Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să-ți uit numele

Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte și natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, șaradă
Imitând vechea baladă.

Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?

Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foșnesc pe imaș castanii.
... Și așa până-n târziu
Să uit numele-ți, de-l știu!

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gabriela Mimi Boroianu

Ană, Ană

Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Sărbătorile foamei

Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin pornește-n goană!

De mai am poftă de ceva,
Pământ și pietre aș mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh și fier, cărbuni și stânci!

Foame-a mea, te du și paște,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaște
Volbura, pe plai!

Mâncați
Pietrele sparte de vreun nevoiaș,
Și lespezile din vreun vechi lăcaș,
Și bolovanii - de la Potop rămași -
Pâini așternute-n văile golașe!

Foame, e văzduhul negru parcă;
Azurul clopotar;
E pântecul care mă-ncearcă.
Pacostea, iar!

Pe pământ frunzele ies!
Mă duc la fructele răscoapte.
Din sânul brazdei am cules,
Lăptuci și albăstrele-nvoalte.

Foame-a mea, tu, Ană, Ană!
Pe asin pornește-n goană!

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Dana Ene

Anei

(In memoriam - Ana Podaru)


Unde ai plecat, în stele, Ană?
Vreo lumină te-a călăuzit?
Care înger suie în icoană
Chipul tău de flori înzăpezit?

Cine ți-a șters fruntea de sudoare?
Părul cine ți l-a pieptănat
De miroase în văzduh a mare
Și a codru gata de iernat?

Fii o Duminică în Univers!
se-adune ca la nuntă-n strană
Cocori și cai, și fluturii din vers,
Și clopoțeii râsului tău, Ană!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Verona îmi spune

Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viață trecută,
Eu am fost Karenina ta."

Nimeni nu mai ințelege iubirea ca tine,
Nimeni nu știe, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.

Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;

Iubirea-nțeleasă de noi, are gust de cianură, de osii de tren,
Verona îmi spune,
Ați ajuns la destinație
Îmi spune
O voce care nu știe ce zice,
Iubirea-nțeleasă de noi, este acea
Îmbinare de firi,
În numele, unicei, marii iubiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Meșterul Manole s-a angajat să ridice o nouă mănăstire. Dar de unde altă Ană?

aforism de
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Ană

De-atât alean abia mai prididesc,
Ană te-aștept, vino degrabă,
Să-mi dai puteri ca să îți dăruiesc
Iubirea mea ca pe-o podoabă.

Pe tine n-am de gând să te zidesc
În nici un dom, în nici o turlă,
Dar un castel pe lună-ți construiesc
S-auzi cum clopotele urlă.

N-am să te-mbrac în cărămizi de foc
Să-ți ardă trupul, să te frângă,
Cu doruri te voi prinde de mijloc
Pe veci în mine să te strângă.

Dar voi clădi pe trupul tău un vis
Cu jar de vorbe și cuvi'nță,
Mă voi jertfi de dragoste ucis
Fără regret sau suferință.

Mai vreau să ști că-n noi am să creez
Altar de vis în năzuință,
Milenii-n șir am să aniversez
Jertfa iubirii în credință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ană... de basm

In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.

E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
-i fie floare... nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!

E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz...
Un' din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
tot clădească, în van, helas... de n-ar fi fost zidul de-o Ană!

Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat...
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji... O jună Ană!

Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de "oameni"...
La al său nestins iubit Mihai... țara pierdută. Sfântă Ană!

Aproape un secol, plin de zbucium, n-a fost 'ndeajuns s-aibă Coroană
Din țara ce și-a adoptat cu suflet, minte și speranța
haru-i demn de-ai fi alături, la al său Rege... dar balanța
Și-a lăsat tasul, cuib Reginei, în somn de veci... de zbor de Ană!

Mă întreb de-i etalon durerii și cât de multă e-n prigoană,
Cât-a rămas în trup inert și câtă a luat cu ea să îndure
Și așa să ușureze în juru-i tot ce-a rămas, să lase pure
Zile de-urmași, blajin cast Rege... Regina noastră, dragă Ană!

S-a sfâșiat în două vremea, ce plânge picur, o broboană
Ce demnul răbdător, vlăstar, odată un Rege puști, o pierde
Pe-obraz, brăzdat de-atât amar, acum doar gându' o să-l dezmierde...
Într-un sfârșit și el de secol... Mihai, ce-avea Regină Ană!

Poate-s și eu vlăstar de-un dac și de-o cucernică romană...
La fel Regatu' îmi e român, Mihai... și sânge gal, o Ană!!!

poezie de (9 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

În fiecare creație de geniu este zidită cel puțin o Ană a lui Manole.

aforism de din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeria Moroșan

Spovedanie

Zii mai tare, lele Ană!
Rar... și-n câteva cuvinte.
Ce spunea Mircea lu' Geoană
Despre domnul... președinte?

epigramă de (2011)
Adăugat de Valeria MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Te-a ales, pe tine, Ană!

Căutând printre creștine o soție devotată,
Cu-o zeiță comparată, Ană, te-a ales pe tine
Pururi să îi fii mireasă. Și-ntr-o zi de veselie
Ai dat Cerului simbrie poposind în a Lui casă.

Nu ți-ai încălcat cuvântul de a-i fi etern supusă,
Cu o dragoste nespusă, respectat-ai legământul.
Ți-a fost rege, ți-a fost mire, stăpân pe al tău destin,
Doi iubiți într-un cămin, cerând drept la fericire.

Îmbătat de-a ta prezență, ți-a șoptit că-i ești icoană,
În inimă suverană... L-ascultai cu inocență...
Ai crezut că niciodată răul nu te va atinge,
Sufletul că nu-ți va frânge cu dorința vinovată.

Dar un vis de preamărire nici în somn nu i-a dat pace,
Gândul vrând să i-l îmbrace cu dorința de zidire.
Pentru a-și urma destinul și a construi cetatea,
A simțit că puritatea își va mistui suspinul.

Ană, iar vei fi aleasă! Chiar de-n pântec pruncu-ți plânge,
Lacrimi vei scălda în sânge, vorba nu-ți va fi-nțeleasă!
De ce n-ai crezut furtuna ce-a trimis-o Dumnezeu
Tot înaintând mereu, alergând precum nebuna?

Dacă poți, azi schimbă drumul făcând calea înapoi,
Crede ploaia ce-n șuvoi spune că te-așteaptă scrumul!
Iar de vrei ca mănăstirea patima să ți-o primească,
Ajută-l să o clădească, dar nu-ți accepta zidirea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Sub crucile de tuș

dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus
nu încerca să dezlegi tainele vântului
pe acolo
au zburat toate iluziile omenirii
s-au spart suflete în cascade
și s-au deschis curcubeie în lumini
înghițind focul vieții
dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus să mai stai
șite iubesc
dar așa, Ană,
între noi
se nasc
acum
ploile
cu flori
de miozot
iar eu te plâng
sub crucile de tuș

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-nei Any Drăgoianu, autoarea volumului de versuri "Corabia albastră"

P-o navă construită fin
De-o Ană cu surâs divin,
vrea și eu, la vârsta mea
pot, să mă îmbarc în ea.

epigramă de din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" – Ana Dragoianu

La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărțită-n două,
Căci versul este mai profund
Și autoarea-mi pare nouă.

Cu "y"-grecul din coadă șters
Sub care publica vedeta
Și-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.

Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
scriu de Ana autoare.

Cu iambii presărați în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?

Și în această ipostază
Eu care-o mai pândeam, cu seamă,
-i spun că dragostea mi-i trează
De cel de sus îmi este... teamă!

Cum sunt un simplu muritor
Oricât de macho aș fi eu
Și cât, de Ana, mi-ar fi dor...
Eu nu mă pun cu Dumnezeu!

În poezia ei, "Păcat"
La Ană relele rămân,
Ea-i șarpele înveninat
Ce ține merele... la sân.

Târându-se să-i muște mărul,
Ea-l ispitește pe Adam,
De vrea să știe adevărul
La jocul ăsta mă băgam!

Ea ar mai vrea să fie lutul
De-un meșter harnic frământat
Eu care îmi cunosc trecutul
Cred că și-aici m-aș fi băgat!

Și-aș fi rămas ca să petrec,
În noaptea dulce și frumoasă,
Cântând spre a putea să plec...
"Ană, zorile se varsă"!

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

* * *

Mă numără ploaia și azi de petale,
Albastrul de ceață îmi tremură-n ochi,
Zâmbesc pe sub umbre lichide-n șiroaie,
Mi-e palid surâsul ca prins de deochi.

Dansam pe conturul secundei trecând,
Iluzia vieții în ritm se ascundea,
Când iarăși, vârtejul de gânduri m-a prins.
Petalele-n mine-ncepură a cădea.

Nu știu cum să fac, din uitare să scriu,
Ce nu-mi pot visării în față să-i spun.
Și număr tăcând și zâmbind și dansând.
O Ană, în zidu-mi durerii mă pun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Munteanu

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?

Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară?

Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Și din căuș de patimi apă vie,

Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană, pe un nou altar.

poezie de din Tăcerea clipei (Sonete 1) (30 iulie 2004)
Adăugat de Adrian MunteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adrian Munteanu

Înșirând cuvinte goale

(sonet epigonic)

pustiu de tine crește-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o liniște năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burți de pește în biserici.

vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.

în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se șterge.

iar chipul încă-n ape îmi adorm
și-auzul la izvoare-aștern pe cerge,
beție-n susur, preț aeriform...

sonet de
Adăugat de ApolloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub șoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veșniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
și-n șapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereți te strâng,
în mine porți o liniște vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieșită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de
Adăugat de PekinezulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Te zidesc

printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor

îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit

te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine

între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit

tu
o Ană
eu
un dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Magicul corn de licorn

ce maiestos sculptează ploaia
în trupuri albe răstigniri albastre
pe portative muzicale
sonorizând infinirea
ființei noastre abisale
și trupuri de lebede luminoase
se reflectau pe gura prăpastiei nud
iubite, ce triste cântări se aud
în noaptea în care de vie mă închid
numai liberă mă vei iubi- îmi spui-
sau blândă Ană zidul întrupând
și nu puteam să ne înălțăm în zori
fiindcă între noi răsărise
magicul corn de licorn.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

(parafrazând, tu ai vrut poemul, F.V., nu eu...)

nu sunt o ană contemporană tembelă,
nu-mi cade niciun zid în cap,
de fapt,
nici manolii nu mai sunt ce erau odată...
de zugravi zilieri
e plină lumea femeilor.

și epicul e pe dos.
ziua cad ieftin catedrale de carton
cârpite noaptea
pe genunchi de minciuni.
amărâte de ane-și trag pe ele fuste mototolite
și pleacă
să-și adoarmă singurătatea acasă.

aolitul/ jelitul
e sport bărbătesc național,
amorul pus pe tarabă
nu primește aplauze,
doar milă.

da,
sunt andră-salamandră
și râd rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook