Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub frunte, frigul...

Se grăbeşte ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.

Nu-s acoperişuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunţă să se mai trezească
Nu mai sunt reţete să îl vindece.

Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu ştiu când apune
Şi nici lumânarea când se va topi.

Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Şi mă tem că-n mine s-a făcut târziu.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula păduchelui parvenit

Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul
Domniţei X, e greu de precizat,
Dar a-nceput să exploreze locul
Şi-nţelegând că-i sus, s-a bucurat,
Căci el, un biet păduche prăpădit,
Era la înălţimea mult visată
Şi, dacă tot e sus, ce s-a gândit?
Că n-ar fi rău să-l vadă lumea toată.
Din părul des, el a ieşit pe gât,
Spre tâmplă, a urcat încetişor
Şi, fără mult efort, numaidecât,
În frunte s-a oprit, învingător.

Morala e o lecţie de viaţă,
Căci şi-ntre oameni observăm, ades,
Atâţia parveniţi ce se cocoaţă
Şi care, ca păduchii,-n frunte, ies!

fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunte nesfârşită

Foc când simt pe nalta-mi frunte
De la vinul din carafă,
Sau de grijile mărunte,
Pun compresele pe ceafă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-e scris ţi-e pus în frunte

Ştiind c-amorul e riscant
S-a tot ferit să guste hapul
Până-a-ntâlnit un tip tranşant
Şi-a doua zi-şi pierduse capul.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moise de Michelangelo

Găsind tăbliţa cu porunci pe munte
A dat degrab' cu ea să se întoarne,
Dar când s-a pipăit atent pe frunte,
Era târziu, deja-i pusese coarne.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de t
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza vânturilor nebune

Cum nu mai încap de cer
vreau un semafor pe frunte
căci femeia-i un mister
mai înalt decât un munte

Vreau un semafor pe frunte
să opresc ceaţa de plângeri
când o caut pe niciunde
răsfoind cartea cu îngeri

Să opresc ceaţa de plângeri
căci femeia-un mister
de-aia chiar de soare sânger
şi nu mai încap sub cer

Vreau un semafor pe frunte
ca să ştiu mintea pe unde-i

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochiul de apă te priveşte şi cerul, şi pământul. Şi te priveşti şi tu pe tine însuţi, mirat de ridul care ţi se adânceşte pe frunte.

aforism de Ionuţ Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că doar sudoarea frunţii poate şterge ce ţi-a fost scris în frunte.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu corupţia în frunte

Iar îmi umblă creanga clanţa
când, în ţara noastră dragă,
prin justiţie Balanţa
e-ntre adevăr şi şpagă.

epigramă de Ioan Pop din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îngâmfat

Când privesc înalta-ţi frunte
Zic şi eu - pus pe butadă -
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!

epigramă de Giuseppe Navarra din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti lângă mine, mamă

Când eşti lângă mine, mamă,
Norii de pe cer dispar.
De nimic nu-mi mai e teamă,
Suntem împreună iar.

Când îmi treci mâna pe frunte
Simt o caldă mângâiere.
Îmi alină doruri multe,
Tristeţea din suflet piere.

Iar când mă săruţi pe frunte
Simt din plin a ta iubire.
Uit de grijile mărunte,
Radiez de fericire.

În curgerea vieţii mele
În inimă te voi purta.
Şi când vei pleca la stele
N-am să uit iubirea ta.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate şi, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăşi a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă şi cu ea plină de dor neastâmpărat să ştie ce şi cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, şi urâtă, şi supărăcioasă, şi grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost aşa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei paşi de la poarta curţii, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptiţa: doi feţi-frumoşi, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur şi cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căţei în locul copiilor, feţi-frumoşi, iar pe copiii cu părul de aur şi cu steaua în frunte îi îngropă în colţul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă şi cercă s-audă şi să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi căţeluşi, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiţei.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Teiu P., fost PDSR-ist de frunte

Legea asta, ce-i a firii,
N-a cruţat nici chiar Pompeiu...
De păli-vor "trandafirii",
Se va scutura şi.. Teiu.

epigramă de Constantin Voinescu din Slatina sub zâmbetul epigramei (2002)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul razei care piere

Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, îşi urmează calea
spre un lăstar ce-şi încetează jalea
când simte cum pe frunte i s-aşază.

Nu ştiu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg, şi merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.

E, oare, bucurie, sau tristeţe
în raza care mângâie, în joacă,
lăstarul care creşte-n frumuseţe?

Va fi o floare care o să placă
şi raza l-a hrănit cu-a sa blândeţe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă...

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuplu ajuns la o osmoză perfectă: frunte lângă frunte, mână-n mână, picior peste picior.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susţin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâsleşte spre aval.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

S-a dus un car de anişori
De când mă zbat s-ajung în frunte,
Dar am nepoţi, ce-s mărişori,
Şi poante multe... şi mărunte.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza şi-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele şi mă vei părăsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am spus nu este decât o bănuială, dar nu-mi poate ieşi din cuget, mă ameţeşte şi mai tare decât disperarea în care m-a adus despărţirea de tine... Ai încuviinţa tu, în culmea gloriei, să-ţi aduci aminte de vremurile atât de blânde ale copi­lăriei noastre... de acele momente minunate în care îmi jurai să nu fii decât a mea... Ah! cum au trecut aceste clipe de desfătare şi cât de lungi vor fi cele ale durerii... Ce-am făcut eu să merit să mă părăseşti? Spune, ce-am făcut? şi de ce-l sacrifici pe cel care te adoră? Oare monstrul care mi te răpeşte dezmierdărilor, te iubeşte la fel de mult ca mine? Oare te iubeşte tot de atâta amar de vreme?

Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Duce-m-aş si m-aş tot duce,
Pe-o cărare, sus pe munte,
Să vorbesc cu liniştea
Ce-n tăcere îmi şoptea.

Duce-m-aş si m-aş tot duce,
Să ating cerul pe frunte,
S-aud vântul şuierând
De dor, norii alergând...

poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!