Vârstnicii acompaniază cu o oarecare tristeţe incomoda senzaţie de resemnare trăită atunci când văd că nu prea mai au timp la dispoziţie şi nici destulă forţă interioară să-şi împlinească visurile din tinereţe. Şi, oricum, cel mai adesea, uită complet de ele.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata împăratului, dacă văzu că tată-său îi dete voie, se gândi mai întâi pe care din boierii mai bătrâni să ia de povăţuitor. Şi până una-alta, ea îşi aduse aminte de vitejiile tatălui său din tinereţe şi de calul său. Se duse deci la grajd ca să-şi aleagă şi ea un cal. Se uită la unul, se uită la altul, se uită la toţi caii din grajduri, şi de nici unul nu i se prindeau ochii, deşi erau armăsarii şi caii cei mai buni din toată împărăţia. În cele mai de pe urmă dete şi peste calul tatălui său din tinereţe, răpciugos, bubos şi zăcând pe coaste. Cum îl văzu, se uita la el cu milă şi parcă nu se îndura să se depărteze de dânsul.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te mulţumi cu puţin nu e întotdeauna o formă de resemnare, ci uneori chiar de generozitate. Nu poţi avea totul, deodată... Trebuie să mai laşi şi altora, inclusiv ţie, pentru mai târziu.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, şi aşa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanţa stinge focul mic, în timp ce-l înteţeşte pe cel mare.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-mi aplec smerit genunchii...

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Şi mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...

Şi nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine ştie cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi creşte
Nici prea frumos, nici prea urât;

Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte,
Şi nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.

Şi mai ales, aş vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paul Dogaru, cu rubrică săptămânală într-un ziar local

Marţea sunt trei ceasuri rele,
Însă cel mai rău din ele
Este când să cumpăr ziaru'
Fiindcă dau peste Dogaru!

epigramă de Constantin Voinescu (2005)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria generală a vieţii admite să încerci, în prima tinereţe, cât mai multe în viaţă, pentru ca mai apoi să te concentrezi numai asupra acelora care ţi se potrivesc.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de needucat

Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe duşumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.

Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exerciţiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.

Ce mult admir raţa sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vre-un strop sau pescăruşul care pe neaşteptate
străpunge marea. Eu sunt un cormoran
care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă-ţi capul înainte
şi lansează-te în picaj.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un argument nu mă scoate mai tare din sărite decât atunci când cineva îmi trânteşte o banalitate oarecare în timp ce eu vorbesc din toată inima.

citat celebru din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe
Adăugat de Dyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca de lut

Cu privirile spre sus îndreptate,
goale, lipsite de veselul cânt,
doar spaime în ele să poarte,
trupurile-umbre subţiate de vânt,
cu o tristeţe molipsitoare pe feţe,
oamenii-păsări-strigoi,
s-atingă limanuri mai îndrăzneţe,
noapte-zi, visează, cu ochii mai goi.
Sfâşiaţi de colţii din gardul de sârmă,
siliţi să se abată din drum,
trupuri obosite, rămase o urmă
din război, în război, sub cerul de fum,
mai aspiră să-şi făurească o lume,
Ideală, în care să se mute treptat,
de fapt este un orgoliu anume
să-şi construiasă edificiul visat.
Mărşăluind în forţă spre noul sălaş,
cu braţele goale şi părul vâlvoi,
într-o arcă de lut fără nici un vâslaş
trec oamenii-păsări-strigoi.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul maselor nu este accesibil decât pentru ceea ce este întreg şi puternic. La fel cum femeia este puţin impresionată de raţionamentele abstracte, cum ea încearcă o nedefinită aspiraţie sentimentală către o poziţie neştirbită şi cum se supune celui puternic, dominându-l în schimb pe cel slab, masele preferă să venereze pe stăpân şi se simt mai în siguranţă neadmiţând pe nimeni altcineva în preajma lor, decât prin toleranţă liberală. Toleranţa le dă senzaţia de abandon, ele nu mai au ce face. Când se exercită asupra lor un neruşinat terorism intelectual, când se dispune de libertatea umană: toate acestea le scapă complet şi ele nu presimt nimic din toată rătăcirea doctrinară. Ele nu văd decât manifestările exterioare, voite de o forţă determinată şi de brutalitate, cărora li se supun întotdeauna.

Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără încredere în el, dacă îşi îndreaptă spatele, dacă respiră lent, umplând plămânii complet cu aer, îşi ţine bărbia ridicată, priveşte fix mai multe secunde fără să clipească prea des, poate să îşi dezvolte super rapid puterea interioară – încrederea în sine. Dar dacă iei un om fericit şi îl pui să îşi coboare umerii, să îşi plece capul, să îşi şteargă zâmbetul de pe faţă, după o perioadă uită complet să mai fie fericit. Deoarece corpul, muşchii lui trimit spre creier informaţie, iar creierul pricepe că dacă stai aşa, ai o stare de depresie, de tristeţe. Aşa că ai grijă în ce poziţie stai azi, pentru că postura corporală o să îţi facă ziua fericită sau tristă. Gândeşte-te puţin la asta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica de înalte vibraţii te apropie sigur şi rapid de natura ta interioară, de rădăcinile tale adânci în timp ce speranţa rămâne trează şi îţi alimentează visurile pline de splendoare care iau amploare, dând minţii forţă creatoare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsător

Şi visele mai mor din când în când,
Speranţele se duc adesea în mormânt,
Şi-ajung să-şi sape singure odihna,
Păcat... rămâi în întuneric, plângând,
Aşa de tristă-i viaţa ce-o ducem pe pământ,
Şi se mai miră unii de ce iubim lumina...
Şi cum să n-o iubim după aşa tristeţe,
Şi cum să nu dorim să trecem în uitare,
Când toate par prea grele... iubirea pare rece,
O linişte soseşte cu blânda bătrâneţe,
Si-n faţă ni se-arată spre ceruri o cărare,
Aşa e dat să fie, să vezi cum timpul trece,
Să te gândeşti la visul pierdut din tinereţe,
Nu ne-a ajuns o viată, nu vor ajunge zece,
Căci fiinţa rea e omul, nu ştie să înveţe,
Să vadă în iubire mai mult decât se poate,
Dar el la toate-i rece,
Nepăsător cu toate.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când femeile se uită la haine, ele văd culori, materiale şi stiluri. Ce văd bărbaţii? Dacă eşti sau nu o provocare intelectuală.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-ţi visa fiinţa iubită este cel mai frumos dar din partea divinităţii.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă faptele, principalele probatorii ce definesc substanţa unui om, nu intră în contradicţie cu preceptele religioase, n-ar trebui să deranjeze pe nimeni că ele vin din partea cuiva care, prin structura sa, are predispoziţia să considere religia un fenomen social şi nu o relaţie - acceptată fără rezerve - de subordonare a omului faţă de o atotputernică forţă spirituală.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viu în capul viei

Nu mai vreau s-aud cântul de broaşte
Nici bălţile să le cutreier,
Voiu cel mult spre a cunoaşte
În feerica noapte cânt de greier.

Când stelele abia ivite clipocesc
Şi vulpile se dedulcesc la struguri
Viu în capul viei eu mă haiducesc
Cu o prepeliţă pârpălită-n ruguri.

Acompaniază seara surii greieri
Bucuria mea nemăsurată
Tu tristeţe poţi să mai cutreieri...
Cântecul de broaşte eu l-am lăsat baltă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devii conştient de puterea ta interioară atunci când, deşi gândeşti că nu mai poţi, continui oricum.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara parcă este grăbită

a înflorit până şi gutuiul
soarele pripeşte ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar şi salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi şi ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer şi miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neştire
eu îmi întind nedumerirea între cer şi pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt

mă gâdilă viaţa şi râd fără scăpare
mă răsucesc idiot inutil anemic chiar
râd până mor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!