Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ană, Ană

Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Să-ți uit numele

Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte și natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, șaradă
Imitând vechea baladă.

Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?

Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foșnesc pe imaș castanii.
... Și așa până-n târziu
Să uit numele-ți, de-l știu!

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Sărbătorile foamei

Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin pornește-n goană!

De mai am poftă de ceva,
Pământ și pietre aș mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh și fier, cărbuni și stânci!

Foame-a mea, te du și paște,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaște
Volbura, pe plai!

Mâncați
Pietrele sparte de vreun nevoiaș,
Și lespezile din vreun vechi lăcaș,
Și bolovanii - de la Potop rămași -
Pâini așternute-n văile golașe!

Foame, e văzduhul negru parcă;
Azurul clopotar;
E pântecul care mă-ncearcă.
Pacostea, iar!

Pe pământ frunzele ies!
Mă duc la fructele răscoapte.
Din sânul brazdei am cules,
Lăptuci și albăstrele-nvoalte.

Foame-a mea, tu, Ană, Ană!
Pe asin pornește-n goană!

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Ană... de basm

In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.

E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
Să-i fie floare... nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!

E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz...
Un' din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
Să tot clădească, în van, helas... de n-ar fi fost zidul de-o Ană!

Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat...
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji... O jună Ană!

Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
Să-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de "oameni"...
La al său nestins iubit Mihai... țara pierdută. Sfântă Ană!

Aproape un secol, plin de zbucium, n-a fost 'ndeajuns s-aibă Coroană
Din țara ce și-a adoptat cu suflet, minte și speranța
Că haru-i demn de-ai fi alături, la al său Rege... dar balanța
Și-a lăsat tasul, cuib Reginei, în somn de veci... de zbor de Ană!

Mă întreb de-i etalon durerii și cât de multă e-n prigoană,
Cât-a rămas în trup inert și câtă a luat cu ea îndure
Și așa ușureze în juru-i tot ce-a rămas, lase pure
Zile de-urmași, blajin cast Rege... Regina noastră, dragă Ană!

S-a sfâșiat în două vremea, ce plânge picur, o broboană
Ce demnul răbdător, vlăstar, odată un Rege puști, o pierde
Pe-obraz, brăzdat de-atât amar, acum doar gându' o -l dezmierde...
Într-un sfârșit și el de secol... Mihai, ce-avea Regină Ană!

Poate-s și eu vlăstar de-un dac și de-o cucernică romană...
La fel Regatu' îmi e român, Mihai... și sânge gal, o Ană!!!

poezie de (9 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ană

De-atât alean abia mai prididesc,
Ană te-aștept, vino degrabă,
Să-mi dai puteri ca să îți dăruiesc
Iubirea mea ca pe-o podoabă.

Pe tine n-am de gând să te zidesc
În nici un dom, în nici o turlă,
Dar un castel pe lună-ți construiesc
S-auzi cum clopotele urlă.

N-am să te-mbrac în cărămizi de foc
Să-ți ardă trupul, să te frângă,
Cu doruri te voi prinde de mijloc
Pe veci în mine să te strângă.

Dar voi clădi pe trupul tău un vis
Cu jar de vorbe și cuvi'nță,
Mă voi jertfi de dragoste ucis
Fără regret sau suferință.

Mai vreau ști că-n noi am creez
Altar de vis în năzuință,
Milenii-n șir am aniversez
Jertfa iubirii în credință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Meșterul Manole s-a angajat ridice o nouă mănăstire. Dar de unde altă Ană?

aforism de
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vasile Ghica

În fiecare creație de geniu este zidită cel puțin o Ană a lui Manole.

aforism de din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" – Ana Dragoianu

La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărțită-n două,
Căci versul este mai profund
Și autoarea-mi pare nouă.

Cu "y"-grecul din coadă șters
Sub care publica vedeta
Și-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.

Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.

Cu iambii presărați în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?

Și în această ipostază
Eu care-o mai pândeam, cu seamă,
Să-i spun că dragostea mi-i trează
De cel de sus îmi este... teamă!

Cum sunt un simplu muritor
Oricât de macho aș fi eu
Și cât, de Ana, mi-ar fi dor...
Eu nu mă pun cu Dumnezeu!

În poezia ei, "Păcat"
La Ană relele rămân,
Ea-i șarpele înveninat
Ce ține merele... la sân.

Târându-se să-i muște mărul,
Ea-l ispitește pe Adam,
De vrea să știe adevărul
La jocul ăsta mă băgam!

Ea ar mai vrea să fie lutul
De-un meșter harnic frământat
Eu care îmi cunosc trecutul
Cred că și-aici m-aș fi băgat!

Și-aș fi rămas ca să petrec,
În noaptea dulce și frumoasă,
Cântând spre a putea plec...
Că "Ană, zorile se varsă"!

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În zidul meu de Ană

Când a venit, așa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de țintă-n viața mea
citind, în șoaptă, dincolo de ea.

Purta în păru-i albe flori marine,
adâncuri de oceane pe retine,
cald susur de izvor în răsuflare
și-n pas molatic... dulce cadențare.

Stăteam închisă-n putredul meu trunchi
ca sufletul să-mi cadă în genunchi
când ea, din stele scurse pe pământ,
un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.

Într-un acord de liniște deplină
și îmbrăcată-n straie de lumină,
eu o țineam ca un copil, de mână,
și-o imploram cu lacrimi rămână.

-Nu pot stau, însă, te rog, învață
trăiești clipa cât o-ntreagă viață
și-ai -nțelegi, sub timpul tăvălug,
iubirea-i ca o ardere pe rug,
iar restul doar o lungă așteptare
în care orice vis spre ziuă moare.

Și-n timp ce firul magic mi-l scurta
de mine tot mai mult se-ndepărta
lăsându-mă femeia de-altădată
în zidul meu de... Ană-ncătușată.

poezie de
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini

Sunt fiul lui Gheorghe și Ana,
doi oameni, ca lacrima, sfinți.
Ei sunt cântecul, dorul și rana
veșniciei numită părinți

Am văzut lumina fără prihană
pe un petec de rai, numit Mehedinți.
Cea mai frumoasă Ană
mi-a pus Voronețul în ochii fierbinți

Sunt liber în fapte, în vorbe,
curge prin mine un sânge curat.
Din cel mai frumos Gheorghe
sufletul meu s-a-ntrupat

Într-o noapte de Paște,
o noapte înaltă, de Înviere,
strigătul mamei, spre a mă naște,
a iertat întreaga lumii durere

Sunt fiul lui Gheorghe și Ana,
botezat într-un rece izvor.
Ștergare aduse de la Tismana
din apă m-au luat în liniștea lor

Am învățat că, prin vreme, se frâng
numai cei răsăriți la-ntâmplare,
peste mine au nins Munții Parâng
îndelungă și sfântă răbdare

Lacrimile mele din ceruri s-au rupt,
am trecut prin moarte și prin deșert.
Tata m-a învățat fiu drept și să lupt,
mama, iubesc și să iert

Sunt fiu dintr-un Gheorghe și-o Ană,
un copil dintr-o țară de dor,
țărâna aceasta mi-i vatră și hrană,
cât ea mă cunoaște nu pot nici să mor

poezie de
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spovedanie

Zii mai tare, lele Ană!
Rar... și-n câteva cuvinte.
Ce spunea Mircea lu' Geoană
Despre domnul... președinte?

epigramă de (2011)
Adăugat de Valeria MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

M-aș fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul
Și -l trimit la tine să te-adape,
Că ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.

Eu încă te aștept în miezul verii
Să-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Magicul corn de licorn

ce maiestos sculptează ploaia
în trupuri albe răstigniri albastre
pe portative muzicale
sonorizând infinirea
ființei noastre abisale
și trupuri de lebede luminoase
se reflectau pe gura prăpastiei nud
iubite, ce triste cântări se aud
în noaptea în care de vie mă închid
numai liberă mă vei iubi- îmi spui-
sau blândă Ană zidul întrupând
și nu puteam ne înălțăm în zori
fiindcă între noi răsărise
magicul corn de licorn.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-nei Any Drăgoianu, autoarea volumului de versuri "Corabia albastră"

P-o navă construită fin
De-o Ană cu surâs divin,
vrea și eu, la vârsta mea
Să pot, mă îmbarc în ea.

epigramă de din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Te zidesc

printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor

îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit

te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine

între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit

tu
o Ană
eu
un dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Munteanu

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?

Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară?

Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Și din căuș de patimi apă vie,

Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană, pe un nou altar.

poezie de din Tăcerea clipei (Sonete 1) (30 iulie 2004)
Adăugat de Adrian MunteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adrian Munteanu

Balansoar de apus întors

Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.

Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...

Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...

Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
și mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-și lasă pleoapele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul din zori

Regăsește-te-n privirea ce-ți aduce mângâiere
Și în buzele tăcute care nasc înfiorare
Coborând ușor pe umeri într-o caldă adiere
Ce se pierde ca suspinul unui val pe-un țărm de mare.

Vezi, în ochii mei, seninul și plăcerea din trecut,
Visul ce ți-am fost și, încă, îți răsare-n amintire
Ca un vânt ce te-nfioară când sărutu-i nevăzut
Îți învăluie făptura și te-mbată cu iubire?

Vino, brațele-mi te-așteaptă, pieptul meu să-și afle dorul!
Tu, o Ană renăscută ce se vrea în el zidită,
Eu, acela ce-și dorește să îți fie ziditorul,
Noi, înlănțuiți în clipe de iubire împlinită,

Să privim uimiți cum zorii, apărând neașteptat,
Ne descoperă din umbra nopții noastre împreună
Și pictează peste cerul ̶ care încă-i înstelat ̶
Nori ce au culoarea vieții, nori de dragoste nebună.

Vino și te regăsește în știuta mângâiere,
În privirea mea tăcută și pe buze ce-ți șoptesc:
"Tu-mi ești viața, tu-mi ești visul, tu-mi ești clipa de plăcere,
Tu, de cer mi-ai fost ursită, ție-ți spun că te iubesc ".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Susur de vioară

De nu mi-ai fi, te-aș aduna din stele,
Din mugurul de verde-neîmblânzit,
Din umbra ce e dată ființei mele,
Din ceasul vieții, ce-mi e hărăzit.
De nu te-aș ști, te-aș căuta-n trecut,
În visele ce mor în zori de zi,
În șoaptele ce-n mine s-au născut
Să caute-mplinirea-n poezii.
Aș răscoli pădurile de gânduri,
Câmpiile simțirii le-aș ara,
De-ar curge-n sânge slove rânduri, rânduri
Și carnea mea cu lacrimi vor săra!
De-ar fi să nu te am cu mâinile-amândouă,
Din doruri, din visări, te-aș plămădi
Iar sufletul mi-oi împărți pe-n două
Și-n pieptul tău, apoi, l-oi rasădi!
Tu ești al meu! Îți port muzica-n sânge!
O partitură-n pielea mea gravată,
Voi fi etern vioara care plânge
Întregul ce-l formam noi doi odată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

De ce-ai vrea tu îmi cunoști misterul,
Și tainele care mă fac plâng,
Când răscolesc cu-n frigurare cerul,
Iar mâinile de neputință-mi frâng?

De ce-ai vrea tu să-mi afli visele,
Pe cine strigă noaptea până-n zori,
Când disperate rătăcesc cărările
Și-mi scutură petalele din flori?

De ce-ai vrea tu, afli de ce-mi cântă
Sufletul, și-n pași de vals dansează,
Când ofurile toate se împlântă
În inima ce din adânc oftează?

De ce ai vrea tu, afli cine-s eu
Ce gând ascuns te-ndeamnă către mine
De ce ești curios și mai mereu
Mă strigi duios chemându-mă la tine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde vine expresia "sânge albastru"? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!