Dăm toată atenţia tehnicii

Comuna nu-ţi cere din mâini doar să dai,
cu mâinile goale nu-nalţi noua vatră.
Înalţi prin maşini al construcţiei strai
de blocuri de piatră!
Deci mătură boarfele capului sceptic.
Mai sunt de cărat funingini, cu carul!
Tu adu lumină cu becul electric,
cu poezia, cu abecedarul.
Pe-artişti îi slăvim şi ni-i luăm ca model...
Dar tehnicii oare, dăm toată atenţia?
Aşază-n prim-plan, slăveşte la fel
şi munca, şi tehnica nouă, şi-nvenţia.
Cu şoarecii-nvăţului vechi, la gunoi!
Iar cu noua lozincă în desfăşurare,
c-un nou mod de-a munci, cu maşinile noi,
voi, slăviţi-l pe-Octombrie cel mare.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiatorii

Reptilă lenoasă, sobol îngălat,
timpul se tîrâie-n bot!
Energie a muncii în ritm avântat,
fă-i vânt înainte timpului tot.
Din fire noi viaţa ta se urzi –
zi lucrătoare sau sărbătoare,
înşiruie-ţi lanţ zi lângă zi,
flux disciplinat şi fără-ncetare.
Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. –
Lângă maşini, mai mulţi decât ieri,
specialiştii sporească întruna:
mecanici, strungari şi mineri.
Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu
respectându-ne-n muncă legământul cel mare.
Iniţiatorii noi suntem, promotorii mereu
ai socialismului în desfăşurare.
La tractoare, maşini şi vagoane
daţi bătaie fierbinte;
de înfumurările americane
trecînd, să le-o luăm înainte.
Pe şantiere, în industria grea,
cu toate brigăzile în ritm avântat,
aripi dând planului, vom măsura
fiece pas c-un an câştigat.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale

Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aştepta,
cum aşteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.

Poate nu vei veni
şi eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Şi din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Şi pe jos covor ne pune
Ca să ne simţim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Şi ne dă noua mîncare.

poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:9-11 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă...

La noi acasă nu sunt corbi –
La noi sunt ciori şi sărăcii,
Sunt câmpuri triste şi pustii –
Palavre mii şi oameni orbi.

La noi acasă ni-i prohod
Şi cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moş schilod.

La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforţată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Şi setea ni-i doar de pământ.

La noi acasă ni-i blestem
Şi pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e şi sfântul soare
Şi-o ură veche ni-i totem.

La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum creşte-omida prin livezi
Şi amarul nostru să îl sorbi.

La noi acasă corbi nu sunt
Şi totuşi, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârşit
Că pleavă suntem – dusă-n vânt...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toţi cu sufletul curat

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
luminată s-avem faţa
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
şi în rai să ne aşeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veşnicia

unde nu mai e hotar
şi nici timp şi noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlineşte
voia Tatălui Cel Sfânt
şi fiinţa-şi dăruieşte
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
şi credinţa în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârşit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toţi la nuntă
moştenind dar veşnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viaţă
moştenirea nu şi-o pierde
raiul sfânt doar îl înalţă

prin Isus doar ni s-a dat
şi iubirea şi credinţa
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci fiinţa

numai El ne izbăveşte
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curăţeşte
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun şi e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
şi ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui braţe ne-a luat
să avem pe veci salvare

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
pururea curată faţa
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieţii vii Cuvânt

Adevărul e lumina
şi Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvaţă-ntodeauna
sfinţi să fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere să păşim
înspre patria Divină
ochii să ni-i aţintim

prin Isus Hristos Mesia
să ieşim biruitori
s-avem raiul veşnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus şi pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim şi îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieţii-nţelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt şi îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credinţa
oferită de Hristos
şi asemeni biruinţa
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moştenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat şi veşnicia
şi-n noi sufletul curat

cinste slavă şi onoare
Tatălui cel veşnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
şi prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veşnicia
viaţa veşnică în dar

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comuna

Se unduie grâul ca marea,
Îl păzeşte o paiaţă hâdă...
E c-un sacou şi c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.

E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.

E-un miros rău de bălegar...
Sătean mergând, în birt se pierde...
Şoseaua nu e gri, e verde...
Căruţa-o trage... un măgar.

Sunt păsări multe afară-n stradă,
Găini cu gâşte, multe raţe...
Femei stau în cruciş de braţe
Pe bănci, la porţi, ca tot să vadă.

Sunt multe case ponosite
Cu pereţi strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Şi-au gard din lemne zdrenţuite.

Văd mai în "Centru" o casă mare...
În faţă scrie... "Primărie"!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Maşini sunt două!... Pază mare!?

... Şi are două uşi nu una...
-"Poliţie"-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer nimic

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ar fi să-ţi cer
N-ar fi ceva ce n-ai putea să-mi dai
Ţi-aş cere ziua asta-n care stai
Cu ochii verzi, cuminţi şi sâni de fier
M-aş mulţumi să-ţi fiu chiar şi amic...
Şi-n plus, nu ţi-aş cere nimic.

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ai vrea să-mi fii
Numai o oră, una cu iubirea
Ne-am contopi-ntr-un foc şi am fi ştirea
Cea aşteptată de toţi morţii vii
Şi-un pergament micuţ am pune-n plic...
Iar viaţa noastră ar pluti un pic.

Nu-ţi cer nimic aici, nimic acum...
Dar dacă m-ai simţi şi ai alege
Ai vede-n mine Raiul bun, cel de poveste
Şi mări adânci şi munţi cu-nalte creste
Am fi Adam şi Eva-n noua Lege
Şi nimeni n-ar putea să ne stea-n drum...

De-ar fi să-ţi cer ceva, aş fi nebun?

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 4 aprilie 2018 (4 aprilie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul lui Gammer Gurton (extras)

Spatele şi coastele sunt goale;
Mâinile şi picioarele sunt reci;
Dar, burţii îi aduce Domnul fel de fel
De licori vechi sau proaspete din beci.

poezie de John Still, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Hristos am fost aleşi

În Hristos ne e ascunsă
Şi viaţa şi fiinţa
El e taina nepătrunsă
Şi de oameni neştiută
Ce ne oferă azi credinţa

Prin credinţă ni s-a dat
Noi viaţa s-o primim
Printr-un suflet nou — curat
Să lucrăm neâncetat
Cuvântul să-l împlinim

Şi-n Hristos am fost aleşi
Domnului să-i fim vlăstare
De oameni dar nenţeleşi
Dar de Isus noi culeşi
Ca să fim prin îndurare

Viaţa noastră-i oferim
Lui Isus Hristos Mesia
Pe El dar noi îl slăvim
A Lui pururea să fim
Căci doar El ni-e veşnicia

Noi în El am fost ascunşi
Prin jertfirea din Calvar
Că să fim cu Duhul unşi
Şi doar Lui predaţi supuşi
Trăind doar în sfântul har

Pentru noi nu este Lege
Lege pentrucă-i Hristos
Prin Isus dar se-nţelege
Sfinţenia o să ne lege
Doar de El — victorios

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii în Dumnezeu
Ai vieţii sfinte sorţi
E Hristos pentru noi toţi
Mirele din Empireu

Domnul ne-a plătit păcatul
A noastră nelegiuire
De acum drum nu este altul
Şi privim spre tot înaltul
Trăind în neprihănire

Avem altă viaţă dar
Prin Isus Hristos Mesia
Şi trăim prin al Său har
Viaţa nouă nu-n zadar
Căci Isus ni-e veşnicia

Noi prin El avem salvare
Nu prin Legea din Sinai
A Lui Isus îndurare
Ne e ţintă şi cărare
Prin Isus intrăm în Rai

În cetatea de lumină
Soarele unde-i Hristos
Cel Prea Înalt o să ne ţină
Să trăim fără de vină
Prin Mirele glorios

Căci Isus aşa ne-nvaţă
Eu cu Tatăl suntem una
Şi dăm omului viaţă
Să fie curat la faţă
Părăsind pe veci minciuna

Şi cu Tatăl voi veni
Să cinăm dar împreună
Cu cel ce se-nvrednici
Fiu al Tatălui de-a fi
Şi oiţă-n a Mea turmă

Căci Eu voi mărturisi
Tatălui pe toţi aleşii
Eu dar îi voi mântui
Mie c-au vrut a-mi sluji
Ei fiind neânţeleşii

Omenirii răzvlătite
Ce n-a vrut Cuvântul Meu
Însă dragostea cuminte
În ei dar — a ars fierbinte
Mire să le fiu — şi Dumnezeu
17-11-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebi

Să nu întrebi... nimic,
că nu-ţi voi mai răspunde
la întrebări mai vechi,
venite de niciunde!

Să nu mă-ntrebi când plâng,
de ce nu te mai simt!
Voi plânge doar în gând,
de-oi vrea să te alint.

Tu nu ai nicio vină
că mi-ai ieşit în drum
şi m-ai crezut divină,
când eu eram... doar fum...

Să nu te-ntrebi, de oare
vreodată mi-ai greşit!
Tu mi-ai dat tămâioare,
EU nu le-am preţuit!

Tu ai fost tandru... bun...
copilăros... cuminte...
EU n-am ştiut să-ţi spun
ce Doruri am în minte.

Să nu-ţi dai vreo pedeapsă,
nevrând a mai trăi,
şi să nu sufoci visul
de-a mai putea iubi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer

îmi place noua ta freză
noua ta raboteză
noul tău strung
noua ta macara -
iartă
mă nu sunt doctor ginecolog în mecanica flu
idelor nu
mi-am falsificat diploma de studii a
profundate
în sto
matologia picioarelor u
şor depărtate
(?!) -
sincer, îmi place
noua ta freză...
sin
cer
cred că vom umbla
împreună la
rădăcini

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
Nu crezi c-ajunge să iubeşti doar una?
Şi nu-ţi dai seama că shimbând într-una,
Îţi pierzi în doruri fericirea? Nu?"

Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubeşti mereu tot una!
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?"

Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
N-ajunge cât eşti tristă-ntotdeauna?
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?"

Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
Tristeţile n-ajung de totdeauna.
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?"

poezie celebră de Alfred de Musset (1831)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse
Căci iarăşi turma Ta e rătăcită
Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia se mai zăreşte ca prin sită,
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se îndepărtează parcă... Cine spuse
Căci stingerea ni-i singura ursită?

O, vino, iubitorule de oameni,
În sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credinţa cea nemuritoare..

Cunoaşte-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Când întinzându-Şi mâinile amândouă
Asupră-ne, va zice: "Pace vouă!"?

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.
Iar dacă cineva, deprins de-Amor
A sufletelor limbă a-nţelege,
Şi, transformat de dragoste-n uşor,
Pur spirit, ar fi dat pe-acolo-a trece,
(Chiar neştiind ce suflet a vorbit,
Căci ele-n gând şi grai la fel arată)
Mai împlinit în sine-ar fi pornit
Şi mult mai pur decât a fost vreodată.
Acest extaz (ziceam) ne-a arătat
Tot ce iubim, ne-a scos din neştiinţă;
Vedeam că sexul nu era chemat,
Vedeam că n-am văzut ce ia fiinţă:
Ci, precum ştim de-un singur suflet că
I-amestec de puteri ascunse nouă,
Iubirea sufletele-amestecă,
Din două face unul, dar sunt două.
Mutaţi o violetă-n alt pământ:
Culoare, forţă, talie (ah, câte
Boleau, până acum, sărace-n vânt)
Ţâşnesc şi se-nmulţesc, mai hotărâte.
Când dragostea însufleţeşte-aşa
Un suflet cu-altul, sufletul cel mare,
Născut din ele, va împlătoşa
Cusururile vechi din fiecare.
Noi deci, un suflet nou acum fiind,
Ştim ce suntem şi ştim ce ne compune,
Căci elementele ce-n noi se prind
Sunt suflete, şi nu au stricăciune.
Dar vai! de ce uitarăm amândoi
De trupurile noastre, în tăcere?
Sunt ale noastre, chiar de nu sunt noi;
Noi suntem duhuri, ele ne sunt sfere.
Datornici le suntem, căci ele-ntâi
Nouă pe noi ne-au deşteptat, ca straje;
Ne-au dat puteri şi simţuri - căpătâi;
Nu drojdie ne sunt, ci aliaje.
Numai lăsându-şi urma-n aer blând
Ne ţese Cerul soartă şi răsuflet:
Aşa şi sufletul, numai trecând
Pe calea trupului, se varsă-n suflet.
Cum sângele-ar vrea spirite să dea
Asemeni sufletelor de curate,
Căci nodul omenesc, a se-nnoda,
Numai cu-atare degete se poate,
Aşa un suflet pur de-ndrăgostiţi
Coboară la pasiuni, la calde danţuri,
De simţurile lor înlănţuiţi.
Altfel, un mare Prinţ rămâne-n lanţuri.
Deci, înapoi la trupuri, biet norod,
Numai aşa de dragoste ai parte.
Taina iubirii-n suflete dă rod,
Dar totuşi trupu-i poartă marea carte.
Dacă-un iubit, ca noi, va asculta
Acest cuvânt al unuia, sub astre,
Să fie-atent: abia ne vom schimba,
Când vom ajunge-n trupurile noastre.

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noua eră...

În noua eră concepută
K. Katz-ii scriu în loc să pută
Iar scriitorii consacraţi
Sunt daţi afară de K. Katz-i.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(B) «Ca să facă Pământul, mai exact spus, "prima turtă / bucată de pământ", Dumnezeu (Fărtatul) a cerut Nefărtatului (simbolizând energia negativ-atotcreatoare) să se scufunde de nouă ori, scufundările-i cosmogonice făcându-se în nouă zile, la rădăcinile Bradului Cosmic din adâncul Apelor Primordiale, mai mult ca sigur, în perpendicularitatea zenit ‒ nadir din "genezic-secunda clipă" donaresiană a Materiei Informe ; după a noua scufundare din cea de-a noua zi, Nefăratul aduce "seminţele-grăunţe-de-pământ / nisip" şi i le dă lui Dumnezeu ; din acestea, imediat, tot în cea de-a noua zi, la axis mundi, peste rădăcini şi jur-împrejurul Bradului, Dumnezeu zămisleşte "turta" de Pământ, după care, duminică, în ziua a zecea, se odihneşte, căzând într-un somn profund.»
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 206 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (30 iunie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!