Soarele-steaua mea
Pe cerul tău răsare luna plină,
Pe cerul meu a mai căzut o stea;
Tu ai de-acum o noapte de lumină,
Dar nu zâmbi, mai noapte-i noaptea mea!
Iar dimineața, când o fi să vină...
"Dar dacă nu mai vine?", zise ea;
Și cum să-i spun că palida-i lumină
E de la soare, de la steaua mea?
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 februarie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre Soare
- poezii despre Lună
Citate similare
Rasai asupra mea...
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
1879
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, poezii despre suferință, poezii despre stele, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Apus de zâmbet
Mult aș vrea să am o stea
Să fie numai a mea.
Să se-aprindă zâmbitoare
Din a serilor genune
Mai frumos ca orice soare
Când răsare,
Când apune,
Mult aș vrea pe-această stea
Să te am, iubirea mea,
Să m-aprind în înserare
De la ochiul tău în soare
Care plânge, dar nu spune
Când răsare
Cui apune.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înainte să te întâlnesc pe tine, Bella, viața mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puține stele-puncte de lumină și motivații... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină și frumusețe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiți de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Și nu mai exista nicio motivație pentru nimic.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Antonia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre motivație
- citate despre comete
- citate despre întuneric
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre stele
- citate despre ochi
- citate despre noapte
- citate despre negru
Ce-oi fi?
Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopții, soarele, steaua mea.
Cum soarele e steaua mea, iar tu ești soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Și mă-ntreb: oare ce sunt eu?
poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre miezul zilei sau poezii despre miezul nopții
Mama mea, matrioșca mea
Să nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuși!
Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!
Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să țină
Și cuibul, și pasărea...
Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?
E potop de foc și apă,
De s-ar vedea singurea
Stăm ca niște foi de ceapă -
Mama, matrioșca mea!
poezie de Rodica Rădița Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre păpuși, poezii despre păduri, poezii despre protecție sau poezii despre mamă
Fazele iubirii
Dragoste nouă:
S-a pus lumina!
Așa zicea mama
Când, spre apus, după asfințit,
Năzărea un licăr de lumină, iar ea
Trebuia să aibă în buzunar, în mână
Bani. Să aibă toată luna, spunea.
Eu iubeam pe cineva care,
Fie nu a știut niciodată,
Fie a uitat de mult.
Primul pătrar:
Luna, plutea pe cerul amurgului,
Ca o bărcuță de argint curat,
Asfințind din ce în ce mai târziu,
În urma soarelui.
Eu iubeam aceeași fată.
Mama și luna
Habar n-aveau.
Iubire plină:
E altceva. Toată noaptea e ca ziua.
Când am văzut primul trup gol
De fecioară plinuță, perfectă, sfioasă...
Întâia mea iubire plină.
Coapsele sale și luna ce se lăsa furată
Și ascunsă de vârcolaci,
Pe cer.
Nu i-am cerut nimic,
Mi s-a dăruit cu totul și toată,
Fără să știe mama,
Fără să-i pese "luminii".
Într-o noapte, sub lună plină,
Cucul a cântat.
Ultimul pătrar:
Apare dorul.
O barcă din ce în ce mai mică,
Răsărea tot mai târziu, iar eu
Mă-ngăduiam cu renunțarea,
Lingându-i rănile.
Apoi:
O lumină se mai "pune" pe cer,
O mamă bătrână mai zăbovește, înmurgind,
Prin curte,
Uitându-se în același loc,
Ținându-și mâna tremurândă
Pe banii tot mai neputincioși, iar eu,
Am de la viață tot
Ce credeam că-mi lipsește,
Când iubeam.
"Sunt bine, am o relație civilizată
Cu soția mea și cu toate fostele iubiri,
Știu când să mă opresc, joc bine fiecare carte,
Mă abțin.
Am un statut social demn,
Sunt un om credincios,
Fac tot ce pot pentru copiii mei
Și pentru țara mea etc."
Unde greșesc?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre țări sau poezii despre vârcolaci
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică sau poezii despre ploaie
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.
Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și ntinerit, simt când îți este bine
Când nu ți-e bine mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre tristețe sau poezii despre sărut
Țara mea
Țară mea cu duh de pace, Țara mea cu duh de dor
Aș striga să mă audă Ștefan Sfânt și-al meu popor!
Putna, clopote-răsună și Vrancioia vine iar,
Să-și jerfeasca toți feciorii, pentru-al țării ei hotar!
Țara mea plină de floare și de verde frematand
Te aud în nopți cu stele, cum jelește-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfește grâul să mai dea un rod
Dar mișeii prinși în roată, vor să-ți cânte un prohod!
Țara mea cu munți de sare și cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Și-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăși maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jelești și taci...
Țara mea cu râuri line și cu nuferi prinși de ape
Îți doresc să ai lumină și de toți copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te știu!
Țara mea cu doruri multe și cu oameni mai săraci
O magie de se poate, te-aș ruga acum să faci,
Să te scrii pe harta lumii cu lumina cea mai sfântă
Îngerii să te vegheze, bucuria mea cuvântă!
Camelia Cristea
poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre îngeri, poezii despre verde sau poezii despre urări
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Întunericul stelelor
Am aflat că noaptea-i o nemărginire
Când privirea Lunii fața-mi lumina
Și-mi șoptea că cerul este-o amăgire
Plină de-ntuneric, fără nicio stea.
N-am crezut ce spune, căci vedeam pe cer,
Mii și mii de stele cum, strălucitoare,
Își doreau să fie-al nopților reper
Prin luciri complice și atrăgătoare.
M-a privit mirată, m-a privit intens,
M-a privit străină și îndepărtată,
Mută în uimire, cu un gol imens...
A plecat. Lumina-i nu se mai arată.
Cerul este negru, noaptea fără vis,
Fără ea, pe boltă, nu e nicio stea:
Totul e-ntuneric, totul e abis
Făr-a ei lumină, fără Luna mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre dorințe
O plimbare-n mintea mea...
Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Și vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.
Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Și știu că viața mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.
Văd umbra ta în pașii tăi pierduți,
Ieșind din mintea mea cea trează
Ș-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.
Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Și speranța mea să vină de la soare.
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre frică
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre moarte
Privind luna...
Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.
poezie de Eugenia Calancea (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre roșu, poezii despre ninsoare sau poezii despre copilărie
Întrebări de noapte
Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;
Întrebări pe care totuși
Nu mai pot să le descurc
Și cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuși
Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept să vină
Cu problemele ei, viața
poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre lotuși sau poezii despre existență
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate sau poezii despre astre
Miezonoptica lu(mi)nii
Te salut, lună plină,
Roata mea de noroc,
Sfera mea de lumină,
Cercul meu alb de foc!
Te salut, umbra mea,
Ce te-ascunzi după mine
De lumina ce-ar vrea
La pământ să se-nchine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre alb
Eu, dimineața
Eu, dimineața, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, mă trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că sunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proprietate
Ce inseamna " al meu"?
Proprietate?
-Nu totdeauna....
Privesc in noapte luna
-Frumoasă ești
Și cerul tău cu stele!
Nu.... am greșit...
Ești luna mea,
Ești cerul meu cu stele
Pădurea mea
Și tu frumosul meu
Proprietate?
-Nu... iubire!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli