Lupte spirituale

Am observat că aşa, din fire,
îmi place să mă rătăcesc
cu câte o copilărie
prin sătuleţu-mi de firesc,
unde pe-amica nebunie
mă bucur so mai întâlnesc,
de hac să-i vin, de leac să-mi fie!

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumoasă!

Am coborât la malul râului
Şi m-am aşezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Aşa c-am sărit cu gândul să mă-înec.

Dar am ţâşnit la suprafaţă – şi-am ţipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aş fi reuşit s-o fac.

Dar era Rece în acea apa! Era rece!

Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălţime.
M-am gândit la copilul meu
Şi-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.

Am rămas acolo şi am ţipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n–ar fi fost atât de înalt
Poate că aş fi reuşit s-o fac.

Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!

Acum, dacă tot sunt aici şi în viaţă,
Presupun că a trăi este firesc.
Aş fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc,

Aşa că-o să-mi mai auzi ţipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aş simţi însă bine, draga mea,
Să te ştiu tristă fiindcă-am reuşit s-o fac.

Viaţa-i frumoasă ca un vin spumos! Viaţa-i frumoasă!

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... şi mă bucur când plouă, peste flori şi pe crâng
şi mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
şi mă bucur de tine, când vrei să-mi priveşti,
ochii de-acum limpezi, ce îmi ameţeşti,
şi mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
şi mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluţe pictate, printre mii de scântei,
şi mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc şi iubesc,
şi mă bucur de rouă, dimineaţa o calc,
şi răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
şi mă bucur de seară, cu al ei asfinţit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
şi mă pierd în lumină, când vin dimineţi,
pe un nou răsărit, mă înalţ.... să mă ierţi!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?

Sunt emirul ce domneşte într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristeţe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deşertul vieţii mele, pân-acum la bătrâneţe.

Ce e viul? Ce e viaţa? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Şi a nu ştiu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.

Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... şi nu prind întâietatea,
Iar în şcoala vieţii mele, anual sunt repetent.

Sting cu foc tot ce mă arde şi mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin puşcărie
Şi-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalţ în jos.

Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
La picioarele-ţi nebune, să m-arunc şi să mă-nchin,
Venerându-ţi măreţia şi cu drag să îţi slujesc,
Să ajung şi eu ca tine, sau... aproape, cel puţin.

poezie de Dan Dadae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absorbit

Absorbit de câte sunt prin pagini
Scap în iris unele imagini
De seducătoare clipe stranii
Ca şi cum aş azvârli cu banii.

Frunzăresc visând între coperte
Întâmplarea care să mă ierte
Dându-mă de-a dura prin frunzare
Dinadins sau chiar din întâmplare.

Nu regret, nu rătăcesc prin semne
Degete subţiri şi risipite,
Însă îmi doresc să mă invite
Doamne parfumate şi mai demne.

Dacă plec îmi place când pe stradă
Iese o fecioară să mă vadă
Şi cu-o daltă fină să-mi cioplească
Înălţimea cea mai nefirească.

poezie de Bujor Voinea din Artefacte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel beţiv

Să bea vin lui mult îi place
Dacă e din soiuri bune,
Dar băut-a şnaps de prune
Şi acum e beat şi zace.

Se trezeşte şi ne spune
Că beţii el va mai face
Cu vin roşu că îi place
Dacă e din soiuri bune.

Cade-n transă şi iar tace
C-a-nceput în cap să-i sune
Mintea care vrea să-i joace
Feste pentru al repune

Să bea şnapsul care-i place.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place...

Îmi place să mă trezesc cu soarele în faţă,
Şi lui Dumnezeu să –i mulţumesc pentru tot,
Ca într-o prefaţă a operei de viaţă.

Îmi place să mânânc bine şi de toate,
Sunt o gurmandă înfometată de lucruri bune,
Măreţe, de pace şi dreptate.

Îmi place să străbat cărările naturii,
Din vârf de munte până în vale
Şi ochilor să le ofer frumosul, plin de încântare.

Îmi place să-mi beau cafeaua dimineaţa
Pe un bolovan scăldat în razele de soare,
În mijlocul unui râu cu valuri mici, ca viaţa trecătoare.

Îmi place să-mi adap setea la gură de izvoare,
Iar trupul să mi-l spăl în cascade zgomotoase, reci,
Cu incantaţii, de binecuvântare.

Îmi place muzica cerului plin de ciripitoare,
Ce au inspirat marii artiştii ai lumii,
Nimic din întâmplare, pentru încântare.

Îmi plac hainele la modă, mai mult să le privesc,
Dar sincer, mă atrage un trening lejer,
Pentru capriciile mele, copilăreşti.

Îmi plac călătoriile alături de oameni cu spirit frumos,
Iar glumele spuse lângă un foc zdravăn
Să fie descântat cu un vin Rose, pentru sufletul setos.

Îmi place să citesc o carte bună,
Cocoţată în vârful patului cu dicţionarul alături,
Să decodific ce nu am învăţat şi ce încă nu ştiu.

Îmi plac toate florile din lume şi din jurul meu,
Ce bucură sufletul omenesc cu parfumul lor natural,
Şi în şoaptă să le vorbesc.

Îmi place să iubesc, şi să fiu iubită,
Dar nu prea am noroc la acest măreţ tupeu...
Probabil n-am firea potrivită, m-am resemnat, dar greu.

Îmi place viaţa la nebunie!
Acest miraculos dar divin,
Asta sunt eu, nu mai puţin.

Libertatea m-a curtat mereu,
Binecuvântată să fie!

poezie de Valeria Mahok (26 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverii (XVI)

Vin' la umbră de copac
Lângă lac
Unde stau şi te aştept
Unde zac.

Şi să-mi stai întreaga zi
Pe-aşternut
De fân proaspăt, fân uscat
Cunoscut.

Să ne îmbătăm încet
De noi doi
Eu să-ţi fiu ţie poet
Aşa goi.

Ochii verzi să mi-i aduci
Să-i desmierd
În privirea lor, năluci
Să mă pierd.

Gura ta să-mi fie leac
De un dor
Barba mea de fiu de dac
Orator.

Sânii tăi marmoreeni
Şi perfecţi
S-or jerfi, pe malul apei
Inocenţi.

Iar pe pântec de fecioră
De-un alb pur
M-oi jura, a câta oară
Să îndur.

Pe şolduri de nimfă dulce
Să îmi scriu
Testamentul de răscruce
Încă viu.

Coapsele să mă-nconjoare
Ca un brâu
Braţele să-mi fie soare
Ca un râu.

Pe genunchii tăi cu semne
De la fân
Îi voi face să consemne
Că amân.

Gleznele de ciută blândă
Voi privi
Tălpile cu sărutare
Voi strivi.

Urma paşilor ce-s martori
La ce-am zis
Va rămâne-n veşnicie
Manuscris...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (9 octombrie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori îmi place ori nu-mi place

Ori îmi place ori nu-mi place
Gândul mi se încurcă în versuri,
Conştiinţa să-mi împace
Cu inconştiente sensuri
Dintr-a minţii carapace
Scânteindă de reversuri
Cu străfulgerări opace
Din ascunse universuri
Cu-adâncimi de sori şi pace
Pentru munţi de neînţelesuri
Puşi în sufletul ce tace
Călcând ferm peste demersuri
Care nu-l pot satisface.

Puterea firii vede zorii
Sporind furtunile gândirii
Dar duhu-n zori vorbeşte ploii
Cu har, de gândul nemuririi,
Zvârlind constant pe roata morii
Întreaga întunecare-a firii.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (16 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd iubirea, îmi place s-o trăiesc, îmi place să-i admir pe cei care o preţuiesc, dar nu suport duplicitatea. În nicio direcţie, aşa încât mi-e tare dificil s-o tolerez la cei din jurul meu.

Mihaela Rădulescu în Despre lucrurile simple (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde eşti?

De unde eşti, de unde ai apărut,
Femeie minunată cu zâmbet însorit,
Spune-mi din ce poem ai coborât,
Şi de ce în suflet mi te-ai cuibărit?

Căci iată, sufletul mi l-ai umplut,
Cu mii de gânduri şi speranţe,
Şi inima îndrăgostită a început,
Să-mi cânte numai ode şi romanţe.

Prin vene îmi curge fericirea,
Simt inima pulsând cu bucurie,
De câte ori îţi întâlnesc privirea,
Sau te aud rostind câte-o dulcegărie.

De unde eşti, de unde ai apărut?
Spune-mi, te rog, că nu eşti doar un vis,
Că în sufletu-mi de când te-ai pogorât,
Mi-ai transformat infernu-n paradis.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu-i neprihănire
Şi pacea lui Dumnezeu,
Oamenii-s purtaţi de fire
Şi se poticnesc mereu!

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Lucica Rares
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştiul este balanţa perfectă pentru mine, între locul de unde vin şi cel în care vreau să-mi petrec următorii ani. Şi este, aşa, şi un pic prăfuit, iar asta îmi place foarte mult.

Eduard Kunz în Jurnalul Naţional (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun de Eminescu

Mă spovedesc, în taină, la stele şi luceferi,
Rugându-mă ca semeni şi dragi să-mi fie teferi,

Mă curăţ de păcate, îndeplinind canoane,
Să uit pentru o vreme de dive şi cucoane,

Să-i dau din suflet totul acelei ce-o iubesc,
Să-i pot vorbi cu patos şi totuşi clar, firesc,

Îndepărtez de mine orgoliul şi mândria,
Să îmi rămână-n suflet doar pacea, modestia,

Postesc, trăiesc ascetic, cuminte şi-nfrânat,
Ca tot ce e în mine să fie pur, curat,

Revăd cu grijă gânduri clădite-n poezie,
Ca iambul şi troheul nedeformaţi să fie,

Revăd ce-am scris în vreme de naţie şi ţară,
Să nu rămână vorbe de ură şi ocară...

Pe straiele curate mi-aşez cu grijă brâul,
Şi îmi îndrept urechea s-aud cum plânge râul

Şi, îmbrăcat de praznic de sus şi până jos,
L-aştept pe Eminescu ca pe Iisus Hristos.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez să-mi edific "finitul"

Visez să-mi edific "finitul"
În raza luminii din ultima stea
Ce încă nu scaldă zenitul
Şi nimeni nu-i poate vedea
De-aici nicidecum răsăritul...
Da-n milioane de vieţi n-aşi putea
Ajunge să-i văd licăritul!
Rămân să explorez infinitul
Luminii din slavă, în albul de nea,
Lăudând-ul mereu pe Slăvitul
Stăpân ce poate crea
Un aşa Univers cu Cuvântul.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (13 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Nici mie nu-mi place să fiu propria piedică
Deşi nu am încotro din mine se nasc zi de zi
Tot felul de hăţuri, frânghii care mă ţin pe loc

Caut metode, trucuri, manuale, fotografii prin sertare
Cum se scapă de starea asta a îndobitocirii supreme
Cum se linge mierea de-afară, cum se cumpără pâine
Cum se dă mâna, cum se rupe o floare

Parcă sunt un rotocol de scaieţi pe care vântul îl poartă
Din cameră în cameră, în placenta asta dau din mâini
Din picioare prinsă-n tobogane viu colorate ale minţii
Care pe măsură ce e închisă mai mult e tot mai vie

E foarte plăcut aici, e ca petrecere-n doi!

Caut filme, cărţi, melodii, prietenii din copilărie
Pentru că şi ei acum sunt tot un fel de obiecte-n vitrină
Pe care-i scot de sărbători sau în situaţii ca asta
Când tot ce fac e să pun dorinţe în sticle de vin
Care mi se arată de câte ori deschid ecranul laptopului
Aud aud ţipete şi văd numai mâini deasupra mării care cer ajutor
Ce bine, îmi spun, chiar nu sunt singură!

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Toată lumea vrea să fie întrebată, logată, prezentă
Vrea ca acest mers în van să fie întrerupt, blocat, cineva să
Rupă gratiile, să zică, vin şi eu pe la tine, şi să nu ai ce face
Neavând uşă, el intră prin cuvinte, prin felul tău de a fi, de-a valma
Îşi face loc ca un pui de pisică ud leoarcă

Timpul desigur se măsoară altfel, în bucăţi de beton
Care cad direct la masa de scris în coconul acesta de unde
Nimeni nu ştie cum vom ieşi, dar de câte ori ating
Zidul el devine negreşit starea mea de spirit

Fac curat după încă o zi murdară, până la naştere mai e
Între timp vomit, citesc o legendă japoneză despre un fiu
Care-şi cară mama pe vârful unui munte, şi-mi e tot mai clar
Că şi eu am început să mă duc în spate într-un loc asemănător
Printr-o crăpătură, aproape pe muteşte, aproape ilegal

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

JOACA CU TIMPUL

Mă joc cu timpul!
În fiecare dimineaţă,
Deschizându-mi pleoapele cu greu,
Îmi trebuie un lung moment
Ca să îmi vin în fire
Şi să îmi dau seama
Unde şi în ce timp sunt eu.
Mă joc cu el,
Se joacă cu mine,
Ieri a fost mai volubil,
Astăzi, de angoase-i plin,
Dar ştiu că nimic din ce-a fost
Nu mai pot retrăi,
Aşa că încerc să găsesc
Punctul de unde din nou
S-o pornesc.
El, timpul, este frivol,
Cât ai clipi pleacă în zbor
Şi mă trezesc gârbovită
Şi cu sufletul gol.
Joaca cu timpul,
O iluzie, cu dorinţe avide
De nemărginire,
A fost ieri, a fost azi,
Dar, fi-va şi mâine?

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu ştii!

Doar tu ştii ca să desfaci
Misterul tainic al iubirii,
De aceea, sincer, îmi şi placi
Aşa cum îţi plac ţie trandafirii.

Din îmbrăţişarea ta nu vreau să scap
E prea fierbinte şi plăcută,
Vreau să iau viaţa de la cap
Pe o nouă cale, nebătută.

Sărutul tău să-mi fie leac
Ca bolile să nu m-atingă,
Dar ce magie să mai fac
Iubirea mea să nu se stingă?

Mergând prin viaţă în acelaşi pas
Prin dragoste să fim uniţi,
De-a lungul anilor ce ne-au rămas
Să fim mereu nedespărţiţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea încolţeşte în pământul unde eul începe să fie "gunoi".

citat din Ioan Hapca
Adăugat de Mary Ştef
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine

Lângă tine îmi găsesc alinarea,
Că eşti bun şi nu-ţi place trădarea,
Inima mea te vrea lângă mine
Şi tot viitorul să-mi fie lângă tine.
Îmi place că tu ai milă
Stai cu mine şi nu ţi se face silă
Vezi, uite aşa timpul trece
Şi împreună viaţa noi vom petrece.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!