Moartea un elixir
O clipă face
Diferența dintre cele două vieți.
Moartea va fi ca un elixir,
Căci știu că mă voi întoarce
Să-mi continui proiectele
Începute acum.
Mă voi întoarce la anii prunciei
Și voi gusta din plămada cuvintelor
Înghesuite în călimară.
Apoi, ca un râu învolburat,
Voi străbate cerul cunoașterii
Luând cu mine
Fragmente de iubiri
Lăsate în urmă.
Și cum să nu mă bucur că voi muri,
Când știu că toate ideile mi-au oxidat?!
Ați cules din mine tot rodul,
Apoi m-ați alungat
Ca pe un străin propășit
La poarta luminii.
Credeați că în întuneric
Ochiul meu nu mai poate vedea lumina?
Trebuie să simți mătasea timpului,
Apoi pâlpâirea de deasupra ta.
Aceasta reprezintă cheia succesului.
Eu, voi exista și prin moarte,
Voi trece prin ea ca o căprioară
Prin nepermisul exod.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre succes
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.