Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre femei
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre poduri
Citate similare
* * *
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui ca s-a întâlnit cu Dumnezeu mai întâi,
de aceea e atât de frumoasă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ore, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre dimineață sau poezii despre cafea
Femeia mea de lapte dulce
Femeia mea ești tu,
îți sărut tălpile
cu urme pe ele,
parcă ai fi călcat rugul de mure
de curând coapte.
Mi-e drag să îți miros
cămașa de noapte,
mi se pare că toate primăverile
s-au tăvălit prin ea,
femeia mea de lapte dulce,
atât de suav
luna îți alunecă pe coapse,
de dragul tău
nici timpul nu mai trage din pipă.
Femeia mea, filă neruptă din calendar,
cum oare poți preschimba un șarpe
în flaut
și-apoi să cânți la el mai ceva ca Marsias?
Spune-mi ce ar fi lumea asta
fără mâinile tale,
fără ochii tăi,
fără inima ta,
fără pântecul tău născător de vieți?
Ce aș fi eu fără tine?!
***
Ah, din locul acelei coaste lipsă,
răsare soarele în fiecare dimineață,
abia am putut murmura,
sub apăsarea sărutului tău,
omule drag!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre șerpi
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ea locuiește în mine
Ea locuiește în mine
Hai, haida hai că văd că te holbezi de parcă
Eu aș fi tu și tu ai fi eu
Nu mai căsca gura stai și ascultă
Cum te văd și cum mă vezi ea locuiește în mine
Ascultă-ne inimile
Urmărește-ne pașii
Respirația nu-i așa că o simți
Ea locuiește în mine
Și de aceea ne este atât de ușor să facem dragoste
Este la felca și cum ai alunga o muscă
Cum ai privi un fluture
Sau cum ai coborî pe o rază de lună
Din cer
Noi doi facem dragoste
În fiecare clipă facem dragoste
Ei hai nu te mai holba și nu mai pofti
Femeia aceasta n-am să o mai împart cu nimeni
Ea crește în mine
Mă locuiește
Nici dacă ar vrea nu m-ar putea înlocui
Ochii, gura, trupurile noastre sunt lipite
Și ne iubim
Degeaba-i zâmbești, ea nu mă vede decât pe mine
Degeaba te agiți
La femeia acesta nu merg verzișorii
Nici automobilele
Nici diamantele oricat i le-ai flutura
Ea este femeia unică
Este femeia mea și trăiește pentru a mă iubi
Trăiește numai pentru dragoste
Trăiește numai pentru mine.
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre muște, poezii despre inimă, poezii despre gură sau poezii despre fluturi
Ultimul rând
azi clipa trece și trece
plecam firesc în altă întrebare
cerneala se uscase pe pagina goală
plecam în noaptea aceea înstelată
mă ajungeau din urmă primii pași
seara mă întindeam pe coapsa lunii
fugise femeia, plecase și timpul rămas
ploua în tăcere, ploua peste noi
durerea oarbă plângea pe pereți
pe geam se scurgeau anotimpuri
eram fugarul închis într-un ceas
căutam chei printre locuri închise
sărutam femeia ca întâia oară
te scriam pe o coală rămasă prin casă
tu plecai într-un tragic roman
la final, pana se uscase pe masă
eu scriam la gândul rămas
pluteau între noi întrebări
urcasem pe scări în noaptea din noi
eu scriam, tu plecai în pulberi de stele
ora se sfarmă pe trepte, iubirea doarme la ușă
rătăceam amândoi prin timpuri pustii
mă așezam obosit pe un ciot de speranță
căutam o scară, cădeam amândoi
tu așteptai ca să plângi timpul rămas
rătăcite pe pat, lângă mine, buze flămânde
căutam o femeie, visător între stele
la sfârșit nu mai am întrebări
rătăceam inutil pe o scară de doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tragedie sau poezii despre seară
Despre mine
Îți voi vorbi despre mine
ca despre femeia
ce i-a împodobit cu lacrimi
picioarele lui Iisus,
cu sufletul prins
între pleoapele cerului,
după ce cicatricea
se făcu aripă
și pământul -
piroane încinse
sub apăsarea ei...
Îți voi spune
despre o cruce
ce îmi arde în sânge,
din care,
pasăre
m-am desprins...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre picioare, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre aripi
* * *
În mine sunt mai multe femei:
una care te iubește ziua,
iar una care te iubește noaptea.
Și restul, în fiecare secundă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
azi clipa trece și iar trece
plecam firesc în altă întrebare
cerneala se uscase pe pagina goală
plecam în noaptea aceea înstelată
mă ajungeau din urmă primii pași
seara mă întindeam pe coapsa lunii
fugise femeia, plecase și timpul rămas
ploua în tăcere,
pe geam se scurgeau anotimpuri
eram fugarul închis într-un ceas
căutam chei printre locuri închise
durerea se scurgea pe pereți
căutam femeia în ultima rană
eu scriam un poem
tu plecai într-un tragic roman
pana se uscase pe masă
eu scriam la gândul rămas
eu scriam, tu plecai în pulberi de stele
pluteau între noi între noi întrebări
urcasem pe scări în noaptea din noi
rătăceam amândoi prin timpuri pustii
mă așezam obosit pe un ciot de speranță
căutam o scară, cădeam amândoi
ora se sfarmă pe trepte, timpul doarme la ușă
tu așteptai ca să plângi timpul rămas
rătăcite pe pat, lângă mine, buze flămânde
căutam o femeie, visător pe cărare
la sfârșit nu mai am întrebări
rătăceam inutil pe o scară de doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul tău
Nu regret nimic
Nici frunza, nici atingerea ta
Nici macii care îmi vor aminti de tine
Mă simt frumoasa din ziua desprinsă
De magia unei întruniri miraculoase
Și pot să cuprind cu ochii universul tău
Pot să mă vindec de tine
Nu mai e sinceritatea de altă dată
E doar magia reîntâlnirii
Și poezia de dragoste sublimă
Pe care tu o spui în fiecare dimineață, pentru mine
Și-n fiecare noapte pentru femeie.
Pentru a se salva din mrejele iubirii
Ce nu cuprinde doar sufletul, ci și mintea.
Iubesc mângâierea ta, cu palma luminii
În care mi se rupe tăcerea
Din ziarul cubului și a piramidei sentimentelor.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre poezie sau poezii despre jurnalism
Eu sunt vechea și noua iubită
"Am învățat ca să renunț la mine" și eu, iubite
Veșnic rătăcești prin mine, drag poet ispititor
Nici ușa nu mai e aceiași, nici casa nu mă mai primește
Sunt pana din cuvântul nerostit și vestea închiderii în pământ.
Sunt viața, dar moartea e aproape, e-o soră frumoasă din noapte
Sper că nu te vei risipi în mugurii de brad copt
Și nici nu vei umbri copacul vieții.
Cunoașterea m-a propulsat printre stele.
Speranța este ultima ce poate aduce zâmbetul pe buze
Eu nu sunt decât iluzia iubirii, ce nu poate rătăci prin ei
Eu sunt mireasma nesimțită incă de un fin nas
Eu sunt femeia, definită sau simpla povăra a conviețuirii.
Eu sunt lacrima și spinul ce se agață prin părul tău albastru
Eu sunt vechea și noua iubită, ce nu va risipi iubirea.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păr sau poezii despre muguri
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre tei
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre rai sau poezii despre ploaie
Ninge-mă cu tâmplele tale
Mai ninge-mă cu tâmplele tale,
e iarna aceea în care îmi număr mugurii din sânge,
în timp ce tu îți fumezi țigara...
Între noi e doar un scâncet de iarbă,
un foșnet de rochie
alunecând de pe coapsele fierbinți,
în așteptarea mâinilor, toate un zâmbet,
cu luna pierdută printre degete...
Atinge-mă, vreau să te simt ca pe o ploaie de mai,
acel aer înmiresmat,
bucurând nările mieilor fragezi,
ce nu contenesc a visa!
Mai ninge-mă cu tâmplele tale, simt cum inima poemului
bate în mine...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre oi sau poezii despre numere
Femeie, nu ți-e îngăduit sa mori!
Doamne, în mâna dreapta țin un înger,
ce mă scrie cu vârful de aripă apăsat.
Din vene, nu sânge, bulbi de stele îmi curg,
semn că cerul cândva din mine a mușcat...
Cuvintele mă-ncalță în opinci de iarbă
și inimii îi poruncesc să nu se dea bătută,
atunci când moartea își ascute gheara,
vrând cu orice preț din ea să-și facă o lăută.
Parcă sfinții ar fi zdrobit toti macii în picioare,
de aceea simt în mine o altfel de cerneală:
un roșu ca și stropii scurși din crucea
ce s-a ridicat un curcubeu în ochiul cel de smoală.
În fie ce poem îmi cos o rochie de mireasă,
visând la mirele ce are-n pază câmpia de bujori...
Doar el îmi retrăiește viața- durerea o alungă,
strigând-n mine: "femeie, nu ti-e îngăduit să mori"!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre moarte, poezii despre sfinți, poezii despre roșu sau poezii despre rochia de mireasă
Pentru gândul născut din cunoașterea "eu știu" îi este cel mai greu să creadă că tu ești veșnic nenăscut! Orice om trece prin perioade de "Hai să nu îi spun delicate" prefer să îi spun mâhnire și chiar uneori suferință, ele sunt inevitabile și știi care e frumusețea lor? Aceea de a te aducă la mine! Dar nu la mine ca și formă - aceasta ar fi doar schimbarea unei închisori vechi cu una nouă - ci la mine ca și libertate. Pentru că doar atunci când vii la mine ca și libertate vii la tine, la adevărata ta ființă. E același principiu ca cel al puiului care îi place în găoace, dar ar vrea afară.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre superlative, citate despre suferință, citate despre schimbare, citate despre principii, citate despre naștere, citate despre libertate, citate despre gânduri sau citate despre frumusețe
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre vulcani sau poezii despre trup și suflet
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă mine
Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă și ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar și atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi și dezgoliți de nevoi.
Așteaptă cu mine, tot ce nu poate fi așteptat
Așteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când ești doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deșiră și timpul,
Nu pleca, îți voi spune mai târziu motivul...
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut furat, poezii despre perfecțiune sau poezii despre devenire
Doar femeia poate fi
Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.
Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.
Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.
Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.
Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.
Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre monarhie, poezii despre flori, poezii despre fier, poezii despre dor sau poezii despre Sahara
Îmi râde luna în păr...
Spune-mi cum e când îți umblu prin suflet,
sărutându-ți toate încăperile
cu inima
și stelele râd atat frumos
pe cuțitele nopții?
Știu că e o taină
toată împletirea sângelui nostru,
când ne iubim
îmi râde luna în păr
și tu îmi spui că sunt cea mai frumoasă,
că suntem singurii amanți
ce nu își ascund urmele,
chiar dacă fluturii ne dau pe afară
și trupurile ne scâncesc într-un dulce păcat...
Dacă aș muri în brațele tale,
i-aș cere lui Dumnezeu
să mă îngroape în tine,
atunci aș încolți din nou,
mirosind a primăvară
toată carnea ta bolnavă de mine.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative