cireş.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea dintre un om şi un animal este că un animal nu are un ideal. Un om are un ideal la început. Ce se întâmplă cu acest ideal? Să luăm un rând de politicieni. Politicienii sunt 99% nişte mari mincinoşi. Mint, dar nu cred ca ei s-au născut cu minciuna. Ei s-au născut ca şi noi, toţi ceilalţi, cu un ideal, cu o dorinţă de ideal, dar au văzut că pentru a câştiga alegerile trebuie să mintă, trebuie să promită ceea ce ştiu că nu se vor ţine de cuvânt şi aşa încet - încet încep să creadă în minciuna lor şi după aceea când sunt aleşi devin exact opusul idealului pe care şi l-au pierdut. Au pierdut acest ideal. Ca şi politicienii noi toţi suntem în acelaşi pericol, de a ne pierde idealul.

Andrei Şerban în interviu (august 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista Tomis - Redactor-Şef tânărul George Mihăescu

La Tomis, fost oraş defunct,
Apar şi lucruri literare.
E Mihăescu tartor mare,
Ovidiu, pe-acolea... adjunct!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi s-a dat ordin să trec cu detaşamentul de pază pe Nistru, am salutat cu multă bucurie această noutate. Şi m-am bucurat cu atât mai mult, cu cât vedeam mutra plouată a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele şi viaţa asta de sindrofii, cu baluri, cu întâlniri furişe de orăşel basarabean, care, la urma urmei, oricât de mic, oricât de strâmt şi de noroios o fi, e totuşi un orăşel.

începutul de la Rusoaica de Gib Mihăescu (1933)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul unei căsnicii depinde mai puţin de a găsi soţul ideal, cât de a fi tu însuţi acest soţ ideal.

citat din Leland Foster Wood
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit în nemărginire de tezaur

infinit în nemărginire de tezaur

stelele nerăsărite se reflectă sublim
pe apele nerăscolite de furtuni acum
se cufundă neconfundate în bolta cerului
pentru a răsări din nou în lacul albastrului
infinit

în sufletul meu liniştită strălucirea le-apare
când tac adâncit intr-o neagitată mare...
spirale de sori şi stele aleargă-n gândurile mele
ca să-mi amintesc că nu eu le-am aprins pe ele
în nemărginire

când nenăscuţii noi vom pâlpâi la fel de tare
în unduirea neînceputului şi nesfârşitului cer
ele se vor fi transformat de mult în stropi de aur
pur ca raze de lumină diafană din strălucire
de tezaur

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ermetica nemărginire

Portrete colorate-n versuri,
La ceas de seară şi de dor,
Ce caută-mpliniri şi sensuri
Risipitorului amor.

Şi din cuvinte... nerostite,
Amestecate-ntr-un sărut,
Apar priviri abia sfinţite
De albul unui aşternut.

Poetul ştie s-adâncească
Metafore-nspre înfinit
Şi clipa să o îndulcească
Din răsărit... în asfinţit.

Figuri de stil idealiste,
Nuanţe roz şi îndrăzneţe
Ca saltul unei baletiste
Şi verbul unei precupeţe.

A fi sau a nu fi, iubire,
Tăceri, uitări... picanterii,
Ermetica nemărginire
Născută... din euforii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

îmi era aşa de sete când am văzut
acest pahar cu apă
încât am urlat: iată marea!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit într-o pădure fără margini, pe timp de noapte nu am pentru a mă orienta decât o luminiţă. Iată că vine un necunoscut şi-mi spune: Prietene, stinge luminiţa, ca să găseşti drumul mai uşor. Acest necunoscut este un teolog.

Denis Diderot în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!