Comuna
Se unduie grâul ca marea,
Îl păzește o paiață hâdă...
E c-un sacou și c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.
E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.
E-un miros rău de bălegar...
Sătean mergând, în birt se pierde...
Șoseaua nu e gri, e verde...
Căruța-o trage... un măgar.
Sunt păsări multe afară-n stradă,
Găini cu gâște, multe rațe...
Femei stau în cruciș de brațe
Pe bănci, la porți, ca tot să vadă.
Sunt multe case ponosite
Cu pereți strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Și-au gard din lemne zdrențuite.
Văd mai în "Centru" o casă mare...
În față scrie... "Primărie"!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Mașini sunt două!... Pază mare!?
... Și are două uși nu una...
-"Poliție"-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre trenuri
- poezii despre sat
- poezii despre rațe
- poezii despre păsări
- poezii despre polițiști
- poezii despre măgari
Citate similare
O casă, o livadă și-o curte mare. În casă stau stăpânii; în livadă sunt pomi roditori; în curte felurimi de păsări. Așa, în curtea aceasta s-au întâmplat multe și mărunte, căci unde-s păsări multe, dragostea-i stăpână.
începutul de la Ca Soarele de Emil Gârleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre păsări, citate de Emil Gârleanu despre păsări, citate despre copaci sau citate de Emil Gârleanu despre copaci
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zaruri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre pești
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre dimineață
Călătorind gândind...
M-așez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumusețe,
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrânețe.
O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.
Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit, de fond.
Sunt călător, stând, ațipind...
Sunt, una cu nisipul blond.
Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Știu loc, de joacă, cu delfini.
Deja îs pe țărm, sunt iole în zare,
Mă afund în larg, în ape reci.
Sunt un Pegas, căluț de mare,
Ești-o amazoană... mă petreci!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre păr blond, poezii despre planete, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre delfini
Blocul
Se înalță vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.
E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ți revii...
Ei sunt toți mândri, Ele doamne!
Au loc ținut pe bancă-n față,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloși cu pensie ce-au plată
Sunt toți "bolnavi"... de lucru-au greață!
Dar nu-i problemă, au mașini,
Copii-și duc și-și iau din școală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-așa-și mai fac și-un ban "peșin"!
Mirosuri sunt amețitoare
Hazna-n amestec cu mâncare...
Liftu-i a vieții încercare
Și-i beznă tot pe coridoare!
Sunt toți proprietari de drept!
Au cumpărat... pe zece lei...
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion... prețul corect!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre boală, poezii despre școală, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre soție, poezii despre prăpăstii, poezii despre plată sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primele stele din Taurul, pe cari le vedem la începutul toamnei sunt Pleiadele. Cine nu cunoaște Cloșca cu Pui? E o îngrămădire de stele mici, cari sclipesc ca adevărate diamante și cari îți produc o impresie neștearsă. Din ce se ridică mai sus, cu atâta vezi mai multe stele în Pleiade. Sunt mulți cari nu văd decât șase stele, alții șapte; sunt însă destui cari văd 10-11 stele, ba chiar și mai multe. Cu un binoclu vezi însă zeci de stele, cu o lunetă și mai multe, iar fotografia ți-arată un număr foarte mare.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre toamnă, citate despre tauri, citate despre stele, citate despre numere, citate despre lunetă, citate despre fotografie, citate despre diamante sau citate despre cunoaștere
Speciile de guvizii
Sunt pe lume specii multe;
Cine poa' să le "consulte"?
În acest "familion"
Nu sunt chiar un milion,
Însă Domnul din tării
A făcut vreo 2000.
Sunt de ape curgătoare
Și de ape stătătoare,
Sunt de apă dulce unii,
Mulți de mare, ca barbunii.
Ei au nume fel de fel,
Că poți umple un tabel:
E "guvid cu capul mare",
E "de baltă", e "de mare",
"Negru", "vânăt", "străveziu",
"Mare", "mic", "gigant", gălbiu,
"De lagună", "transparent",
Chiar "de iarbă" (evident),
"De nisip", "de mâl", "de piatră",
Mai lipsește... "care latră".
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre câini
Scriitorul
Scriitorul nostru este,
Ca o filă de poveste,
Își găsește mereu tema
Că viața-i oferă schema!
Peste tot sunt subiecte,
Unele sunt prea cochete,
Altele sunt deranjeante
Când el se vrea mare fante!
Altele sunt cu iubire
Ce oferă fericire,
Adevărul dă amploare
La subiecte bizare!
Când minciuna scoți în față
Supărăm pe domn paiață,
Iar pamfletul de se scrie,
Nu-i o mare bucurie!
Că se scoate la vedere,
Critici multe cu belele,
Sentimente pe hârtie
Dau o mare bucurie,
Sufletul ți-l învăluie,
Singurătatea-ți năruie
Și pentru copilași de scrii
Le faci multe bucurii!
Aducem și în nuvele
File de povești cu iele,
În romane, povești sumbre
Îmbrăcate-n mii de umbre...
Scriitorul e inventiv
Și dintr-un subiect parșiv,
Seva lui din pălărie
O așterne pe hârtie...
Acum la aniversare,
Îl felicit cu candoare!
Că el pune în valoare
Tot ce are asemănare!
Autor Marilena Dumitrescu
03. martie 2020
Marilena Dumitrescu (3 martie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre bucurie, umor despre valoare, umor despre supărare, umor despre suflet, umor despre scriitori, umor despre minciună, umor despre iubire, umor despre inocență sau umor despre hârtie
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre tinerețe
Transoceanie
Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre existență sau poezii despre bucurie
Doar roză
M-am îmbătat d-extazul dintr-o roză
și nu știu cum miresmele le-adună
din mâlul sevuind... Prin ce metamorfoză
parfumu-și dă? Culori de vis, face cu... care mână?
Din ce chimie-ocultă se-ntremează,
de unde are geniul de licoare
ce-o varsă prin nectar, pictează vază
se-ngemănând în dar, c-un dar, la altă floare?...
Mă uit și-adulmec iar, sunt mut de farmec
și iar miros și creieru-mi dezmiardă;
cu inima din alveolele-n respir sunt cerc...
Mă prăbușesc drogat, cu capul dus, pe iarbă...
Și-i și altă culoare și-i multe alte izuri
și mă întrec cu albine, păsări și bondari
și-un fluture penat... și-am pielea toată rizuri;
mă sângerez în spini, sunt zbor de mii Icari!...
Mă dezic tot de știință, îs un novice;
n-am școala rozei, nici miros, culoare,
nici spini nu știu să fac, candoarea să-mi explice...
Păcat că am să mor și n-o să fiu o floare!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trandafiri, poezii despre știință, poezii despre visare, poezii despre roz, poezii despre pictură sau poezii despre moarte
Tren
Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.
E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".
E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre poduri, poezii despre peisaje, poezii despre gări sau poezii despre foc
Alegere
O fi mai important să tot, să tot muncești,
Să bei și să mănânci -ce-o viață faci-
Să zidești case și să putrezești
De-atâta trudă, după ce-o să zaci?
Și cum acuma nu mai sunt nici poze,
Doar virtualul este un document,
Cine-o să știe ce metamorfoze
Trecute-s... când n-oi fi prezent?
... Că lași în urmă case, multe garduri,
Ce-or perima crăpându-se-n rupturi;
Alții-or veni să le mai dea cu farduri,
Uitându-te... ruina din dărâmături!
O fi fost soarta, ori că eu am decis
Într-un târziu de tot să-nmoi în mine
Pixul, din ce-s o pastă, pus pe scris...
Oare-o mai fi cuvântu-n timp ce vine?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre viață, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre prezent, poezii despre mâncare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre mâncare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre muncă sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre fotografie
E-urile din produsele alimentare procesate: mezeluri și alte produse din carne, brânzeturi, legume conservate ș.a. (pamflet)
Atât de multe E-uri au,
Că nu mai rabd, vă zic pe șleau:
Sunt tot ce vreți, spun insistent,
Dar nu-i niciunul aliment.
"Cocteiluri" sunt de aditivi
Nesănătoși, iar mulți nocivi;
Sunt coloranți și conservanți,
Iar mulți sunt antioxidanți,
Îndulcitori, emulgatori,
De gust / miros mulți "corectori",
Agenți destui de îngroșare
Și propulsori de ambalare.
"Cocteiluri" sunt de chimicale,
Ce ne provoacă multe boale:
Sunt multe neurotoxine,
Cu acțiuni perfide, line;
Provoacă unele mutații,
Tumori, migrene, malformații;
Sunt numeroase alergene,
Iar multe sunt cancerigene.
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (23 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre legume, poezii despre lactate sau poezii despre brânzeturi
"Deluje"
Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, și ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.
Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenși, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalță lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.
Mașinile stropesc și fâșie a petarde,
Exploziile curg și se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...
Plec din orașul tern și cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre și cu clădiri pompoase.
Mă duc la țară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc țărani, cu coase.
Un câine stoic stă, nu mișcă, dă un scutur,
E ud, cu urechi blegi, agale mă privește...
Intru în mașină ud, nu știu de ce mă bucur?!
Pe tablă-s pocnituri... "deluje" nu prididește.
Simt sufletul curat, de-ardoare aș vrea să plec,
Dar să nu pierd din cântec, de sunet și lumină!
Căci uite un căruțaș- ce nu-i dotat hi tech-
Și simte tot, la maxim; nu cum eu... în mașină?!
Și fug nebun spre-o apă, ca să o văd crescând...
E toată învolburată de cafeniu, cu spumă...
Alerg apoi, nu stau, am gând de furibund;
Las totu-n urmă, fug, viteza e nebună!
Într-un târziu, ajung... ferice tot mai plouă.
Mă îndrept spre litoral, cobor desculț pe plajă...
Privesc spre necuprins- la mare- parcă-i nouă;
Simt aerul sărat, sunt tot cuprins de vrajă.
Atras sunt de vâltoarea- cu încrețiri de alb-
Ce poartă în aspirații, traiecte nesfârșite.
Gândesc la cei pieriți, cu corpul rece, dalb;
Mă întorc către mașină... cu lacrimi neoprite.
Îmi curg șiroaie multe, nici nu mai știu, de sunt...
Am gust sărat de lacrimi, cum marea învolburată...
Nu mai sunt un real, am devenit un gând...
Doar plâng în neștiință... Am inima plouată...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre început, poezii despre viteză, poezii despre urechi sau poezii despre sunet
Lei și vulturi
Eroilor din comuna Cosmești
Bunicii noștri au fost și lei și vulturi,
Și au murit luptând cu demnitate,
Și-au risipit dușmanu-n patru vânturi,
Pentru România Mare și pentru libertate.
Chiar de nu-i mai vedem, ei sunt,
Sus, dincolo de bolta cea albastră,
Prin jertfa lor pentru pământul sfânt,
Ei au murit spre învierea noastră.
Sunt pildă pentru noi, ei sunt martirii,
Căci și-au dat viața pentru un țel luminos,
Prin jertfa lor înfăptuind visul Unirii,
Și sunt eroii noștri și ai lui Hristos.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre vulturi, poezii despre unire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre lumină
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre nebunie, poezii despre întuneric sau poezii despre versuri
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.
Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.
E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre alb, poezii despre bine și rău, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie sau poezii despre sâni
Îți sunt...
Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".
Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre noapte, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre cerșetorie
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
Cât de multe am păcate
Nici cu gândul nu gândești,
Nu-s în mări atâția pești,
N-are ceru-atâtea stele,
Nici Pământul floricele,
Nu au munții-atâția brazi,
N-au trăit atâți nomazi,
Nu-s femei ce-s măritate
Cât de multe am păcate.
N-are codrul rămurele,
Nu-s pe lume păsărele,
Nu sunt frunze în păduri,
Nici în ploaie picături,
Nu-s atâți peri capilari,
Nici în bănci atâți dolari,
Pe Pământ nu sunt mușcate
Cât de multe am păcate.
Nu-s în țară-atâți olteni,
Nici pe lume pământeni
Și nici fire nu-s de iarbă
Pe pășuni, n-am fire-n barbă,
Nu-s cărți în biblioteci
Și-n livezi atâți culbeci,
Păsărele-mperecheate
Cât de multe am păcate.
N-are-un lan de grâu semințe,
Nu-s pe lume suferințe,
În natură ‒ fluturași,
Nici pe câmpuri iepurași,
Nu-s pe lume animale,
În curmali nu sunt curmale,
Nici scrumbii nu sunt sărate
Cât de multe am păcate.
N-are omu-atâtea gânduri,
Nu-s în cărți atâtea rânduri,
Nici albine-n toată țara,
Cât de lungă este vara,
Nu-s pe bălți atâți țânțari,
În păduri atâți lăstari
Pe Pământ nu sunt bucate
Cât de multe am păcate.
N-are litere o carte,
Nu-s bolnavi ce sunt pe moarte,
În ocean nu sunt sardele,
Nici în râuri pietricele,
Nu-s în bălți atâți broscoi,
Cinteze pe gogoloi,
Lucruri neadevărate
Cât de multe am păcate.
Și nici fire de nisip
Nu găsești, de niciun tip,
În al nostru lac Amara
Sau deșertul zis Sahara,
Nu-s în cărți atâtea foi,
Nici în turme-atâtea oi,
Nu sunt răni nevindecate
Cât de multe am păcate.
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre țări, poezii despre țânțari, poezii despre zoologie, poezii despre suferință sau poezii despre râuri