Potretul unui băiețel
După ce a fost bătut la fund cu cureaua s-a târât în pat
Și și-a acceptat situația fără inutile lacrimi amare.
Pălăria unchiului, cu dungi roșii, era un lucru-amuzant!
Chicotea pe înfundate. Apăruse luna-nlăturând disprețuitoare
Zdrențele norilor cenușii de pe cerul de sineală.
Se vedea clar era mai palidă decât florile de narcis
Și-i inunda patul cu mareea-i aurie. Pe pardoseală
Se roteau puncte leneșe. Cu ochii-nchiși, el suspina-ntr-un vis.
Nisipul era fierbinte. Fulgere de lumină trandafirie
Stropeau cu stropi de sânge plaja. Dincolo de gura peșterii
Sclipeau cu nepământească splendoare, c-o feroce glorie,
Zigzagurile constelațiilor australe, cereștile imperii:
Ici, în balans, Crucea Sudului;* colo, sfidător, Marte pe cai mari;
Dincolo, răvășind puzderie de stele-n juru-i, sălbaticul Centaur.*
Înăuntru, butoaie grozave, ca gușile unor înalți funcționari
Umflate de chiolhanuri, iar pe pereți carpetele de aur
Străluceau ca pasiunile dând în clocot. Și, prins bine-n scoabe,
Aproape de sulurile de purpură furate din cala vreunei galere,
Era un sipet negru c-un craniu pictat pe el și două oase albe;
Avea scrijelit deasupra "Praf de pușcă!" Lângă foc, dându-și aere,
Îmbrăcați în haine stacojii, cu nestemate verzi și roșii la vedere,
Strigându-se cu nume scandaloase, periculoși ca niște scorpioni,
Pirații jucau zaruri, iar ochii lor erau secera lunii în scădere.
"Dubloni!"* strigau. Cuvintele lor zgârâiau aurul. "Dubloni!"
* Crucea Sudului și Centaurul constelații vizibile în emisfera cerească sudică.
* Dubloni vechi monede spaniole de aur.
poezie de Benét, Stephen Vincent, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre constelații
- poezii despre aur
- poezii despre înălțime
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
Citate similare
Casa splendoarei
Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereți și ciudate coridoare - din aur sunt și ele.
Și-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roșu, îndărătul a toate.
Și-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.
Sunt multe-ncăperi și toate de aur
Cu pereți lucrați adânc în email,
În metal forjat; și prin roșiatica piatră
Anume cizelată, năvălește lumina aurie.
Aici vin din prea mare dragoste de dânsa,
Iată adorarea cu care ador
Mă-nseninează și sunt în ea puteri
Care, de sufletu-i aprinse,
Dărâmă cei patru pereți statornici ai timpului.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre Soare
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre iubire
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Băiatul se ținu mereu după ele. Intrând și el în palat, ce-i văzură ochii? Cămara de joc mare și largă de abia puteai să-i zărești căpătâiul. Ea era împodobită numai cu aur, cu pietre nestemate și cu făclii de jur împrejur ce ardeau în niște sfeșnice de aur curat, mai mari decât omul. Păreții albi ca laptele străluceau de-ți luau ochii, și cu dungi de aur, împodobite cu zamfiruri și rubinuri de licăreau ca focul. Argatul se puse într-un colț și privea la toate minunile astea. Și avea și la ce privi, căci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai văzuseră ochii. Dar unde fu pomana aia ca să stea la un loc? Sărea și el tontoroiul de colo până colo, fără să vrea; căci nu era chip să stea la un loc fără a sălta, când cânta muzica aia. Până și sfeșnicele și mesele și lăvițele din casă săltau. Și nici pomeneală măcar nu este ca să-și închipuiască cineva frumusețea cântărilor și a muzicii aceleia; organe, fluiere, chitări, alăute, buciume, cimpoaie și alte multe d-alde astea cântau într-o unire de rămâneau marț cei mai buni muzicanți din lume. D-apoi fetele? Trăgeau cu foc la niște hori, bătuta, brâul, ca la ușa cortului, de unul singur, pipăruș și câte jocuri toate, de puteai să-ți rupi bojocii jucând.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre muzică, citate despre foc, citate despre unire, citate despre table, citate despre superlative, citate despre promisiuni, citate despre palate, citate despre ochi sau citate despre lactate
Sunt multe constelații australe cari nu se văd de pe latitudinele noastre, sau nu se văd decât numai câteva stele dintre ele și nu cele mai principale, așa sunt constelațiile; Centaurul, Nava, Crucea de Sud, Indianul, Păunul și altele. Deoarece nu le putem observa decât dacă am întreprinde o călătorie spre ecuator, lucru ce puțini dintre noi îl vor face, e destul să spunem că din Nava, cea mai strălucitoare stea e Canopus, din Centaurul sunt α și β și anume: α e cea mai apropiată stea, căci de la ea ne vine lumina în 4 ani; Crucea Sudului cu trei stele luminoase etc.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre lumină, citate de Victor Anestin despre lumină, citate despre constelații, citate de Victor Anestin despre constelații, citate despre timp, citate de Victor Anestin despre timp, citate despre păuni, citate despre cruce sau citate despre India
Amurg antic
Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Și lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre parcuri, poezii despre palate, poezii despre moarte sau poezii despre lebede
Membrii familiei Dursley erau niște Încuiați (nici un pic de sânge magic în venele lor), iar din punctul lor de vedere, a avea un vrăjitor în familie era cea mai înjositoare rușine dintre toate.
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre familie, citate despre sânge sau citate despre rușine
Erau binevenite-n credința și-n a lor părere
Durerea ar fi putut crede că era durere.
Îngrijorarea că era îngrijorare.
Ele erau binevenite-n credința și-n a lor părere,
Perechea dându-și o importanță mare.
Nu. A fost nevoie ca toate zăpezile atârnând
De-acoperișul odăii lui să-și picure-întristarea,
Începând de când era doar un copil plăpând,
Pentru a se-așterne și pe capul lui ninsoarea.
Ori de câte ori acoperișul se-albea sub geana bolții,
Dedesupt capul lui în bezna din cocioabă
Era tot mai puțin negru decât catranul nopții,
O nuanță aproape de culoarea zăpezii, gri-albă.
Îngrijorarea-ar fi putut crede că era îngrijorare,
Durerea că era durere.
Dar niciuna dintre ele n-a fost tâlharul care
I-a furat părul negru, singura avere.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre durere, poezii despre păr negru, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre copilărie
Cămara în care intrară era așa de mândru împodobită, încât bietul cioban se mira cum o să calce el pe velințele și scoarțele alea scumpele ce erau așternute pe jos. El se ciudi și mai mult când văzu pe fiul de boier mare că intră și calcă fără milă peste dânsele, ca și cum ar fi fost cine știe ce zdrențe. Păreții erau albi ca laptele și cu niște vărgi de aur. La ferestre erau niște perdele de mătase d-aia bună și groasă, întinse pe niște drugi de aur. Pe lângă păreți, niște lavițe și o masă de lemn mirositor, lucrate cu meșteșug. Paturile era de o parte și de alta ale cămării și cu un fel de oranist dasupra, numai de mătăsărie d-aia buna, înmuiate în fir, așezate pe patru stâlpi lucrați ca melcul și cu niște dungi de aur. Așternutul era de niște pânză albă ca zăpada și subțire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era îmbrăcată cu pânză de borangic de cea mai aleasă. Ciobanul intră cu sfială. Abia călca, ca să nu strice velințele. Se puse binișor în pat ca să nu se mototolească albiturile. Iară fiul de boier, cum intră, se aruncă pe un pat, parc-ar fi fost la dânsul acasă, și se tolăni. După ce se stinse luminarea, ciobanul începu a ronțăi la floricele prin întuneric.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oi, citate despre alb, citate despre întuneric, citate despre zăpadă, citate despre mândrie, citate despre lemn sau citate despre flori
Zâna porunci și trase la scară o căruță ferecată în aur, cu patru telegari de mâncau foc. Căruța era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. Ei se urcară. Cum se puse el lângă dânsa, un luceafăr se așeză pe fruntea ei, și așa strălucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dânșilor. Amândoi erau îmbrăcați cu niște haine scumpe și foarte frumoase. Caii porniră. Dară zburau de parcă n-atingeau pământul, iară nu că mergeau. într-o clipă ajunseră la împăratul, tatăl băiatului, carele îl aștepta și se ciudea de atâta întârziere. Când îi văzură, toți înțeleseră că aceasta era femeie de pe alte tărâmuri, și lăuda pe fiul de împărat pentru o așa nimerită și neașteptată alegere. Frații cei mai mari o mâlciră, văzând atâta frumusețe și atâta bogăție. Mai mare strălucire și gingășie ca aceasta nu se mai văzuse sub soare și pe la dânșii până atunci. Începură a-și da coate, a-și veni în cunoștință și a se căi de râsul ce făcuseră de fratele lor.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre Soare, citate despre vestimentație, citate despre râs, citate despre laudă, citate despre femei sau citate despre cai
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre somn, citate despre îngeri, citate despre zoologie, citate despre săniuș, citate despre mâini sau citate despre animale
Ferestrele erau foarte sus și geamurile erau roșii, albastre și galbene. O lumină tare ciudată pătrundea prin ele. Pe masă era o farfurie mare plină de cireșe frumoase și Gretchen s-a așezat și a mâncat cireșe câte a vrut, fiindcă avea voie să mănânce cât îi place. Pe când mânca, baba a pieptănat-o cu un pieptene de aur și părul s-a cârlionțat și a căpătat o strălucire minunată, și chipul fetiței, rotund și bucălat, era ca trandafirul.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre păr, citate despre trandafiri, citate despre roșu, citate despre galben, citate despre fete sau citate despre cireșe
Un om a văzut o minge de aur pe cer
Un om a văzut o minge de aur pe cer;
A urcat după ea
Și, într-un final, a atins-o
Era de argilă.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Când omul a ajuns pe pământ
Și a privit din nou,
Iată, acolo era o minge de aur.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Era o minge de aur.
Da, în numele cerului, era o minge de aur.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Absurdități
pe afara copiii se jucau fericiți
capul tău era mingea lor
se rostogolea pe niște scări
fără vreo logică anume
durerea mea era sclipitoare
cerul era o aeroambulanță
îngerii cu demersul lor isagogic
ieșeau dintr-o biblie cu
micromotor și creau o lume
forma mea de viață te striga
tot mai tare mai tare
o căprioară îmi tresălta
sub cămașă căci fugeam după
tine fugeam după capul tău
pe niște scări ca pe niște pagini
de carte copii plîngeau
după mingea lor măi copii
veți crește mari și voi veți crește
și nu veți avea scăpare
mingea aia nu era un cap
era o anarhie aveți grijă
de capurile voastre
nu le împrăștiați nu le lăsați
să vă sară să vă doară
să se rostogolească pe scări
pe-afară zidarii unei toamne violet
ieșiți din capul acela
ca dintr-o ladă cu arme
mă reconstruiesc migălos indolent
și încet îmi scot unghii din carne
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre logică, poezii despre fericire, poezii despre cărți, poezii despre creștinism sau poezii despre creștere
"Pacifis" staționa pe orbita planetei roșii, Marte; de fapt, impropiu spus că staționa, pentru că nu stătea în loc, ci, asemenea celor doi sateliți naturali, Phobos și Deimos, se învârtea în jurul planetei roșii. Marte planeta în jurul căreia se născuseră cele mai fanteziste idei, planeta care inspirase atâtea generații de scriitori SF sau scenariști de filme al acestui gen, alimentându-le imaginația prin surprinzătoarea-i și enigmatica apariție se afla acum atât de aproape de ei. Terra deja era doar un alt punct gălbui, luminos, pe firmamentul întunecat al spațiului... Marte era în fața lor, iar în apropiere, Phobos și Deimos, micuți și diformi, semănând mai mult a cartofi decât a sfere; prăfuiți, inospitalieri, întunecoși, cu o formă neregulată. Phobos, aflat la numai 6000 km față de Marte, cu un crater, Stickney, cu un diametru de vreo 5 km. Ce imagini neobișnuite pentru ochii membrilor echipajului. Aproape că uitaseră de micul lor incident, orbiți de prezența "zeului războiului, Marte", însoțit de fiii săi, Phobos (Spaima) și Deimos (Teroarea)... Dar nu uitaseră în totalitate.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre planete, citate despre teroare, citate despre spaimă, citate despre scriitori, citate despre sateliți sau citate despre război
Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre albastru, citate despre înălțime, citate despre picioare, citate despre negru, citate despre dans sau citate despre crini
Dragostea
deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.
mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.
mama știu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.
umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre jocuri, poezii despre curcubeu sau poezii despre păianjeni
Abis II
Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre prăpăstii, poezii despre munți, poezii despre ceas sau poezii despre bărbați
Un prinț din Libia de vest
Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prințul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.
De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărți grecești,
mai ales de istorie și de filozofie
Dincolo de toate, era un om puțin vorbăreț.
S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se știe, nu vorbesc prea mult.
Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Și-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat grecește,
a învățat să se poarte mai mult sau mai puțin ca un grec;
și tot timpul i-a fost teamă că și-ar putea pierde
numele lui destul de bun
folosind aiurea cuvintele grecești,
pentru ca apoi cei din Alexandria, după obiceiul lor cel rău,
să înceapă a râde de el.
De-aceea s-a mulțumit să folosească doar câteva vorbe,
îngrozitor de atent la sintaxă și pronunție;
și-aproape o luase razna, fiindcă avea,
îmbuteliate, sub presiune, înlăuntrul lui, atâtea de spus.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Grecia, poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre plăcere sau poezii despre mulțumire
Tricoul cu girafă
și-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băștinașul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
așa cu tricoul rulat peste cap un turban
ce înăbușă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manșete puțin acrișoare și degete
umede la reverul din pergament permanent
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple așa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre girafe, poezii despre întuneric, poezii despre plată, poezii despre nisip, poezii despre jucării, poezii despre indigeni sau poezii despre degete
Poem ultragiant
Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neașteptare și aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraș murdar de provincie
Și locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi și când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără și negricioasă
Mi-a spus că toți ai casei sunt plecați în oraș la plimbare
A zâmbit
Și a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea și n-aveam nicio poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de șaisprezece ani
Și cum se așezase aproape pe pat, parcă așteptând
M-am apropiat zâmbind și am întrebat-o cum o cheamă.
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se rușinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopții
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al orașului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide și automobile
Aici eram numai eu cu servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.
Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Și mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraș murdar de provincie
Pe când eram destrămat și stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roșii de la jaretiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă și a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Și să se scandalizeze părinții lor onorabili
Fiindcă deși m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Și mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lingeria lor
În pianul lor
Și în toate celelalte accesorii care le formează frumusețea.
poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre poezie, poezii despre oraș, poezii despre frumusețe, poezii despre tinerețe, poezii despre teatru sau poezii despre sex
Un cântec straniu și extravagant
I s-a părut că vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un răvaș de la nevastă.
"În sfârșit, realizez," a spus,
"Cum viața mea devine o năpastă!"
I s-a părut că vede-un Bivol
Deasupra șemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăsești această casă,"-a spus,
" Chem polițiștii imediat!"
I s-a părut că vede Șarpele-cu-Clopoței
Adresându-i în grecește-o întrebare:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puțin cu dânsul la taclale!"
I s-a părut că vede-un Casier de Bancă
Coborând alene din tramvai:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un Hipopotam, nici gri, dar nici bălai.
"Dacă va lua cina cu noi, mă tem," a spus,
"Că n-o să ne rămână multă pâine și nici ceai!"
I s-a părut că vede-un Cangur
Râșnind harnic boabe de cafea:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era, doar din cartofi făcută, o Chiftea.
"Dacă-ar trebui s-o-înghit," a spus,
"Sigur, m-aș îmbolnăvi de-o boală foarte grea!"
I s-a părut că vede-un Docar cu Patru Cai
Tras alături de fotoliu și de baldachin:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era c-un Urs Decapitat vecin.
" Prostuțul," a spus, " bietul prostuț!
"Așteaptă să-i servesc prânzul, ca un bun creștin!"
I s-a părut că vede-un Albatros
Dând din aripi lângă lampă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un timbru poștal dându-se stambă.
"Mai bine-ai pleca acasă,"-a spus
Nopțile-s umede și nu-i rost de nici o trampă!"
I s-a părut că vede cum Poarta Grădinii
Se deschide și se-învârte cheia:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Regula de Trei Compusă și de-aceea,
" Totul e-învăluit de mister," a spus,
" Asta-i clar pentru mine, cum pentru foc scânteia!"
I s-a părut că vede-un Argument
Care dovedea că el e, la Roma, Papă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era o Bucată de Săpun în apă.
"Un fapt îngrozitor," a spus pierit,
"Iată, s-a topit orice speranță,-oricât de slabă!"
poezie de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre vecini, poezii despre urși, poezii despre tramvaie, poezii despre săptămâni sau poezii despre soție