Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Punctul Negru

Orcine fix privește în soare crede-apoi,
Jucându-i persistentă, că vede cu-ochii goi
În jurul său, prin aer o pată cam lividă.

Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneț,
Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeț:
Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.

De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,
Această pată neagră o văd cum tot apare!

Ce, pururi? Între mine și fericirea mea!
Doar vulturul - vai nouă, nenorociți deja! -
Nepedepsit contemplă și Glorie și Soare.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 august 2017.
Distribuie

Citate similare

O pată

O pată nu-i un lucru mare,
Când te numești maestru Caragiale:
Și soarele le are pe-ale sale,
Dar pentru-aceea, tot rămâne soare.

epigramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Semn 7

Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

Așteaptă-mă o clipă

Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliți, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subțire.

Pe părul meu puțin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe șira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.

De-ai vrea și de-ai să poți, așteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă și în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopți, pe visul meu cu soare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În Lebăda, spre nord de α sau Deneb, sau Arided, cum i se mai zice, se vede cu ochii liberi o pată mare neagră, un gol în Calea Lactee.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe soare îl orbești...

Chiar de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chiar fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu ești mândru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești,
Viața-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..

poezie de (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe soare îl orbești...

Chear de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești.
Că la geam perdeaua-i deasă
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta.
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chear fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu ești mandru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești.
Viața e frumoasă, aici pe pământ
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi.
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta...

poezie de (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!

Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!

Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În port

... Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse și lanțuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
văd cum moare ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această țarină în risipă,
Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare.

poezie de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pată de lumină

o pată de lumină
pe floarea ta de iris,
a cărei petală
și-a găsit fericirea
pe buza mea de sus.

poezie de
Adăugat de Victoria PepaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Picasso

Există pictori care fac o pată galbenă din soare, dar mai există și cei care cu îndemânare și gândire fac un soare dintr-o pată galbenă.

antimetabolă clasică de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Este disponibilă și traducerea în engleză.
cumpărăturiCartea "Picasso Portraits Hardcover" de Pablo Picasso este disponibilă pentru comandă online la 168.99 lei.
Valeriu Barbu

Antibiotic

Să-ți închipui dezastre dincolo, mereu dincolo
unde ai fi putut fi
Să te minți că-i bine
așa
Să-ți îngrădești și mai tare spațiul ca apoi, eliberându-l
să-ți pară o infinitate
Să recunoști ești nebun chiar dacă un fir subțire
încă te mai leagă realității
Să-ți faci de treabă neîncetat cu mintea, cu mâinile
Să visezi
Să visezi
Să renunți la a cuprinde toate înțelesurile rotindu-te
în jurul lor ca un cocoș orb
Să te bucuri de fiecare gură de aer și
de colțul de pâine, de cana cu apă, scrisoarea…
așteptată
Să cânți fără oprire, fără oprire mimând
fericiri
mândru îngenunchind în oglindă și să-ți spui
Măria ta, suflete, glorie vremelnicei tale carcase, nu-i
decât împreună, oriunde veți fugi… glorie clipei învinsă
de ea însăși nu-i… mergi mai departe
glorie simțurilor nu-i… la ce bun?….

Glorie Domnului care încă
mai învârte Pământul – aha!… ai ajuns singur… hm!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Avem o pată pe obraz

Am devenit prea egoiști
În lumi de bunătățuri pline,
Nu mai vedem, pare, nimic,
Doar fuga după... nu știu cine!

Da! Și avem de toate azi:
Mașini, palat, ordinatoare...
Avem și o pată pe obraz:
Ce dureros! Pe nimeni doare!

Privesc: parade de-ngâmfări,
De nări în sus, fără sfială,
De mode scurte-n sus, în jos...
Dar omenia?.. Unde-i oare?!

Un: Bun găsit! Ori un regret,
Un: Bună ziua! Te aștept...
Pe căi tăcute s-au cam șters...
Vezi numai, numai interes!..

Vai, Doamne! Unde am ajuns?!
Părinți din viață ni s-au stins,
În cumințenie cerească!

Uităm! Măcar de sărbători,
Să le aducem dalbe flori
În semn de viață pământească!


Nu căuta motive noi,
Drept vinovații suntem noi:
De suflet devenit-am goi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

nu știu dacă de acolo
de unde vin eu
e întuneric.
mi-am ținut ochii închiși tot timpul.
dar când am simțit o pată de lumină
de la capătul unei lumi ce se termină
m-am dus spre ea
și am înțeles ea abia atunci începe.
naivă și eu ca primul om
am deschis un ochi
apoi al doilea,
iar al treilea era deja deschis, dar n-o știam.
am văzut atunci în jurul meu
ce niciodată nu mai știusem să văd până atunci:
lumină.
dar din clipa-n care am început s-o văd
a dispărut tot mai tare
și de teamă să nu o strivesc între pleoapele mele
n-am mai căutat-o.
știam totuși că mai există,
deși în lumea asta e mai greu să-ți ții ochii închiși.
vreau să mă întorc iar în prima lume,
în care nu știam dacă e sau nu lumină,
pentru , înțeleaptă fiind, nu-mi deschisesem ochii niciodată.
acum, când știu ea există
toate neîndoielile îmi sunt prinse în joc de iele
și se învârt în jurul meu neîncetat.
mă ispitesc și înțeapă-n ochi
pănă ce-i deschid iar.
dar ce folos să știu există lumină
dacă nu o pot curpinde-n ochii mei fără s-o ucid?
oare e asta adevărata lumină
sau sunt eu mai oarbă decât înainte să mă fi născut?

și capătul de la lumea asta unde s-a ascuns?

poezie de
Adăugat de Bomb ShellSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe zi ce trece, devii tot mai rece

Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?

Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!

Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.

De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.

sonet de din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae SiladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranță

Daca poți strânge între palme o pată de azur
Și vieții să-i iei tot ce-i tandru și pur,
Dacă poți îmbrățișa pentru o secundă timpul
Și deschide poarta pentru a împrăștia vântul

Dacă după toate acestea
Mai poți păstra în ochii tăi taine moi,
Atunci mai poți crede în soare!

poezie de
Adăugat de Alexandra IrimieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fericirea mea e Isus

-poem-
Doamne
Tu care ții legământul
și umbra
Cuvintelor Tale
nu vrei
pe palma Ta azi să mă iei
și
viața să-mi schimbi
subtil

și-n umbra Ta să mă transformi
după
propria-ți dorință
o umbră
din propria-ți umbră
să înfloresc
o dată cu ziua pe care Tu Însuți mi-o
dai
cu Tine în Rai
odată să fiu
Isus

Mâna Ta
eu mâna Ta
o vreau
mâna
străpunsă pe Golgota
și azi ce dăruie viață
și
atâta mângăiere

pe
Tine te vreau
Isuse
Miel și Mire
la umbra aripilor Tale
eu vreau să m-odihnesc
și
odihna să-mi găsesc

pe degetele
curcubeului mă culc
dar ochii
spre Tine îmi fug Isus
ca limbile unui ceas fără liniște

vreau
să-ți văd ochii ca para focului cum
urmăresc
și ochii mei mi-i caută

Doamne
eu nu mi-am găsit odihna
aici pe pământ în
lipsa Ta
ci doar
pe
palmele Tale
și-n
lumina ochilor Tăi ca para focului ce ard orice taină
căci
odihna mea
în Tine s-a ascuns Isus

Tu
ești viața
și fericirea mea Isus

n-am găsit
nici pacea
nici liniștea
și nici fericirea
pe palmele lumii acesteia
și nici în poala hainei ei

pentru mine
nici măcar literatura
și nici poezia
nu
sunt
nu sunt

fericirea mea
ci
numai Tu Isus
Tu
Isus
ești fericirea mea

fericirea
numai Tu Isuse ești
așa
a hotărât
Cel Prea Înalt
s-ascundă
în Tine tot ce există bun în Univers

Isuse
Ție mă închin
Și
pe degetele Tale îți pun
ființa mea
primește-o
te rog
și
dă-i Tu frumusețea Ta
așa cum voiești

fiu și eu o lumină
și
să mă aseamăn cu Tine

fă-mă
umbra Ta pe
degetele zilei de azi
înflorită

cu privirea ochilor Tăi ca
poara focului

cât de scump
Isuse ești
cât de scump
uită-te
Tu Însuți uită-te
și vezi-ți Propria-ți Ființă
prin ochii mei
căci pentru Tine e simplu
Tu
ești Dumnezeu
și nu ești un om ca mine lipsit
de
putere
și atâta-nțelepciune
căci
numai chipul zilei îl pot prinde în
privirile mele

Tu
prinzi în
privirea Ta
și gândul și umbra
în umbră ascunsă
și tainele toate doar Tu le pătrunzi și le știi
și ochii Tăi vii
toate le văd
înmugurindu-ne și ochii și pașii pe măgura timpului
tivită cu picuri de floare
pe
aripile vântului
ușor
ce încă mai bate


Isuse
vreau degetele Tale
umbra să-mi prindă
și odihna mea
Tu
să-mi fii un izvor de cuvinte
cum
numai Tu Însuți știi să le spui

Lumina
Și viața mea
Pururi
Isuse să fii
04-12-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul nu poate exista fără un punct fix în viitor. În condiții obișnuite, întregul său prezent se modelează în jurul acelui punct din viitor spre care se îndreaptă, așa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet.

în Doctorul și sufletul
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Nepedepsit

Mă mișc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.

Acum văd totul ca prin ceață,
Văd viaț㠖 a mea nu e viață,
Mașină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.

Cerul mi-e lipsit de soare,
Țărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.

De ce-ai promis un Paradis
Și apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?

Din suflet nu pot să te-alung,
Cu pașii, nu pot sa te-ajung;
Fără o vorbă, m-ai lăsat,
Ca pe-un copil abandonat.

Dac-ai știut de la-nceput,
De ce n-ai spus, cum ai putut –
Că nu mă poți iubi – și-atunci,
De ce m-ai luat, cam-arunci?

Vinovat nu m-ai iubit,
Ai cam scăpat nepedepsit;
Dar să știi, -ntr-o bună zi
Vine scadența; vei plăti!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

De ziua ta

De ziua ta, măicuța mea iubită,
Primește-un semn al dragostei ce-ți port,
Urarea mea, să fii tot mai fericită
Cel mai frumos cadou eu îl socot.

Nu sunt poet, dar mă fură gânduri,
Nu știu renume cândva de-oi avea,
Eu însă îți aduc prin aste rânduri
Un mic și cald simbol de ziua ta.

Și de-aș putea, tot cerul ți l-aș da,
Cu soare, stele, lună argintie
Cu mâna mea de sus le-aș
Să ți le dărui, mamă scumpă, ție.

poezie de din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Este adevărat că atunci când strănuți toate funcțiile corpului se opresc? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!