Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Te caut

Acum în clipa de pe urmă,
când fiecare scânteie s-a stins
și a rămas doar cenușa
unei iubiri de mult uitate
sau poate doar acum terminate
mii de sentimente, mii de frământări
îmi dezvăluie tainele ce altădată
nici nu-mi aminteam că există.
Acum cerul albastru s-a întunecat
și fiecare stea pe rând a dispărut.
A rămas bolta cerească goală
ca un ceaun tuciuriu.
Unde ai plecat? Unde ești?...
Ești departe și totuși aproape
prin mii de fibre ce leagă
ființa mea de lumea-ntreagă.

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ai dispărut în zare

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei

mi se părea ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi

și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop

simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-miîn foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc

neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Zâmbet rătăcit

De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simți?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!

De ce imi ești în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Și-mi ești doar vis?

De ce totuși mai mă simți
Când vrei să mă alungi!
De ce-ți mai pasă....
İnimă înghețată?

De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi ești... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!

De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ți mai sunt demult?

De ce rămâi, de ce nu pleci?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel

Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Și tinerețea noastră a dispărut,
Și tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.

Ca ceața ce prin ramuri stă fâșii,
Ca valurile mării mii și mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârșitul va veni.
Dar orice am trăit și am făcut,
Acum ne-am cam trecut.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce a mai rămas...

Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?

Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.

Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.

Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.

Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sentimente

Materne…încă nu am
Poate cândva se vor așterne….
Prietenești…unice ce vor
Rezista păn la adânci bătrâneți….
Speciale…una singură,
Părintești…ca toată lumea,
Poate mai mult, se rezumă la: iubești,
Ideale…un pit bull,
O fiară, sentimente reale…
Romantice…irosite
Adevărate…nu știu cât de multe
Mai am pe această parte…
Moarte…mii și mii
Se sting la fiecare clipă departe
De tine…
Vii…cele ce-mi sunt
Date de la oameni…adevărate fântâni vii
Ale sufleului meu, acum gol de sentimente

poezie de
Adăugat de Catalina SmeureanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești acum

unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul mă bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad

de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tiana Badea

În lacrimi, în poeme

În lacrimi,
în poeme...
Te găsesc într-o discuție cu indecizia,
te găsesc într-un viitor străin, prizonierul soarelui...

Unde ești acum?
Când eu mor în finalul de vineri de dorul tău absurd...

De ce nu ești acum?
Lângă mine să poți vedea în trei silabe tot ceea ce vreau într-o singură poezie...

Eu vreau acum.
Să-ți vorbesc negru
undeva pe-un câmp de nori,
unde vorbesc eu
iar tu nu-mi spui doar ziua bună...

În lacrimi,
în poeme...
Te strig cu toată ființa mea nebună,
cu o obsesie în vene
ce nu-mi permite să fac abstracție de timp și să aștept imposibilul...

Poate ,
într-un mal spart în toracele valurilor
mă abțin să nu mai scriu mâine
scrisori vizibile ochilor tăi...

Poate nu,
acum cred că nu se poate povesti nimic despre noi, inexistenții anilor mei de uitare absolută,
dar în povestea mea de la pământ la cer
îți voi rosti de fiecare dată numele...

Poate nu știu
și mi-e frică
de neputință și atât.

Poate nu știu
și mi-e dor
de nenumăratele dorințe
ce mă urăsc bătrână...

În lacrimi,
în poeme...
Tu exiști perfect și imperfect
doar pentru mine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt mii de eu

Sunt mii de munți care ar vrea să urle
Sunt mii de vânturi ce ar vrea să stea
Sunt mii de gânduri ce aleargă glasul
Sunt mii de Eu ce ies din Karma mea.
Căci noi trăim într-o enigmă
E primul rid pe fața ta
E doar sarcasmul ce îndrumă pașii
Doar o dorință de a te crea.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocorul albastru

Iubirea nostră,
un joc de copii
sau dans divin
al cocorilor albaștri,
cu corăbii de hârtie
pe infinite mări și
cu mii de dorinți,
rămânând doar
ce am uitat
pe o foaie albă
de caiet destrămat.
Ceață de argint
și sălcii pe maluri.
Noi acum singuri
și triști suntem
ca ultimii cocori,
dar a mai rămas
doar... unul...
și acela sunt eu
cocorul singuratic
albastru!

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De unde ești?

De unde ești, de unde ai apărut,
Femeie minunată cu zâmbet însorit,
Spune-mi din ce poem ai coborât,
Și de ce în suflet mi te-ai cuibărit?

Căci iată, sufletul mi l-ai umplut,
Cu mii de gânduri și speranțe,
Și inima îndrăgostită a început,
Să-mi cânte numai ode și romanțe.

Prin vene îmi curge fericirea,
Simt inima pulsând cu bucurie,
De câte ori îți întâlnesc privirea,
Sau te aud rostind câte-o dulcegărie.

De unde ești, de unde ai apărut?
Spune-mi, te rog, că nu ești doar un vis,
în sufletu-mi de când te-ai pogorât,
Mi-ai transformat infernu-n paradis.

poezie de din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Veșnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.

Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
Să-ți las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.

Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.

Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.

Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.

Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.

Am să te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imi ceri prea mult

îmi ceri prea mult;
nu cred am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.

pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.

dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.

îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Când doar șapte ani eu aveam?
Plânsul te roagă și inima te cheamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Cand sunt pusă l-acencare?
Viața mi-e chin și se destramă,
Pe mormânt îți pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu, Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama!
Și să-mi pansez rana!

Unde ești mamă, să-ti vezi nepotelul?
Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..
Să vezi cum mi se pune pe deget inelul
Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...
Și dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aș vrea să am mămico acum norocul...
Să îți văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...
Și iartă-mă dacă o să mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îți spun mămico că acum regret!

Ești un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe goale alei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiri uitate

Iubiri de mult uitate îți mai aduci aminte,
Când singur pe o bancă în parc încă aștepți
Și nu te poți întoarce la timpuri dinainte,
Când dragostea trăiai în tainice povești.
Erau acele vremuri de dragoste nebună,
Când amândoi erați cu-ntregul univers,
Din mii și mii de stele tu i-ai făcut cunună
Și-ai împletit-o toată doar într-un singur vers.
Căci versul acela rostea a ei chemare,
Rostea a ei dorință, rostea al ei cuvânt,
De dragoste fierbinte purtați de-un val de mare,
La țărmul unei clipe, legați de-un legământ,
Cuvântul de iubire ce aprig vă-nrobeste,
Din a inimii petale aripi mari va cresc,
Căci floarea pasăre devine la fel ca-ntr-o poveste
Când voi plutind prin vise vă spuneți.. te iubesc.
Și-aștepți și azi stingher pe-aceeași bancă goală
Și gândul ți-e pierdut, plecat spre alte zări,
Doar florile-ți zâmbesc și numai o petală
Trimiti spre ea în ceruri, acolo-n... depărtări.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În acest fel, Edwin Hubble a calculat distanțele spre nouă galaxii diferite... Acum știm , galaxia noastră este doar una dintre sutele de mii de milioane, care pot fi văzute utilizând telescoapele moderne, fiecare galaxie în sine conținând câteva sute de mii de milioane de stele.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.

Un fluture divin

Sunt un fluture venit din amintire,
De undeva unde cu greu poți să ajungi,
Trecând de munți și stânci de gânduri.

Dar dacă ești într-o ureche,
De ești căit și hotărât,
Pornit-ai tu-ntra-acolo,
Și-oricât de mohorât și-urât o fi acolo,
nu te-oprești, să nu faci cale-ntoarsă,
Căci n-ai să mă găsești, n-am să mai fiu acasă.

Dar eu sunt fluture, venit din amintire,
Un loc spre care tu acum pornești,
Cu pas de fier.
nu stai să te gândești
La ce te-așteaptă,
Ci mergi rapid, dar totuși mai încet puțin,
nu te-alergă nimeni, nu tre' să te grăbești.

Tu ai să treci prin foc și apă,
De ai curajul să le-nfrunți.
Și ai să mergi prin alb și negru,
Te rog să nu te-ncrunți,
Căci dacă nu-nțelegi ce-ți spun,
Am să-ți explic pe scurt:
Toate astea în mintea ta s-au petrecut.

Poți tu să crezi așa ceva?
Că locul unde-ai fost, și ești acum, și ești în fiecare zi
Nu e decât o minte, una din milioane, mii și mii?

Și asta dovedește ce uimitor e omul
Prin natura sa, prin totul
Ce-l creează.
Și cel ce l-a făcut, acela este Dumnezeu.

Căci omul e-o creație divină,
Exact ca cel ce a creat-o,
Și totuși, mulți nu prețuiesc
Că Dumnezeu ne-a dat-o.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orfanul

Acum... nu am nimic!
Nici bunică, nici bunic...
Și părinții mi-au plecat.
Am rămas singur în sat.

Totuși, mi-a rămas un câine,
Și trăim de azi pe mâine.
Dintr-o pâine, amândoi,
Ce simțim? o știm doar noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Deh, mă... Nu știu ce să-ți zic.
Nistor: Zi-mi doar că rămânem în continuare prieteni; atât. Chestia asta n-o să se schimbe, nu? Rămâne valabilă, în picioare?
Alex: Ce-ai, mă? Ce și de ce să se schimbe între noi? Bineînțeles rămânem prieteni, pentru totdeauna! Doar nu-ți închipui cumva Stela mi-ar putea interzice să vorbesc cu tine?!
Nistor: Știu și eu... Și dacă ți-ar interzice totuși, i-ai da ascultare?
Alex: Bă, tu ești căzut în cap rău de tot, ce dracu'?! Sau ce-ai?! Evident, nici n-ar putea să-mi interzică așa ceva! Știe tu și Luci sunteți pentru mine... Mă rog, ceva mai special; ne leagă o prietenie trainică, veche, ce nu poate fi destrămată niciodată, de nimeni, nici chiar de ea. Așa că nu-mi mai veni cu prostii de genul ăsta. Clar, nu?!
Nistor: Eh, așa mai merge. Da' tu... Zău, mă... Nu pricep deloc; cu doctorița noastră... Ce ți-a venit așa, deodată? Ai înnebunit brusc? Stai, să-mi amintesc... Cum ziceai înainte de a fi plecat de pe Terra? Parcă spuneai ceva de genul că nu te-ai încurca deloc cu doctorițe sau psihiatrii, mai ales Stela avea mereu ceva împotriva ta. Ce s-a întâmplat acum cu Alex de atunci, negativistul? Unde a dispărut?
Alex: Ce vrei, mă, se mai schimbă omu'...
Nistor: S-o schimba, mă, nu zic nu, da' nici chiar așa, brusc, ca tine și în asemenea hal, la 180 de grade...
Alex: Păi, părerea mea de atunci a rămas undeva, departe, în urmă, în trecut; alta i-a luat locul acum. Ce-ai vrea? Să mă mai împotrivesc? Nu mai pot, mă! M-a prins deja în mrejele ei, iremediabil și ireversibil; m-am îndrăgostit de ea, tocmai de ea, doctorița noastră! Am căzut în capcană; nu mai pot ieși, ori da înapoi.
Nistor: Ai căzut, ca fraieru'...: Oricum, felicitări, mă! Sincer. Sper să fii fericit alături de doctorița ta, doar pe ea ai ales-o; probabil o meriți... Nu, zău, serios acum, chiar mă bucur pentru voi, ce naiba?! Ce prieten ți-aș mai fi dacă aș gândi altfel? Casă de piatră, mă!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea spre tine

Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.

Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?

Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.

Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.


Irina Lucia Mihalca

poezie de (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook