Iartă -mă, Ană (Ana din Balada Meșterului Manole)
Iartă-mă, Ană, că te-am zidit
Într-un zid care a fost de Dumnezeu părăsit,
Iartă-mă, Ană, că ți-am acoperit sânul nu cu sărutări,
Dar cu piatră albă de granit!
Iartă-mă, Ană, că te-am părăsit,
Ca pe un lucru de nimic
Într-un loc de diavol sfințit.
Iartă-mă, Ană, dacă mă poți ierta,
Că nu am zidit în zid și inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (25 iulie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
- poezii despre meșteri
- poezii despre inimă
- poezii despre draci
- poezii despre alb
- poezii despre Meșterul Manole
- poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent, poezii despre muzică sau poezii despre lemn
Iartă-mă că te-am iertat
Aduni rouă din ceața sufetului meu
Îți dăruiesc zâmbete dimineața mereu
Și sufletul îți încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocrotești și mă călăuzești
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept și bun
Eu ți-am ieșit în cale fără să-ți spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire și credință mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit ușa și ai plecat departe
În urma ta nori, ceață, rouă,
Potop și ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre rouă
- poezii despre protecție
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocrotire
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iartă-mă, mamă
Iartă-mă, mamă, de toate,
Ți-am jurat s-ajung departe,
Tu, m-ai ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
Iartă-mă, măicuța mea,
Ți-am furat privirea, da!
Și-am sădit-o-n piept s-o poarte
Cu mândrie a mea fată!
Iartă-mă, maică, pe mine!
Mi-ai dat binele din lume,
Și cu dor ființa mea
Răsădea blândețea ta!..
Iartă-mă, maică, de poți,
Ai făcut zile din nopți!
Mulțumesc, că-n jurul tău
E și copilașul meu!
Iartă-mă, măicuță, iară,
Viața nu ți-a fost ușoară,
Însă ai uitat de tine,
Tot gândindu-te la mine!
Iartă-mă, mamă, de toate,
Prevedeai s-ajung departe,
Eu te-am ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire, poezii despre mamă sau poezii despre dor
Să-ți uit numele
Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte și natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, șaradă
Imitând vechea baladă.
Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?
Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foșnesc pe imaș castanii.
... Și așa până-n târziu
Să uit numele-ți, de-l știu!
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre stânci, poezii despre natură sau poezii despre frumusețe
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre ocean sau poezii despre gânduri
Iarta-ma
Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbușesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
și se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lentile sau poezii despre aripi
Iartă-mă. mamă
Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandrețe și cu șoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Și ma rog eu pân' la stele.
Știu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Și vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greșit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu ești cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aș da totul să mă ierți,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.
poezie de Gandrabur Sorina (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina Gandrabur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre sfaturi, poezii despre prietenie sau poezii despre greșeli
Sărbătorile foamei
Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin pornește-n goană!
De mai am poftă de ceva,
Pământ și pietre aș mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh și fier, cărbuni și stânci!
Foame-a mea, te du și paște,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaște
Volbura, pe plai!
Mâncați
Pietrele sparte de vreun nevoiaș,
Și lespezile din vreun vechi lăcaș,
Și bolovanii - de la Potop rămași -
Pâini așternute-n văile golașe!
Foame, e văzduhul negru parcă;
Azurul clopotar;
E pântecul care mă-ncearcă.
Pacostea, iar!
Pe pământ frunzele ies!
Mă duc la fructele răscoapte.
Din sânul brazdei am cules,
Lăptuci și albăstrele-nvoalte.
Foame-a mea, tu, Ană, Ană!
Pe asin pornește-n goană!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre văi, poezii despre sărbători, poezii despre sunet, poezii despre pâine, poezii despre poftă, poezii despre negru sau poezii despre frunze
Iartă-mă
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.
Știu că-mi atârnă iertarea
În cornițele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subțire,
În grația cu care te miști,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferințele mele,
Iartă-mă că-mi ești prea dragă,
Că mor când te duci
Și-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ți spre mine
Fața de soare, gene de ceață.
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele știute și neștiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Și pentru cele imediat viitoare.
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Mihail Sadoveanu despre zâmbet, poezii despre suferință, citate de Mihail Sadoveanu despre suferință, citate de Mihail Sadoveanu despre moarte, poezii despre gură, citate de Mihail Sadoveanu despre gură, poezii despre Soare sau citate de Mihail Sadoveanu despre Soare
Rugăciunea
Iartă-mă și ajută-mă
și spală-mi ochiul
și întoarce-mă cu fața
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă și ajută-mă
și spală-mi inima
și toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.
Iartă-mă și ajută-mă
și ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
și-mi strivește trupul cel vechi.
Iartă-mă și ajută-mă
și ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.
rugăciune de Nichita Stănescu din Măreția frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre degete
Iartă-mă
Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede să intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.
Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca să vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.
Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că mă poticnesc.
Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.
Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.
Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.
Iartă-mă când grija mă apasă
Și-n loc să am pace, mă îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.
Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine să pot semăna.
Amin.
rugăciune de Paula Diță (14 mai 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre pace, poezii despre laudă sau poezii despre dorințe
Verona îmi spune
Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viață trecută,
Eu am fost Karenina ta."
Nimeni nu mai ințelege iubirea ca tine,
Nimeni nu știe, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.
Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;
Iubirea-nțeleasă de noi, are gust de cianură, de osii de tren,
Verona îmi spune,
Ați ajuns la destinație
Îmi spune
O voce care nu știe ce zice,
Iubirea-nțeleasă de noi, este acea
Îmbinare de firi,
În numele, unicei, marii iubiri.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre gări sau poezii despre frânare
Tu, iartă-mă!
Tu, iartă-mă, că vin ca o văpaie
prin gândul tău, seninul să umbresc
și liniștea orânduită-n suflet și-n odaie,
cu-a mea tăcere des o-nzăpezesc.
Tu, iartă-mă, că-ți tulbur delta resemnării,
când pui ofranda sufletului pe cântar,
tu lasă-mi zâmbetul în palmele uitării
și-aruncă amintirile ca foi de calendar.
Tu, iartă-mă, că scriu cu ploaia pe fereastră,
uitarea, ca pedeapsă, s-o implor,
căci, până azi, o așteptare-albastră
se zbate-n ochiul năclăit de dor.
Fug toamnele, de muguri pustiind
suflarea, ce prin tine-a renăscut,
de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,
de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?
Tu, iartă-mă, că nu pot să te uit
și cu tumultul dorului mă cert,
tu iartă-mă, c-atâtea toamne am pierdut,
tu iartă-mă, eu nu pot să mă iert...
De azi respir lumina caldă, de trecut
și liniștea-ți cu gândul pârjolesc,
tu iartă-mă, iar toamna mi-a cerut,
în ruga de iertare poemul s-nvelesc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre lumină sau poezii despre tăcere
Pierdut
Vai, dragoste, de ce m-ai părăsit?
După basme, unicorni și zâne
Tu ai fost prima ce m-a osândit.
Ai lăsat un gol să mă aline...
Să mă-ndrume, în fiecare ceas să-mi spună:
- Ești lăcașul meu, nu te gândi
C-ai să scapi de mine pe furtună.
Îți promit... nu grăiesc în dodii.
Voi fi a ta stea, voi fi a ta noapte
Voi fi cușca iar mintea ta va fi a mea făptură
Singur și captiv, în lacrimi tu vei spune:
- Dragoste, iartă-mă. Merit a mea tortură.
Merit căci te-am îndepartat
Când tu în a ta minunată plasă
M-ai ținut și m-ai alinat.
Iartă-mă. Ai fost și ești cea mai prețioasă.
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni sau poezii despre ceas
Ipocrizia iertării
Te-am văzut la biserică în primele rânduri,
E bine, evlavia e recomandată și de medici,
Te iartă un preot, un popă, un călugăr.
Cu Dumnezeu e ceva mai greu...
Implori iertare, clemență,
Pentru păcate de care ai uitat
Până și tu,
Pentru păcate care poate,
Nici nu mai sunt păcate.
Te spovedești,
Ții canoane, ceri canoane,
Ții posturi pentru păcate închipuite.
Că ai muncit duminică,
Că ai făcut amor în post,
Că ai înjurat în gând,
Că iar ai uitat să te închini
La crucea din intersecție,
Că nu te poți abține
În ruptul capului de la plăcerile lumești,
Că n-ai respectat suficient
Rudele care ne-au despărțit,
Că le-ai ascuns amănunte din viața noastră
Vecinilor.
Evident, păcatele la care s-ar cruci
Până și un sihastru,
Sunt întotdeauna secrete femeiești.
Nu știu de ce nu mă poți ierta
Tu pe mine,
Fă o translație a mesajului biblic,
Încearcă să mă ierți și tu
Că n-am venit de fiecare dată acasă cu o floare,
Că n-am plimbat întotdeauna câinele
Când tu trebuia să te plimbi cu amantul,
Că te-am surprins în pat
Cu administratorul de bloc,
Că nu sunt la fel de priceput
Ca vecinul de peste drum.
Iartă-mă pentru tot,
Iartă-mă că te-am iubit prea mult,
Iartă-mă că am sufletul în bucăți
Și nu-l pot aduna de pe jos,
Iartă-mă că am murit câte puțin în fiecare zi.
Draga mea,
Iartă-mă că mă amuză mai mult
Evlavia ta ipocrită,
Decât exhibițiile
De la circul metropolitan.
Cu Dumnezeu e mai greu...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre plimbare, poezii despre fățărnicie sau poezii despre cruce
Floarea mea de dor
dedicat fiicei mele Izabela-Alina, la 3 ani după nașterea și plecarea ei dintre noi
Sunt tot mai tristă,
Lacul nu-mi mai zâmbește
Sunt singură cum am fost in prima zi a vieții
Probabil că nici anii nu pot acoperi
Tristețea din inima mea și a ta,
Floarea mea de dor, floarea mea de foc, floarea mea de nea.
Ai plecat atât de repede ca nici ochii nu ți-i i-am putut privi Nici brațele nu te-au putut cuprinde... o atât de trist...
Înca mai simt degetele tale în palmele mele...
Încă te mai văd, deși ești printre îngeri și stele
Iubita mea, Izabella-Alina anii au trecut
Frații tăi încă te mai caută, se joacă și te strigă...
Tu ești aici? Iartă-mă că nu ți-am pus flori la mormânt....
Iartă-mă că nu am timp să stau de vorba cu tine...
Iartă-mă ca nu poți simți dragostea de mamă,
Dragostea de tată și de frați. Iartă-mă de mii de ori... Iartă-mă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre flori sau poezii despre tată
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Iartă-mă, îngere!
mi-am lăsat sufletul prea greu
pe aripile tale
când priveai urma unui cuvânt
zbor încrucișat prin mine s-a născut
s-a stins odată cu ultima tresărire
în fața încercărilor vieții
repet ruga:
iartă-mă, îngere,
dacă te-am necăjit
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre cuvinte
Iartă-mă!
Iartă-mă!
Nu mă poți ierta, știu,
Poate e prea târziu...
Dar te-ai gândit vreodată
La zbaterile mele, la lupa cu viața?!
La faptul că îmi doresc mângâiere,
Ci nu doar la faptul că prezint interes
Pentru felul în care gândesc?!
Iartă-mă! Că plâng în mine
Pentru a nu-mi uda pleoapa
De cenușa neîncrederii.
Și când deschid poarta cuvântului
Nu sunt înțeleasă...
Unde pot spune "acasă"?!
Acolo nicăieri nu mai pot fi,
Nici tu nu vrei să mai știi.
Sunt vulcanul ce transformă-n cenușă
Iubirea, tot ce-a clădit
Și în ce a crezut...
Și atunci pentru ce sunt?!
De ce să aleg această luptă nedreaptă?!
Cu ce mă fac vinovată?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre vulcani sau poezii despre neîncredere