Unui încornorat de ziua lui

Stă solemn în ziua asta
Că l-a făcut cerb nevasta
Şi pleacă cu el la munte
Să-i pună şi stea în frunte.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cimitir: Unui soţ îngroat cu nevasta

Plângeţi pe-un nenorocit
Îngropat sub crucea asta!
După cum vedeţi, nevasta
Nici aici nu l-a slăbit!

epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ îngropat la un loc cu nevasta

Plângeţi pe-un nenorocit,
Îngropat sub crucea asta.
După cum vedeţi, nevasta
Nici aici nu l-a slăbit!

epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Palatul de Justiţie (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plajă

Pe plajă, blonda ce-l încântă,
L-a sărutat de data asta
Şi a simţit cum se-nfierbântă...
Noroc că l-a trezit nevasta.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste conjugală

Blestemat pe lumea asta,
Fără linişte pe veci,
Viaţa-mi este un ghiveci
Ce mi l-a gătit nevasta.

epigramă de Gheorghe Griscenco din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui căpitan de cursă lungă

I-a ajuns acum năpasta
Şi l-a afectat profund,
Când aflase că nevasta,
L-a făcut, de-un timp, SECUND.

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomie

Când în cer a fost chemat
Şi-a plecat din lumea asta,
Sufletul nu şi l-a dat
Că... i l-a mâncat nevasta!

epigramă de Pavel Bucşa din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua băuturii

Mă sâcâie şi azi nevasta
Să las paharul că-s falit,
Dar cum să-i fac plăcerea asta
La cât de mult am investit?

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia părăsit de nevastă (hexagramă)

Plânge omul ca năucul
Că l-a părăsit nevasta
Şi că-i cântă zilnic cucul...
Zic, ce pagubă e asta?
Mai mare ar fi beleaua
De i-ar cânta... cucuveaua.

hexagramă de Gheorghe Pârlea din Antologie de... râsoterapie, Ed. Armonii Culturale, 2013 (2013)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Limbii Române - spovedania unui securist

Mărturisesc în mod solemn,
Părinte,-n ziua asta mare,
Că limba ce-o numeşti de lemn
O foloseam la... "încălţare"!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încununarea

- Ţi-am făcut o cununiţă
Din gingaşă romaniţă
Împletită chită-chită
Cu zmicele de răchită.

Şi-am pus-o pe a ta frunte
Ca să nu se mai încrunte
De gânduri împovărată
Niciodată!... Niciodată!...

- În genunchi îţi primesc darul
Recunoscându-ţi deplin harul
De a mă proclama regină
Peste inima-ţi divină.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

De trei zile stă în birt
Fericit peste măsură,
Că nevasta lui e-n flirt
Şi-a fugit cu-o stârpitură.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mondială Anti-tabac

M-am jurat să las tutunul
Începând cu ziua asta,
Să se bucure plămânul
Miocardul şi nevasta.

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul cu card

Îi vine pensia pe card.
Bancomatu-i la oraş.
El stă rezemat de gard
Şi dă cardul la borfaş.
Borfaşul îi scoate banii.
El aşteaptă să-i aducă.
Îşi blesteamă omul anii
Şi plânge lângă ulucă.
Aşteaptă ziua şi noaptea
Să-i vină banii pe card.
Pe el îl pândeşte moartea,
Borfaşu-i râde peste gard.
Mai lipseşte ca să-i pună
Şi viaţa lui pe un card.
Atunci sigur, într-o lună,
Şi-ar da duhul, lângă gard.

poezie de Dumitru Delcă (26 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

vara toridă
cu vacanţe lungi
la munte şi la mare
înainte ca toamna
să-i pună capăt

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic

Fără să ne pună barbă
Spune ca-ntr-un monolog:
"Fiindcă dragostea e oarbă
M-am făcut... oftalmolog."

epigramă de D.F. Ionescu Ghindeni din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen iar a trebuit să stea şi să se odihnească. Deodată, în faţa ei, pe zăpadă, a zărit un cioroi. Cioroiul s-a uitat la ea, a dat din cap şi a spus: "Crrr! Crrr! Bună ziua! Bună ziua!" Mai bine nu putea să vorbească, dar era prietenos şi a întrebat-o pe fetiţă încotro a pornit aşa, singură. Cuvântul "singură" Gretchen l-a înţeles foarte bine şi a priceput ce înseamnă asta. Îi povesti cioroiului toată viaţa ei şi tot ce păţise şi-l întrebă dacă nu l-a văzut pe Karl.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sta în prezenţa unui om la minte luminat, la inimă bogat şi cu a înţelepciunii stea în frunte e ca şi cum ai inspira aer proaspăt, revitalizant de munte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menaj în trei

Nevasta lui i-atât de bună,
De caldă, de-nţelegătoare,
C-adesea e tentat să-i spună
Cu-amanta ce necazuri are.

epigramă de Titu Ionescu-Boeru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub frunte, frigul...

Se grăbeşte ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.

Nu-s acoperişuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunţă să se mai trezească
Nu mai sunt reţete să îl vindece.

Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu ştiu când apune
Şi nici lumânarea când se va topi.

Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Şi mă tem că-n mine s-a făcut târziu.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!