Reverii (XVI)

Vin' la umbră de copac
Lângă lac
Unde stau şi te aştept
Unde zac.

Şi să-mi stai întreaga zi
Pe-aşternut
De fân proaspăt, fân uscat
Cunoscut.

Să ne îmbătăm încet
De noi doi
Eu să-ţi fiu ţie poet
Aşa goi.

Ochii verzi să mi-i aduci
Să-i desmierd
În privirea lor, năluci
Să mă pierd.

Gura ta să-mi fie leac
De un dor
Barba mea de fiu de dac
Orator.

Sânii tăi marmoreeni
Şi perfecţi
S-or jerfi, pe malul apei
Inocenţi.

Iar pe pântec de fecioră
De-un alb pur
M-oi jura, a câta oară
Să îndur.

Pe şolduri de nimfă dulce
Să îmi scriu
Testamentul de răscruce
Încă viu.

Coapsele să mă-nconjoare
Ca un brâu
Braţele să-mi fie soare
Ca un râu.

Pe genunchii tăi cu semne
De la fân
Îi voi face să consemne
Că amân.

Gleznele de ciută blândă
Voi privi
Tălpile cu sărutare
Voi strivi.

Urma paşilor ce-s martori
La ce-am zis
Va rămâne-n veşnicie
Manuscris...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (9 octombrie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!