Visez să-mi edific "finitul"
Visez să-mi edific "finitul"
În raza luminii din ultima stea
Ce încă nu scaldă zenitul
Și nimeni nu-i poate vedea
De-aici nicidecum răsăritul...
Da-n milioane de vieți n-ași putea
Ajunge să-i văd licăritul!
Rămân să explorez infinitul
Luminii din slavă, în albul de nea,
Lăudând-ul mereu pe Slăvitul
Stăpân ce poate crea
Un așa Univers cu Cuvântul.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (13 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte sau poezii despre alb
Citate similare
AȘTEPT ÎN BEZNA NOPȚII RĂSĂRITUL
Aștept în bezna nopții răsăritul
Scrutând cu ochii ațintiți zenitul,
Sperând, obscurul să se limpezească
Și steaua mea s-aprindă licăritul.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre stele, citate despre ochi sau citate despre noapte
Predicile îmbăiate în rugăciune, scaldă ascultătorii în razele Luminii divine.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie sau citate despre lumină
Un războinic al luminii nu-și petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alții. Un războinic al luminii nu-și pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de împlinit. Un războinic al luminii își cunoaște defectele, dar iși cunoaște și calitățile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri și așteaptă același lucru de la ceilalți. Știe că și cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindește în lucrurile din jurul lui.
Paulo Coelho în Manualul războinicului luminii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate de Paulo Coelho despre timp
- citate despre zile
- citate de Paulo Coelho despre zile
- citate despre superlative
- citate de Paulo Coelho despre superlative
- citate de Paulo Coelho despre lumină
- citate despre cunoaștere
- citate de Paulo Coelho despre cunoaștere
- citate despre calități
Din jarul cenușii renaște
Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca ușor la ele.
De-aș ști că va veni cândva sfârșitul
Din lume să dispară toate cele,
Aș pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.
Din al cenuși jar mai pot renaște
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaște.
Din pustiiri El va culege moaște
Însuflețite-n viață cu divinul,
Iar tot ce mișcă luptă cu destinul.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre crengi
Fulgi de nea...
Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!
Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân' la ghețari rămași în vreme, solitari...
Un vifor le șoptește oftând că nu se poate
Și îi așază-ncet... prea mulți, pe drumuri mari!
Poate c-a lor menire e să ne stea în cale,
Să ne opreasc-o clipă... de ce și cum, nu știm!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Și astfel învățăm ce-i bine să iubim!
E câmpul plin de fulgi și albul ne orbește,
Sau doar ne-ncetinește c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare și raza ce sclipește
Din orice clip-a vieții vom face un topaz!
poezie de Lili Șipoteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chiar dacă am avea posibilitatea materială de a călători cu viteza luminii, nu am putea ca în decursul unei vieți să ne ducem și să ne întoarcem din cea mai apropiată planetă locuită din univers. Nici nu putem comunica prin mijloacele științifice cum sunt heliografele gigantice sau undele de radio. Suntem izolați, cel puțin așa se pare, în globul minuscul al vieții.
citat din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre știință, citate despre viteză, citate despre radio, citate despre posibilitate, citate despre planete sau citate despre informații
să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
.
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
și să-I caut urma
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Valeriu Barbu despre timp, poezii despre întuneric, poezii despre verb, poezii despre sânge, poezii despre secunde sau citate de Valeriu Barbu despre lumină
De mă voi ruga luminii
Ce pot să-ți mai spun
când mă chemi mereu cu privirea
în brațele tale să odihnesc.
Inima mea-i supusă răbdării crude,
dorința vibrantă mă strigă.
Trandafiri roșii urcători
lângă inima-ți atât de nebună
arome seducătoare adaugă.
Bucurii și tristeți din trup
așteaptă coacerea fructului,
plăcerea și gustul
pâinii calde,
de mă voi ruga luminii
să-mi împrumute cuvântul.
Văd cum transparentă dispari
cu flăcări deasupra de apele somnului
sub care comorile se ascund
și eu le tot caut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre somn, poezii despre seducție, poezii despre roșu, poezii despre pâine, poezii despre plăcere sau poezii despre odihnă
Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Cunosc deopotrivă spinii
Morții și broaștele, și oamenii
Conții și muștele-n fața legii
Naturale au aceleași privilegii.
Te crezi supraunitar?
Comparat cu tine, un țânțar
Nu are sub soare un rol secundar.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, citate de Emily Dickinson despre moarte, poezii despre țânțari, citate de Emily Dickinson despre lumină, poezii despre legi, poezii despre cunoaștere, poezii despre Soare sau citate de Emily Dickinson despre Soare
Zorii din apus
De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aș putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aș ruga:
Nu știe ce e plânsul, își vede calea sa.
Îl știu, îl simt și-l înțeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace
Cum aș putea, când Soarele apune,
Din roua dimineții, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu ești prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?
Cum aș putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu știu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre jocuri sau poezii despre dimineață
Noapte iarăși se așterne
Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.
Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.
Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.
Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...
Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineți
Și din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieți!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre văi, poezii despre sfințenie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre inimă
Reverie
În toată noaptea te visez,
Te văd și te iubesc,
Te simt, și-încep să-nebunesc.
În ochii tăi, mă pierd în ei.
Inima ta mereu e pururea.
Și-mi pare rău, iubita mea
Că doar în vis te pot vedea
Și dorul meu în vis venea.
O lună mică îmi șoptea
Și raza ei te reflecta.
Ar trebui să vii...
Să-mi spui cum să continui.
Aproape, departe, oriunde-ai fi,
Inima va continua să bată,
Dragostea ne poate atinge o singură dată
Și ne poate părăsi o viață.
Adevărat, o singură dată
Te-am ținut în viața mea
Și știu că nu-i târziu,
Și vreau să-ți spun ceva:
Te-am salvat în inima mea.
Și inima nu va înceta să bată.
Te iubesc, iubita mea!
poezie de Danic Paun (4 aprilie 2021)
Adăugat de Danic Paun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre reverie sau poezii despre ochi
Nimic din univers nu poate călători cu viteza luminii, spun ei, uitând de viteza umbrei.
citat din Howard Nemerov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dar
ultimul dar pe care
mi l-aș face
ar fi să mă privesc în oglinda
din spatele oglinzii
ca să mă văd așa cum am fost
apoi m-aș întoarce pe dos să văd
cum aș fi vrut să fiu
după aceea
aș scoate rama din dreptul inimii
te-aș pune pe tine în mijlocul ei
și te-aș întreba,
cum aș putea face o curbă
cu viteza luminii
în imensitatea cerului
să ajung exact acolo
de unde am vrut să pornesc
și să-mi aduc aminte mereu
de cel
care nu mai sunt?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză
Tu asta vrei?!
Funigei, pe argintate cărărui, se înfășoară,
Cu argint de lună plină strălucirea își măsoară
Țes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Și-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...
Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinși în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Și în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.
Microcosmosul luminii se lățește, mă absoarbe
Și stăpân pe legea firii știe ființa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă și arcuș de funigei...
Țes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre argint sau poezii despre lună plină
Parabolă
Poem mesager
Cu chip angelic
Compus după natura
Luminii declarate
Subiect cu temă
Sacramentală
Impus din prolog
Poate deveni sincer
Imn de slavă
Sau odă de glorie
Sau și mai mult
Teleghidat feeric
Pe raze emergente
Spre iubirea de aproape
De departe
ȘI de pretutindeni
Din tot universul
Poate să devină
Un psalm ceresc.
poezie de David Boia (24 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre îngeri, poezii despre sinceritate, poezii despre poezie, poezii despre natură sau poezii despre imn
Îmi port în plete răsăritul
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.
Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.
Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Și rup din boltă praf de stele.
Pe fața îmi așez visarea,
În suflet dragul meu de viață -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-și poartă ceru-n dimineață.
Mă răscolește iarăși marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Și-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre religie sau poezii despre păr
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre zâmbet sau poezii despre înălțime
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult se-ndreptățește omul...
Ce mult se-ndreptățește omul că n-a ucis și n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptățit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alții, ca el pe lume nimeni nu-i.
Se poate n-a ucis cu parul, se poate n-a furat comori,
Dar cu cuvântul și cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?
Se poate n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine și nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alții sufăr bolnavi și singuri și trecea
Și-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?
Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele știut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.
O, nu te-ndreptăți pe tine că n-ai aprins și n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar și greu păcat:
Acela de-a nu face bine când știi și poți trăind mereu
Mulți credincioși o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre creștinism, poezii despre comori, poezii despre boală, poezii despre Pământ sau poezii despre Iisus Hristos