Chiar dacă drumul pare lung şi trecutul nu poate fi schimbat, visul meu rămâne un far care mă ghidează înainte.

Lucian Haşa (7 septembrie 2023)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul e lung şi... foarte greu

Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munţi o să străpung.
Dar... Nu ştiu când.

Căci are prea mulţi bolovani
ce din păcate-mi sunt duşmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.

Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviţi şi tăntălăi,
dar latră ca nişte dulăi
şi... muşcă foarte rău.

Am încercat cu-n "băţ" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toţi!

Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung şi foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Aşa cum pot.

Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Şi... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă şi-ţi dă-n cap
C-o rangă grea.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare din noi

cu morile sale de vânt
fiecare cu ipotetica
lui dulcinee
eu cu imaginea ei în gând
tot călărind
pe închipuita rosinantă
trecând majestuos
în derâderea lumii
spre alte tărâmuri
spre altă aşteptare
noi, eu, drumul
trecutul şi umbra
trecând luptând
cu închipuirea
lovind porţile
ferecatei cetăţi
acolo unde doarme
o altă idee
sub armură
nici un gând
înainte o lumină
surâsul lunii torcând
şi paşii mei obosiţi
trecând
scutierul care mă însoţea
el poate să ştie
că drumul meu
e inutil de lung
de aceea m-a părăsit
scutierul meu, sufletul meu
rămas departe în urmă

poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai dacă nu ai fost foarte, foarte norocos, ai avut fără îndoială evenimente în viaţă care te-au făcut să plângi. Aşadar, numai dacă nu ai fost foarte, foarte norocos, ştii că un lung, lung plâns poate adeseori să te facă să te simţi mai bine, chiar dacă circumstanţele nu s-au schimbat deloc.

citat din Lemony Snicket
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul nu poate fi schimbat. Ce va veni va fi mai bun în măsura în care ştim să facem mai bine.

Alexandru Lucian
Adăugat de Alexandru Lucian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi spun visul meu, posibil să am ghinion, dacă nu îţi spun poate se va îndeplini.

Lucian Haşa (28 septembrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trecutul nu poate fi schimbat, iar noi ne purtăm alegerile noastre cu noi, în continuare, în necunoscut, nu putem decât să mergem înainte.

citat din Libba Bray
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am schimbat numerele orelor de pe ceasul meu

Am schimbat numerele orelor de la ceasul meu,
Acum poate că se vor schimba şi alte lucruri.
Acum poate
La ora 2 a. m.
Tu nu te vei mai trezi
Ca să-ţi strângi lucrurile
Şi să pleci pentru totdeauna.
Poate vei descoperi că e
Mult prea devreme să te scoli
Sau mult prea târziu –
Şi vei rămâne aici pentru totdeauna.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sid: Şi colega ta? Trebuie să sosească şi ea, în curând?
Lucian: Nu. Ea nu va veni astăzi. Era prea obosită.
Sid: Înţeleg. Deci, de asta ai venit singur. Mă miram că nu sunteţi împreună.
Lucian: Va veni mâine. Astăzi trebuie să ne descurcăm doar noi, singuri.
Sid: Şi ne vom descurca.
Lucian: Bineînţeles că ne vom descurca. Dar să ştii, chiar şi eu sunt puţin obosit.
Sid: Dacă vrei, te poţi retrage. Nu-i nici o problemă. Te înţeleg. După atâta petrecere, e normal...
Lucian: Nu, nu sunt chiar atât de obosit încât să nu rezist vreo câteva ore. Însă nu cred că aş putea face faţă unei noi incursiuni în trecutul planetei voastre. Nu m-aş putea concentra suficient şi n-aş înţelege nimic. Am putea aborda un alt subiect, mai puţin încâlcit?
Sid: Sigur. Orice doreşti tu. Doar să-mi spui.
Lucian: Atunci, aş propune să revenim în prezent. Ce zici, se poate?
Sid: Desigur. De ce nu s-ar putea?
Lucian: Minunat! Şi cred că am putea rămâne în parc, pe o bancă, cel puţin un timp.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Eu nu de asta am venit aici, ca să vorbim despre păpuşi; doream să-mi cer iertare pentru comportamentul meu. Îmi pare rău, fiule! Dacă poţi, te rog să mă ierţi; e foarte important pentru mine!
Lucian: Nu mă mai consideri indisciplinat? Un element rău, care te face de râs în faţa celorlalţi, îţi strică reputaţia... Nu te-am dezamăgit?
Iulian: Nu m-ai dezamăgit deloc. Îmi pare rău, te-am acuzat doar, fără să te şi ascult; trebuia să-ţi dau şansa să-mi explici.
Lucian: Nu ştiu ce-ar fi de explicat. Nu am prea multe argumente în favoarea mea, deci, nu mă pot apăra; indisciplinat însă, nu am fost şi asta ar trebui să fie suficient pentru a mă disculpa. Însă tu decizi dacă mă crezi sau nu.
Iulian: Prefer să te cred, fiule. Şi să fiu de partea ta, chiar dacă mai cu întârziere. Vreau să te sprijin, dacă accepţi.
Lucian: Ştii ce, blondule?! În mod ciudat, chiar îmi lipsea sprijinul tău.
Iulian: Ah, Luci... Iartă-mă, te rog!
Lucian: Nu mă mai ruga. Te-am iertat deja, tată.
Iulian: Atunci, ce s-a întâmplat cu "blondule"?
Lucian: Blondule...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Încă mă mai pot considera membru al echipajului?
Traian: Bineînţeles; eşti comandantul! Nu s-a modificat nimic din cauza celor petrecute; n-a fost vina ta. Ai uniforma la tine?
Lucian: Cred că da; era în rucsac, pe care l-am protejat mereu, să nu-l pierd sau să se rupă. Am avut mare grijă de el.
Traian: Bine, va trebui să te îmbraci cât mai curând în uniformă. Poţi merge în rezerva ta...
Lucian: Dom' director, nu s-ar putea să mă schimb la dumneavoastră, în cameră; n-aş vrea să mă vadă colegii aşa...
Traian: Regret, Luci, nu se poate la mine acum. În biroul meu se află deja numeroase personalităţi, care mă aşteaptă şi nu pot fi deranjate. Cred că şi apartamentul meu este cam ocupat. Mai bine să te vadă colegii astfel, decât acei domni...
Lucian: Atunci, dacă ieşiţi dumneavoastră şi dom' profesor, m-aş schimba chiar aici, în jeep.
Traian: Nu se poate, Luci, trebuie să te cureţi înainte, altfel vei murdări uniforma. Eşti roşu de tot, n-ai observat? Doar o batistă n-ar face faţă.
Lucian: Aveţi dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, se pare că ai scăpat fără să-ţi sucesc gâtul pentru că ai trimis acel mesaj, fără acordul meu. Şi nici nu te-am sancţionat în vreun fel. Spune-mi tu, dă-mi o idee... Ce pedeapsă să-ţi aplic?!
Mihai: Aş, comandante... Da, se pare că am scăpat uşor. Oricum, să ştii, nici n-ai fi reuşit să-mi suceşti gâtul!
Lucian: De unde ştii că nu?! Nu fi atât de sigur! Oi fi tu campionul, dar...
Mihai: Aşa e. Ai dreptate. Tu eşti singurul care mă poate provoca, ba chiar şi învinge.
Lucian: Aş, de unde?! Mai văzuşi?! Te pot învinge, doar cu ajutorul tău. Doar te-ai lăsat învins, nu-i aşa?
Mihai: Nu, nu-i adevărat! Nu m-am lăsat deloc! Şi să ştii că nu glumesc! Nu cedez aşa de uşor în faţa nimănui, deci, nici în a ta!
Lucian: Vrei să spui că nu m-ai lăsat tu să câştig atunci?
Mihai: Nu, nu te-am lăsat deloc!
Lucian: Sincer, îmi vine greu să te cred, dar dacă spui tu, aşa să fie!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor vinovaţi nu le este de niciun folos să stea ascunşi, deoarece chiar dacă au noroc, nu au siguranţa că vor rămâne astfel. Dacă cineva are conştiinţa faptului că a comis un delict, se poate întâmpla să rămână nepedepsit, dar nu va fi niciodată senin;chiar dacă nu este descoperit, se gândeşte că poate fi;şi, de câte ori vorbeşte despre vina altuia, se gândeşte la a sa: nu i se pare îndeajuns de bine uitată, îndeajuns de bine acoperită.

citat din Epicur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a descifra geometria destinului

te-aş întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
şi cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că eşti un poet şi visezi infinit
şi eu ce caut în visul tău şi de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu naşteri şi moarte cu durere şi chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aş vrea să ştiu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul...

Consilierul preşedintelui român Traian Băsescu, Iulian Chifu, a menţionat că: "Drumul spre Uniunea Europeană pare definitiv compromis pentru Republica Moldova, prin atacuri fundamentale la adresa statului de drept."

... drumul meu e compromis demult
drumul meu e presărat cu sare
şi e drumul celui ce-a putut
să reziste implorînd iertare

drumul meu e drumul lui Isus
drum pavat cu toate pietrele din rai
drum pe care ca şi el îmi duc
crucea răstignitului meu plai

maică, m-ai iertat de-atâtea ori
spune politrucilor să iasă
şi ridică-mă uşor de subţiori
şi mă adă, maică, iar acasă...

poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Cum rămâne însă cu cealaltă problemă? La ce concluzie ai ajuns?
Lucian: Ah, nu-mi amintiţi... E mai bine să nu mă gândesc. Tocmai uitasem...
To Kuny: Prin urmare, se pare că n-am reuşit să cădem de acord asupra nici uneia dintre problemele discutate.
Lucian: Poate că totuşi, într-o mică măsură...
To Kuny: Da, poate. Oricum, mi-ai dat de gândit.
Lucian: Şi dumneavoastră mie.
To Kuny: În orice caz, comandante, propunerea mea rămâne valabilă. Deci, oricând ai vreo problemă, de orice fel, poţi veni la mine; te voi primi cu drag şi voi încerca, pe cât posibil, să-ţi fiu de ajutor. Voi fi prietenul tău, aici, pe Proxima. Să nu uiţi niciodată asta.
Lucian: Mulţumesc, domnule. Apreciez acest lucru.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Acum dai şi autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult şi nu ştiam eu?
Lucian: Aş, mamă... Nu chiar aşa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăţi ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de admiraţie în faţa frumuseţii

chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoţ viclean
printre oameni
furând zâmbete şi fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriţi

chiar dacă timpul şterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-şi coasă pânza
la colţul lunii

chiar dacă timpul mă priveşte
cu ochi de piatră
şi îmi cere cu dobândă
uitarea
pentru fiecare moment de admiraţie
în faţa frumuseţii tale
tu vei rămâne mereu
odiseea mea interioară
şi rugăciunea eternă
de mulţumire

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pare identic. Şi ieri, ca azi, la fel ca mâine. Se repetă. Rutină... Ce se schimbă? Doar timpul. Sau nici el. Deşi trece, mereu în aceeaşi direcţie: înainte! Sau doar aşa pare. Nimeni nu-l poate întoarce sau opri. Nimeni nu-l poate înţelege. N-are legi! Nu se supune! El e timpul – eternul duşman şi aliat al tuturor. Nu stă în loc niciodată, chiar dacă uneori aşa pare. Aparenţe înşelătoare. Sau poate nu?...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!