Noi vrem să rămânem cu iadul nostru şi n-avem nevoie de nicio rază din cerul vostru!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marioarei Ventura care a jucat în Pavilionul cu umbre de Gib I. Mihăescu

O, Gib! Venturei totdeauna
Ar trebui să i te-nchini:
Că-n Pavilionul tău cu umbre
A pus... divinele-i lumini.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemam în ajutor literatura să mă scape de setea de viaţă!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul pasiunii

O atingere blândă, iubitoare
O şoaptă plină de dorinţă
Un oftat dulce de-acceptare
Şi focul arde în fiinţă.

N-avem nevoie de cuvinte
De jurăminte desuete
Minciuni noi nu avem în minte
N-avem trecut şi nici regrete.

Vrem doar să stăm îmbrăţişaţi
Că timpu-i scurt şi preţios
Cu sufletul suntem legaţi
Păcatul nostru e frumos.

Ziua de mâine va fi tristă
Fiindcă vom fi prea ruşinaţi
De amintirea ce persistă
Că ne-am ţinut îmbrăţişaţi.

poezie de Jeffrey Carter, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sete de pur şi ideal era acest amor de necunoscut şi de nemărginire.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a spus că fericirea şi suferinţa nu dau glas şi aripi şi celei mai tenace mediocrităţi!?

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi ascultam cu aerul de superioritate al celui ce ştie găsi, tocmai în motivul temerii celorlalţi, piedestalul tăriei sale.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloganul românilor

(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piaţă, manifestând.)

Chiar dacă tu ne trimiţi,
Ne trimiţi afară,
Noi rămânem neclintiţi.
Rămânem în ţară.

Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din ţară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.

Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viaţă.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineaţă.

Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.

Noi aici vrem să trăim,
Să ne ţinem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.

Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.

Nici atunci nu vom pleca
Cu toţi deodată.
Aşa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.

Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu îşi pierde urma.

poezie de Dumitru Delcă (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-ţi mai aducă Dumnezeu o boală, din când în când, sau o acută neplăcere fizică, pentru a preţui, ca o fericire fără margini, bucuria de a deveni sănătos!

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte orice şi vei putea, dacă nu te va ucide vreo clipă de ezitare. Şi apoi orice mişelie izbutită va fi un act de eroism.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christian: Aşa sunt bărbaţii! Aşa funcţionăm noi. Chiar dacă pentru o părticică din creierul nostru chiar contează ce se întâmplă în sufletele voastre, această parte e mereu scurtcircuitată de partea care ne face să vrem să ajungem în patul vostru.

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sinistru, îmi dau seama, mai ales când o privesc cu coada ochiului pe această copilă plăpândă, frumoasă şi sinceră, pe care simt că aş iubi-o cu adevărat, nu numai cu sufletul, dar şi cu gândul.

Gib Mihăescu în Donna Alba
Adăugat de Alexandru Devia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om hotărât trebuie să revadă, până în momentul clipei finale, tot de ceea ce are să se despartă şi dacă inima lui nu-i va da nici un brânci înapoi, el va porni senin, mândru, conştient de tăria lui.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, sfântă fericire de a putea fi tocmai prin seninătatea şi conştiinţa libertăţii cele depline, chinuitoarele unei pâlpâiri de viaţă pe care ai îngenuncheat-o, ai subjugat-o şi o oprimi şi mai cu tărie, pentru a simţi până la maximum de intensitate dulceaţa milei.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop!

Nu călcaţi şi pe ultimile flori din sufletele noastre
Nu ne mai amputaţi gura şi cuvântul
Nu vrem să ne puneţi ecranele voastre drept ochi
Spunem NU implantului de difuzoare şi a-lor voastre voci, în loc de urechile noastre
Vrem mâini pentru noi, nu aplauze şi steaguri colorate îmbrăcate-n şepci
cu inscripţii eronate
Nu vă aparţin drumurile noastre şi lăsaţi-ne paşi-n libertatea lor
Aerul NU este al vostru în care să turnaţi munţii voştrii de fum şi de gunoaie
Apa este viul din noi, nu o asasinaţi băgând radiaţii în izvoarele ei
Nu turnaţi betoane şi asfalt în trupul nostru
Lăsa-ţi florile libere şi nu le puneţi lanţuri la bara nichelată a nevoilor
Lăsaţi-ne norii-n pământ, pentru ca să crească albastru pe cer
Lasaţi-ne să culegem iarba vieţii din trupul iubirii
Ne-aţi transformat inimile în închisori şi-aţi pus clopote să ne cânte
Nu puneţi foc în guri de armă şi nu le lăsaţi libere pe străzi
Nu vă faceţi centură de gloanţe-n jurul vostru, pentru ca să furaţi
viitorul copiilor noştrii
Copile plâng libertatea câmpiilor care mor în arşiţă
Roşul macului pătează acum cerul, numai câteodată-n apus
iar noi,
nu mai avem nici cimitire!
Vă ajunge. Vă zicem stop!

poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este într-adevăr marea afirmare. Vrem să fim, vrem să valorăm, vrem - dacă trebuie să murim - să murim cu glorie, cu strigăt, să rămânem, în fond.

Cesare Pavese în Meseria de a trăi
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru că ea nu răsfrângea asupră-mi decât bucuria de a mă şti atât de adânc înfipt în sufletul ei, fără ca sufletul meu din parte-i să poată fi reţinut acolo de nici o cătuşe, înduioşarea mea avea într-însa ceva părintesc, ceea ce o îndârjea pe ea şi mai mult şi-i prefăcea inima în bucăţi sângerânde, zvâcnind la picioarele mele.

Gib Mihăescu în Rusoaica (1933)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem

Ne chinuim
Şi ne tăcem,
Să ne vorbim
Nimic n-avem.

Ne dumirim
De ce nu vrem:
Să ne iubim
E tot ce-avem.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (14 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România de azi

Deşi autostrăzi n-avem,
Bolizi de lux trec pe şosele
Îmrăştiind, vrem sau nu vrem,
În jur, dispreţ, noroi,... manele.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 20 (februarie 2014)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

S-a dus Clinton, veni Bush,
Noi rămânem tot la ruşi,
Vă explic de ce, acuşi:
N-avem proşti mulţi, ci sus-puşi.

epigramă de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!