Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carteEmil Gârleanu

Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Citate similare

detalii despre carteEmil Gârleanu

În mintea lui își înjghebă planul. Să se suie pe luger în sus, meargă, meargă și să meargă, până în vârf; și de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritur㠖 sau o vedea el ce-o face. Atunci se mișcă din nou și, după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte și scoborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou, și văzu poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, și când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicaturi: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn Și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul: cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, pe de margini, frunzișoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc, și îndrăzni: deschise ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi in sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Nu era un sentiment asemănător îndrăgostirii sau dorinței sexuale. Era ca și cum ceva pătrunse în el și încerca umple un gol care era acolo. Aceasta era senzația lui. Nu era vorba despre un gol pe care ea l-a iscat, exista acolo în el, din vremi îndepărtate. Ea doar a proiectat asupra lui o lumină aparte.

în 1Q84
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "1Q84" de Haruki Murakami este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.95- 24.99 lei.
Cornelia Georgescu

Totuși, fetele remarcară o schimbare în atitudinea lui Lucian; nu mai era chiar așa, "năvalnic", cum și-l aminteau ele; era parcă mai rece, mai distant, deși, ca de obicei, fermecător... Nu le mai strângea însă pasional în brațe, nu le mai săruta cu foc, era mult mai rezervat în gesturi, iar dacă el nu proceda astfel, se abținură și ele; cel puțin era acolo; măcar atât... Frumos, elegant (chiar îmbrăcat în blugi și cu tricou), galant... Adică Don Juan! Plăcut sfârșit de săptămână în Institut...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

La o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă și întunecoasă, iar în pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o fântână. În zilele cu prea mare zăduf, cea mai mică dintre fetele împăratului se ducea în pădure și se așeza pe ghizdurile fântânii răcoroase. Stătea așa fără facă nimic și când o prindea urâtul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindea din zbor în căușul palmelor și-apoi o arunca iar. Ăsta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.

în Prințul fermecat
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.
detalii despre carteEmil Gârleanu

Și-a mers voinicul, a mers. Mult fi mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce – nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Și iar purcese la drum; și umblă, și umblă, băiete; și de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază. Și voinicul privi iar în sus. Privea în sus și nu-și credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

O, cum îi mai bătea Gretei inima! Parcă ar fi vrut facă un lucru rău și ea doar atâta voia, vadă dacă Karl e acolo. Și acolo era, fără îndoială! Și ea se gândea la ochii lui limpezi și la părul lung: parcă îl vedea cum zâmbește ca atunci când ședeau amândoi la umbra trandafirilor. Desigur are să se bucure când are s-o vadă, și ea are să-i spună ce drum lung a făcut până dea de dânsul, și ce necăjiți au fost cei de-acasă când el a plecat și nu s-a mai întors. Gretei îi era teamă și totodată se bucura.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Într-o zi de iarnă, departe de munți, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit și șters. Everestul însuși, așezat undeva în spate, nici nu părea fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; așa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permițându-i unui băiat pătrundă acolo, stea sus, pe creasta bătută de vânt, să se cațere către vârful care acum nu mai era departe...

în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Zarul

Era o liniște oarbă,
Zgomotoasă chiar,-de prea multă liniște!
Și mai era acolo niște cercuri,
Vii și simandicoase...
Erau ca scaunele din jur,
De la masa tăcerii!
Piatră de cremene,
Ființele înnegrite de groază,
Încordate ca o arbaletă.
Cu răsuflarea tăiată, d
În mijloc, pe roata norocului...
Era o literă amorțită,
Care arunca zarul!
Cerul cădea spiralat,
Până la vârful dorinței
Și din tenebrele căușului mâinii,
Au zvâcnit cuburile rotindu-se...
Ca anotimpurile
Și când am deschis ochii,
Am văzut cum căzuse iarna...
Un doi legat de un unu,
Exact cât trebuie,
Să măture... speranța!

Să măture... Speranța

poezie de din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Titu Maiorescu

Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plângerea mărginită a unui egoist nemulțumit cu soarta sa particulară, ci era eterizat sub forma mai senină a melancoliei pentru soarta omenirii îndeobște, și chiar acolo, unde din poezia lui străbate indignarea în contra epigonilor și a demagogilor înșelători, avem a face cu un simțământ estetic, iar nu cu o amărăciune personală.

în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian se grăbi în a împărți autografe pe bluzițe, tricouri, foi, fotografii; în cazul lui însă, era mult mai greu încheie mai repede această activitate, căci fiecare domnișoară dorea măcar o semnătură de la el, ca o ultimă amintire și erau destul de multicele acolo... Cum plece la timp din mijlocul lor, ba încă intact?! Încercă le înduplece în fel și chip, cu vorbe frumoase, mieroase, bine alese și meșteșugite; era însă posibil? Nici gând! Vai lui! Ora 08.00 se apropia nemilos; își văzuse aproape toți colegii îndreptându-se spre rachetodrom. Doar el nu reușise acest lucru; era încă acolo. Zâmbi, deși cu amărăciune și zise, făcând din nou apel la înțelegerea acelor tinere...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.

mama știu atunci că este pierdută.
avea cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.

poezie de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.
Cornelia Georgescu

În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne s-ar trezi. Deci, nu visase ea ar fi acolo și nici nu i se păruse lui; ea era, într-adevăr, acolo. Observând ea se trezea, se opri în prag, fără a înainta în interiorul rezervei, privind spre ea, cu aceeași admirație neprefăcută, ca întotdeauna.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Frost

Pulbere de aur

Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
era aur în praful auriu sclipind în soare.

Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
era aur pur în praful ce sclipea în soare.

Așa era viața la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam și mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
"Trebuie ne-înghițim porția de aur fiecare".

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Stopping by Woods on a Snowy Evening Hardcover" de Robert Frost este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 42.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Mă apropiasem de tine... 3

așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]

hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...

Pasărea m-a smuls în ultima clipă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian ajunse în față. Privi spre Lia; ea era acolo... Își ridică privirea albastră și-l zări; nu doar pe el, ci și urmele de pe obrajii lui. Acum ea nu se mai gândi la titlul lui de "Don Juan", ci la faptul urmele acelea l-ar putea dezavantaja în fața Comisiei. Se încruntă ușor și-i făcu discret un semn cu mâna, indicându-i obrazul ei. El nu pricepu deloc ce dorea ea; știa bine fetele nu-l sărutaseră deloc, așa că nu încercă să se șteargă; nici măcar nu intenționa acest lucru. Lia mai privi spre el și repetă gestul, ceva mai insistent. "Ce naiba vrea -mi arate? Sau -mi spună? Sunt neobrăzat?! De ce oare? Doar pentru că am întârziat nițeluș?" se gândi Lucian și ridică ușor din umeri, a nepăsare, apoi, nepricepând semnele ei, nu mai privi deloc spre ea. Într-adevăr, întârziase puțin, dar ce știa ea? Tot nu era vina lui, în nici un caz! Și nu-i convenea deloc faptul ea-l considera neobrăzat, sau cum anume, doar ea știa... Președintele Comisiei Disciplinare nu sosise încă. În schimb vicepreședintele se afla acolo. Domnul Sever Forțan își ridică privirea spre sală și-l observă pe Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care să aiba strămoși mai aleși și mai de viață. Pamântul era o nimica toată, un boț de humă ce orbecaia fară de nici un căpătâi, prin văzduh, când neamul lor greieresc își ridica osanele lui însuși, supt frunzele uriașe din care astazi nici macar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea – dăinuiau stăpâni în lung și-n lat, ca și pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreț în cuptorul brutăriei lui Por-împarat. Si astea nu erau vorbe de ici de colo; ci le povesteau batrânii în toate mintile lor, și ei, firește, de la alți batrâni pricepuți le auziseră. Căci doar așa ramân poveștile pe lume.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântărețul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Pe prispa casei, copilașul numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streașină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei -ți dau puii când or crește mari!" Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă seamănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

La o margine de drum înflori și trandafirul. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se luminase dimineața aceea de primăvară. Și-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împraștia îndata peste întregul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevaratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Trandafirul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce se cumpără argintul, chiar și de cea mai bună calitate, așa de ieftin? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!