Fiori de zori

Bingea de ziuă, se mijea,
Lumina se năştea plăpândă
Şi din apusuri o pândea
Gură-nsetată şi flămândă.

Că vine ziua se făcea
Şi că rămâne pân' la cină
Iar viaţa mea se petrecea
De la-ntuneric la lumină.

De-atunci în fiecare zori
Lumina crudă mă-nfioară
Şi zic, să nu mai am fiori:
Sunt mai bătrân decât aseară.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Sfântul Andrei căutăm lumina. Aşteptăm lumina. Luptăm pentru lumină. În ziua de astăzi este prea multă risipă de lumină, lumina trebuie să vină din noi, din oameni, dar abia mai pâlpâie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate de toamnă-iarnă

Gura ţi-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai aşteaptă, deşteaptă, nedreaptă...

poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele-steaua mea

Pe cerul tău răsare luna plină,
Pe cerul meu a mai căzut o stea;
Tu ai de-acum o noapte de lumină,
Dar nu zâmbi, mai noapte-i noaptea mea!

Iar dimineaţa, când o fi să vină...
"Dar dacă nu mai vine?", zise ea;
Şi cum să-i spun că palida-i lumină
E de la soare, de la steaua mea?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 februarie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bătrân înseamnă a-ţi trece mai repede decât îţi vine?

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumină

Lumina e dragostea pe care întunericul nu şi-o mai poate ascunde.

definiţie aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina merge mai departe

În viaţă, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.

Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărţile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart şi ei lumina lor.

Aşa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viaţa mea
Şi-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, şi parcă n-aş mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat şi berzele şi cucii
Şi m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mişună haiducii
Şi-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt aşa de frunză şi de ram
Încât mă rup de mine şi rămân
O frunză doar din cel care eram
Şi-un ram din cea ce m-a ţinut la sân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară eu, lumina mea...

Se năştea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!

O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!

O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu – lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi când (Dedic această poezie întrebării lui Einstein din copilărie – "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul ei?", precum şi visului său neîmplinit – Teoria unificată a câmpurilor)

Lumina mea mă-ntreb unde-am greşit
De şi pe cerul meu ai răsărit.

Lumina mea, chiar nu se poate spune
Când am greşit, deşi vei şi apune.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (3 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani de la prezent
şi se făcea parcă din soare o speranţă
s-a rupt precum din toate un fragment

şi se făcea din ce în ce mai boreală
şi mai lichidă şi mai grea protuberanţă
şi peste lumea mea iniţială
împrăştia lumina drept substanţă

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulţimi pluteau în aşteptarea împlinirii
şi flori curgeau pe strada dintre zări
şi El venea pe măgăruşul prorocirii

venea să-nfrunte soartă şi destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
şi printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veşnicie...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani din ziua-n care
călare pe măgar ca pe-o speranţă
Lumina Lui intra în fiecare...

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Copilului, gândindu-mă şi la copilăria mea, îmi vine în suflet Mama. Pentru ea, azi e şi ziua mea şi a nepoţilor ei.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezonoptica lu(mi)nii

Te salut, lună plină,
Roata mea de noroc,
Sfera mea de lumină,
Cercul meu alb de foc!

Te salut, umbra mea,
Ce te-ascunzi după mine
De lumina ce-ar vrea
La pământ să se-nchine!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară, mama nimănui

Fiecare om are ţara lui
Şi, cu toate că sunt mai multe ţări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.

Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,

La gândul că ţara mea e şi a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din ţara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelaţia Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaştem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute şi mii de ani lumină. Acum vă puteţi face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găseşte la 44 ani lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrul imaginii

Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce şi caldă lumină.
Culoarea de viaţă
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge şi frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzi mă mai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Şi vântul va adia uşor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!