Uitare...

Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceaţă şi furtună,
Se sparg la ţărm fără a avea un ţel!

Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezeşte,
Din marea învolburată, prin a ceţii vreme,
Dragostea, la mal înfloreşte!

Te strig la ţărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Şi împreună vom trăi visarea!

Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul şi cu marea au rămas,
Te-aştept de-o veşnicie şi uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!

poezie de Liliana Andrei (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre deschise

Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezeşte-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii şi împleteşte-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ţi-am spus!

Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la ţărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruşi te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!

Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi laşi în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la ţărm păşesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat şi-un orizont mă înveleşte cu-acest mal!

Un vis a mai rămas acum stingher prin nopţi de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele şi-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul tău

Mi se sparg valuri la ţărm
Marea mea e sufletească
Lângă ea aş vrea s-adorm
Nimic să nu mă trezească

Largul ei îmi cântă vis
Vis de tine, de iubire,
Vis de tot ce nu am scris
Ocrotit de-a ta privire

Mă aruncă-n stropi de vânt
Pe nisipurile-ţi calde
Mă strecoară în cuvânt
Ca să pot să-ţi scriu smaralde

Marea mea, eşti numai tu,
Şi-n albastrul tău mă poartă
Fii-mi tu ea, nu-mi spune nu,
Fii-mi iubire şi fii-mi artă

poezie de Adi Conţu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anthropos ergon

Frumos şi pur, aşa ca la-nceput,
Mă aflu pe un ţărm necunoscut,
Un ţărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, şi-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele şi casa de nisip;
Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare şi se-ascunde —
Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimic:
Nu pot şi nu încerc să le despic
Cerul de cer şi soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare

Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.

Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-

Zâmbeam cu tristeţe pe faţă,
ştiind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră

a celor plecaţi dintr-o viaţă
spre alta, un drum ce te-nvaţă
că "Marea Uitare" răsfaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm de vis

Sub razele lunii,
Pe malul mării
În tainele iubirii,
În mijlocul fericirii.

Iubirea a-nceput
Cu primul tău sărut
Cu prima ta îmbrăţişare,
C-un zâmbet ca un soare!

Valurile se izbesc de ţărm,
În crâncena furtună...
Noi suntem împreună;
Doi visători... plini de dor.

O aripă de înger ne-a îmbrăţişat
Pentru-o clipă, eterna-nsufleţire,
Am simţit pasiune, nu iubire.
Cum a venit aşa-a plecat.

Iar noi ne avântăm în larg,
Purtaţi de valuri ce se sparg!
La orizont;încet, departe,
Ochii noştri se îmbată de culori în noapte.

poezie de Anamaria Fofiu
Adăugat de Anamaria Fofiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea e ca o eliberare de ţărm. Dar tot aşa de bine pot să spun că e o eroare a ţărmului. Rătăcirea de ţărm. Îndoiala lui nemărginită. Întreaga mare, în toată vastitatea ei, nu face decât să caute un ţărm, iar noi o vedem nemărginită şi liberă.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom fi o stea

Pădure grea de triluri, mi-e sufletul o floare
În timp ce tot mai tainic mă adâncesc în vis...
Încătuşate doruri pulsează-nvingătoare
Cărând clepsidra vieţii prin porţi de Paradis.
Din ţărm în ţărm se-nalţă corole de lumină,
Se-adună precum cerbii hoinari prin preerii;
Cascade de liane sclipsesc sub luna plină
Când dragostea devine un tril de ciorcârlii...
Aici va fi o vară-mbrăcată-n curcubeie,
Vor fi grădini de astre ieşind din viaţa mea,
Va fi-un amurg de basme cu blânde alizee,
Sfinţiţi de frumuseţe, vom fi aici o stea!

poezie de Cristian Petru Balan (5 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

atingi uşor a mea chemare
cu un sărut acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt născut între noi
eram un ţărm uscat de mare
o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
caut versul pe ţărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ţi spun în astă noapte
o şoaptă duioasă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului şi lacrima gândului
e marea învolburată
şi vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium acum
pe ţărm aşteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg şi stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ţi mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc uşor de întrebări
să te învesc cu roua norilor în zori
să te iubesc aşa cum ştiu
cu patimă şi dor
pe ţărm de mare
tu eşti trăire şi visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
şi te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pas divin spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanţa ce ne poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul

atingi uşor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un ţărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îţi caut versul pe ţărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ţi spun în astă noapte
o şoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului şi lacrima gândului
e marea învolburată
şi vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe ţărm aşteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg şi stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ţi mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc aşa cum ştiu
cu patimă şi dor
pe ţărm de mare
tu eşti trăire şi visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
şi te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanţa ce ne poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge chitara

păşesc prin colţuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt şi cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colţuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe ţărm a rămas
un om şi o chitară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ţărm în ţărm

[rafale]

Din ţărm în ţărm,
Intenţii meschine;
Trenul demult a plecat-
Prin câte-o fereastră,
Mai poţi vedea orizontul.

Blazoane pierdute-n
Vinul de cucută-
Pe ale mării piedestale,
Bufniţa albă
Ţipă.

Vis de triton,
Sub pleoape ard mocnit
Jelaniile-
În urma,
Fum de ţigară...

2

Pe-al ghiduşiilor albastru cântec,
Vântul
Deschide-n evantai
Culorile unor plimbări
Pe malul mării.

Urzite cu fire de lumină,
Aripi de fluturi
Aţâţă vântul,
Prin doruri
Juvenile.

Şi-n cântul
Lirelor de -opal,
Dezlănţuite porniri
Vor năpădi copacii
Neînfloriţi.

Ca o rugăciune
Pentru iertare,
Ca un imn
Închinat
Prieteniei.

3

Prinţi pitiţi
În pagini de carte-
Blocate-s discuţiile cu Alexa;
Dezorientarea,
Mai ceva decât sida...

Alunecări prin
Rupturi de logică elementară;
Între apus si răsărit,
Numai
Gustul de pizza.

Nimeni în cameră,
Freziile-ncremenite-n
Propriul parfum.
O carte lăsată pe masă
Îmi aminteşte de mine.

Pereţi de sticlă,
Amprentele vocale
Amplifică tăcerea.
Ca o treaptă de urcat,
Un nou naufragiu.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să ştie mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă tu n-ai mai fi, eu nu aş fi
decât o adieră tristă în vânt
dimineţile vor fi tăcute şi pustii
nu mă întreba femeie azi nimic
voi rătăci în gol pe ţărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar odată
o ielă dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat, ai trecut
azi nu mai strâng la piept privirea
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin tristeţi, sufletul meu arde
mă apasă
tu azi eşti tu
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aş fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aş căuta în paşii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorţii
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în braţe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea şi crud e destinul
eu mor la ţărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer, de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
tu eşti steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aştepta pe ţărm în fiecare noapte
să-ţi simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul e lacrimă, e blestem
dacă tu ai pleca, aş fi nălucă în cer
învăluit în ceaţă
privesc valurile ce ţipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, plâng
în obsesia unui vis ucis
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în faţă o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aştepţi dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte şi pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată mare
tu unde eşti, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi aşeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

File şi petale

Unde eşti acum, iubire?
Ştiu, de aici foarte departe,
Cerul cu a stelelor lucire
O distanţă mare ne desparte.

Gândul încă îmi este tulburat
Şi te aştept. Dar cum te-aştept?
Cu sufletul atât de zbuciumat
Şi inima zdrobită-n piept.

Nu vii şi-mi spui deschis
Să rup din carte înc-o filă,
Şi să transform totul în vis
Ce a rămas dintr-o idilă.

Astfel din file şi petale
Prefăcute-n cenuşă şi uitare,
Nu mai văd pe care cale
Vom merge-n continuare?

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă tu n-ai mai fi, eu nu aş fi
decât o adieră tristă pe pământ
dimineţile vor fi tăcute şi pustii
nu mă întreba vântule azi nimic
voi rătăci în gol pe ţărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar o dată
o fată dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat pe alt meleag
azi nu mai strâng la piept privirea
nu mă vei mai aştepta iubito în prag
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin dureri, sufletul meu arde
mă apasă
tu cine eşti
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aş fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aş căuta în paşii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorţii
păşind la pas pustiu cu morţii
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în braţe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea şi crud e destinul
tu mori la ţărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
erai steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aştepta pe ţărm în fiecare noapte
să-ţi simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul mi-e lacrimă, blestem
dacă tu ai pleca, aş fi nălucă în cer
învăluit în ceaţă
privesc valurile ce ţipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, urlu, plâng
în obsesia unui vis ucis
dar nu mă aude decât umbra
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în faţă o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aştepţi dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte şi pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată o mare
tu unde eşti, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi aşeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această culoare de moarte

alb în jurul meu ca o ninsoare blând aşezată
acul din braţ mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor să mai vină undeva în timp
spaţiul se contractă se face aşa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre ţărm răzvrătită îşi cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieţii în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită

mi se pare că înoţi prin venele mele ca şi când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală

clipocesc vocile sângele meu face loc unor străini
să umble prin el ca prin biblie să afle adevărul
ochii lor nişte stele aprinse să vestească
eu par să fiu îngropată în acest alb de var de halat de zăpadă
tu ai ajuns în sfârşit în inima mea şi îmi laşi un răvaş de iubire
până în timpan îmi strigi sunt aici nu vreau să te pierd

marea aduce marinarii pentru toate femeile de nisip uitate
la ţărm cineva îmi face respiraţie gură la gură

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea ta

Plutesc pe Marea înspumată,
Pe-o plută ce abia se ţine,
Precum iubirea-mi disperată,
Ce te visează doar pe tine...
M-agăţ cu braţe vlăguite,
De ude bârne mişcătoare,
Visând la zilele-nsorite,
Când îţi voi plânge la picioare,
Iar dinspre-ndepărtate maluri,
De-oi auzi a ta chemare,
Pe dată voi sări în valuri,
Şi voi stăbate Marea Mare,
Iar dacă n-oi avea putere,
Să birui Marea nesfârşită,
Rămâne-va trudita-mi vrere,
Să-mi fi mirifică iubită...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În "Marea uitării"

Ne-ntoarcem 'napoi,
Scotocind în "Mare",
Marea uitării, de noi,
Între trei hotare;
Astăzi, ieri şi ziua de-apoi,
Pierdută-n uitare.

Privim spre nevoi
Ce-aduc întristare
Şi dăm înapoi
Gunoiul din "Mare",
Amarul din noi
Însemnând neuitare...

Deodată apare,
Viaţa de-apoi
Fără hotare sau înapoi
Şi-n "Marea" uitare
Vedem doar că noi
Trecut-am hotare

Uitând de nevoi
Ce covârşitoare
Strigau –"Înapoi,
Mai este îndurare,
Şi "Azi" pentru voi,
Şi Har şi iertare!"

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pânzele-ntinse

Răzbind marea vieţii, mereu în furtună,
Noi doi, ca o barcă ce-i dusă de vânt,
Vom trece de valuri mergând împreună,
Cu pânzele-ntinse, cu zel neînfrânt.
Iubito, la cârmă eu sta-voi de veghe,
Tu pânzele-ndreaptă, croind drum spre larg!
Amurgul trăirii şi-o ultimă leghe,
Ne-or duce spre ţărm, unde valuri se sparg.
Şi păsări se-avântă, iubito, cu tine,
Pe pânzele-ntinse mai vesel cântând
Şi peştii se zbenguie-n apele line,
Cu undele mării-n pereche dansând.
De-om pierde-n furtună busola, compasul,
Vei fi lângă mine când clipele gem.
Mai iute veni-va răgazul, popasul.
Cu tine alături, nicicând nu mă tem

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!