Desăvârșit
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele
dimineața gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înșirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârșit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
Citate similare
Să joci în visul altcuiva
da, sunt momente și momente așa cum sunt și visele
treci pe stradă și cineva întoarce capul să te vadă
să-și întipărească pe retină chipul tău
dar tu nu știi, iar celălalt nu înțelege
noaptea se strecoară prin paturi sărutând uitările
dintre toate nespusele, un vis își țese pânza
peste visător și visat, numai că tu ești în poveste
și nu știi că ești eroul salvator din visele celor din jur
dimineața se freacă la ochi speriată
visătorul se desprinde cu uimire
visatul se ridică ostenit din zbuciumul nopții
și peste amândoi se ridică stolul întrebărilor nespuse
de ce eu? de ce el? ce piesă incredibilă domnule...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sperieturi, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni, poezii despre jocuri, poezii despre eroism sau poezii despre dimineață
Aspecte de vrajă
noaptea se strecoară în cântec de greieri
pe cerul mirat stele dansează o polcă
din lanul de gânduri, tu poete să treieri
poemul cu grău... vis hipnotic de votcă.
să străbați exaltat ca luna universul
să întâlnești la porți lumini îngerești
la vernisaj de astre tu să prezinți versul
care îți amintește mereu să iubești.
știi iubirea de viață o imensă livadă
ramuri pline de rod se-apleacă la pământ
pelerini îl gustă sunt mirați să vadă
minuni care cresc pe hotarul sfânt.
rădăcina iubirii e o sacră plămadă
în adâncul glie se încălzește-n cânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre dans, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre versuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Copilărie, strânge-mi inima mică și firavă în raze de iubire și senin. Sărută-mi gândul bun, cules în cântec, pe câmpul nesfârșit de maci. Cu tălpile goale, murdare de lut și amintire, îmi reazăm dorul pribeag în umbre de răsărit. Cuprinde-mă cu râsul tău curat, ca o lumină rumenă de zori și noaptea vieții trecătoare să ne găsească îmbrățișați într-o poveste frumoasă. Atinge-mă blând cu inocență și rugăciuni înălțate din suflet cald până în mâinile Lui Dumnezeu.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate despre viață
- citate despre suflet
- citate despre râs
- citate despre noapte
- citate despre mâini
- citate despre muzică
- citate despre lut
- citate despre lumină
Noaptea lin coboară în gândurile mele
Pe aripi de vis, din ploile de stele
Ea picură iubire pe visurile mele...
Eu le adun pe toate, și mă-nvelesc cu ele.
Noapte bună
Elena Bulancea în Personală (6 mai 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre stele căzătoare, citate despre ploaie, citate despre iubire, citate despre gânduri sau citate despre aripi
Memoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi
copilăroase își strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greșeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate
nenumerat fără înțeles vor să-mi cânte la miez de noapte
își întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunțe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine
vânându-le neatenția în zori mă apropii de ele
trag cu urechea și râd auzând cum vorbesc singure
în așternutul mototolit al retinei
ca și cum toată noaptea au făcut dragoste
cu iluzia mea.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre râs sau poezii despre nebunie
Zidit manolic
ai devenit o legendă a simțului ce râde
cu roi de guri știrbe
însetate să bea lumina flăcărilor plete
ce se scurg pe umeri
noaptea freamătă acoperită de noi
ca de o glorie și tu ...taci?!
este greu dincolo de alunecarea de tine însuți
crezi în ancora din ochi lăsată spre mine
drept țărm de debarcare
speri să răsădim flori de piatră la polii globului
căzuți în abisuri mă privești nu scoți un cuvânt
mă îngheți în trecerea asta
peste pardoseala lumii
trupul de vârsta plină de muguri
doare cu lacrimi prelinse
în vremea marilor iubiri
nu îți pot sădi cerul la rădăcină
aprind lumini ce te privesc surprinse
zâmbetul tău s-a îndrăgostit de mine
eu l-am zidit manolic
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vârstă, poezii despre simțuri, poezii despre păr sau poezii despre prăpăstii
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric sau poezii despre tristețe
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre apă, poezii despre vânt, poezii despre virginitate sau poezii despre seară
Pași
te-ai îmbrăcat în foșnet de alge
se sfarmă și clipa
prelung se stinge'n șoaptă
un val, un gând, un ideal
coboară lin petale albe de crin
frunza măsoară timpul rămas
vuiește iar pădurea
tresar copacii sub lovitura morții
pe umeri roi de stele
mi-e trupul rană și lacrima destin
eu am rămas să mângâi pașii
tu ai plecat în noapte și totuși unde ești
femeie fără chip
din tainice povești
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre idealuri, poezii despre frunze sau poezii despre femei
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre verde, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Lumină născând lumină
Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Își naște lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată
Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină
Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-și v-a cere timp și distanță
Prezente acum in orice lege ș-a omului dorință
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputință
Modelată în măști de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanța lui prea mărginită
Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanța,.. de timp si oameni dorită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre viteză, poezii despre vinovăție, poezii despre naștere sau poezii despre măști
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.
Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre testament, poezii despre sânge sau poezii despre păsări
O altă Românie
În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.
Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!
Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.
Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.
Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.
Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.
Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.
Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre vulturi, poezii despre voce sau poezii despre vin
O altă Românie
În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.
Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!
Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.
Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.
Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.
Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.
Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.
Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncuri
tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
mă reîntorc în ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre ploaie sau poezii despre foc
A cazut un inger
Cântec de leagăn, cântec de leagăn,
Cine te-a dus, cine te-a vrut?
Pânze pictate în tonuri de galben
Cum de-ați plecat și eu n-am știut?
Vino, chip dulce de înger din ceruri
În brațele calde, amor să îți dau!
Pășește spre mine, renunță la aripi,
Cu ochii albaștri mă roagă să stau!
Scântei de lumină și tremur sălbatic,
Sărută amorul și taci sărutând!
Cântec de leagăn, cântec de leagăn,
Cine te-a dus, cine te-a vrut?
Pânze pictate în tonuri de galben
Cum de-ați plecat și eu n-am știut?
Vino, chip dulce de înger din ceruri
În brațele calde, amor să îți dau!
Pășește spre mine, renunță la aripi,
Cu ochii albaștri mă roagă să stau!
Scântei de lumină și tremur sălbatic,
Sărută amorul și taci sărutând!
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre ochi albaștri, poezii despre ochi sau poezii despre galben
Unei stele căzătoare...
E ziua când linia orizontului vieții
mi-e plină de câini albaștri.
Nu mă latră,
Nu-mi cer nimic,
Ci doar s-au adunat grămadă
Și-nclină balanța
Mult dezechilibrată
Care mă făcea să văd pe dos
Răsăritul și apusul.
Nu știu cine i-a trimis,
Dar știu că timpul pe care îl trăiesc acum
E același cu cel pe care l-am trăit
În respirația ta,
Că-i inutil și fals apusul tău:
Tu doar te-ai dus ca să răsari
Pe un alt cer din viața mea...
poezie de Nela Talabă, traducere de NELA TALABĂ
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre albastru
Chemarea inimii
Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineții se desface,
Iar tu-i privești cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace
Am să te simt în adieri de lună,
Ce își strecoară printre ramuri raza,
De parcă își dorește să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza
Te-mbrățișez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea
Am să-ți sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înțelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-ești mult prea departe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre ritm
Nepotrivire
O undă tresaltă pe apă si moare în mal
O alta apare si-si stinge surâsul de-opal
Si peste ele ceru-si priveste fata senină
Îi închid. Ochii-mi lăcrimează de-atâta lumină
Mai rupe o petală din trandafirul alb
Si priveste-mă cum sufăr după fiecare plutire ce se opreste în apă
După fiecare undă ce se naste din moartea plutirii petalei
După fiecare rază de lumină ce sare din undă si se pierde în aer
Inspir puternic sperând să prind raza de lumină în pieptul meu
Însă trandafirul a rămas fără petale iar pieptul meu este, încă, gol
Din senin o pasăre îsi cântă singurătatea
Si de versul ei m-agăt cu oarbă credintă
Căutând spre orizontul alb eternitatea
Sperând să se transforme în albă fiintă
Privesc văzduhul spre-orizont
Si în norii purpurii ce despică lumina îti văd chipul oglindit
Plângi sau mori sau putin din amândouă
Chipul tău înmărmurit aduce minunea
Razele se ridică spre înalt pentru ultima oară si se pierd
Iar seara cade ca pulberea neagră peste ochii mei
De ce sunt eu noapte iar tu-soare?
De ce mori tu când mă nasc eu?
De ce sunt nisip când tu esti floare?
De ce esti tu femeie când sunt zeu?
Mă ridic simtind iubirea tuturor îndrăgostitilor ce au murit
Si arunc rugăciunea ca o provocare
Dacă nu existi pentru mine printre stele
Mă voi transforma în stea si voi străluci
Doar pentru a te crea si pentru a te privi
Stăm pe o plajă, goi, renăscuti
Ascultăm nisipul si noaptea si gândurile mele
Si privim mirati în sus, pe cer
În locul de unde lipsesc două stele.
poezie clasică de Jim Morrison
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre alb, poezii despre trandafiri sau poezii despre singurătate